Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Apetit

Etichete:

Ne miram ca, desi  suntem trecuti bine in secolul XXI, pe la portile/usile bisericilor se ingramadeste lumea sa pupe moastele (daca or fi pe bune) stiu eu carui sfant? Ne miram ca la alegeri ies liderii pe care ii injuram in cicluri de 4 ani? Ne miram ca managerii sunt cum sunt? Ne miram cand vedem cine populeaza TV-ul, indiferent ca-i emisiune sportiva sau “Viata satului”? De ce?

De ce sa ne miram? Cat de mare trebuie sa fie stalpul din ochiul nostru ca sa il vedem? De ce comentam atat in lumea virtuala, cand in cea reala nu suntem capabili sa fim asa cum le cerem altora sa fie? Ne lansam in axiome extrem de complex elaborate ca sa definim cat de prosti sunt altii, le cautam defecte cu microscopul, le analizam orice gest si apoi trantim ceva aici.  Un tweet, un text, o poza.

De ce am eu impresia ca doar aici, in online, suntem tari? In rest, suntem niste bieti mielusei. Si, poate ce-i mai rau, ipocriti!

Dar avem un apetit pentru a critica!

One comment

  1. Pentru ca in online n-ai pe nimeni in fata care sa-ti raspunda cu toata fiinta. Online-ul e doar un tool, fara sustinerea actiunilor din online in offline, nu faci nici o diferenta.
    D’aia sunt de acord cu Chinezu in povestea cu separarea apelor. Degeaba esti tare in online, daca n-ai reactii in offline.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
3R

 Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, cand eram condusi de comunisti. Dimpotriva, i-am urat si ii urasc si acum....

Close