Browsed by
Author: Cosmin

Somewhere Over the Rainbow

Somewhere Over the Rainbow

Hawaii. Acum doi ani, în noiembrie 2019, înainte să urcăm în avionul spre București pentru a ajunge la interviul pentru viză de la Ambasada Statelor Unite, o vizită în cel de-al cincizecilea stat mi s-ar fi părut doar un vis frumos. Dar la coborârea din avion, lucrurile au stat complet diferit. Și asta doar pentru că întâmplarea a făcut ca Tarom (Thank you, by the way!) să-mi schimbe locul inițial cu un altul și să mă așeze lângă unul dintre…

Read More Read More

“I Left My Heart In San Francisco”

“I Left My Heart In San Francisco”

Din momentul în care am decolat din Cluj (chiar, oare-i spune cineva pe numele întreg?) și până am văzut această imagine pe geamul avionului au trecut mai bine de douăzeci și patru de ore. Dormite, vreo patru, cel mult cinci. Adică mai nimic. Cu toate astea, adrenalina nu a lăsat niciun pic de loc pentru oboseală. Ora locală 1PM. Momentul în care am pus piciorul pentru prima dată în State. Mai aveam două ore și jumătate la dispoziție pentru toate…

Read More Read More

A dream come true

A dream come true

De când mă știu am vrut să ajung în America. Și nu oriunde în America. Ci în America de Nord. Și mai precis, în Statele Unite ale Americii. Cred că mi-am dorit asta la fel de tare cum și-a dorit Columb să găsească drumul spre Indii, plecând spre Vest, nu spre Est. Nu știu de ce. Poate mintea mea de copil a fost modelată de sutele de filme la care m-am uitat, poate MTV o fi fost în culpă, poate…

Read More Read More

#Bețiapă!

#Bețiapă!

Că tot mi-am adus aminte… Acum mulți ani, nu era nici măcar a doua jumătate a anilor nouăzeci, mergeam la yoga. La Târgu-Jiu, la Casa de Cultură a Sindicatelor (nu râdeți!), se făceau prin sălile de acolo cursuri de yoga. Aveam ceva manuale, niște hârtii foarte prost fotocopiate dintr-o carte probabil, cu poziții (posturi se cheamă, cu accent pe „u”, da?!). Făceam și acolo, dar trebuia să facem și acasă, că nu ajungea doar cursul cu profesorul. Mentorul. Ceva.  Ai mei…

Read More Read More

And nothing else matters (3)

And nothing else matters (3)

E cam timpul să închid acest mic serial. Evident, cu o concluzie. A mea, la fel de evident… Nu sunt un pretențios. Sau sunt, dar nu sunt snob, arivisit sau vreo mironosiță. Am stat în căminele Complexului Studențesc din Timișoara vreme de patru ani, și singur (un timp) în cameră, și cu încă un coleg, dar și în patru sau chiar cinci, când aveam „chiriași” peste noapte/săptămână etc. Dacă ați trăit o astfel de experiență anterior anului 2000, nu prea…

Read More Read More

And nothing else matters (2)

And nothing else matters (2)

AS: Am împărțit articolul în trei, prima parte fiind o observație prin prisma călătorului, a doua prin cea a pasionatului de sport, iar a treia va fi cam ca o concluzie. Titlul îl veți înțelege la sfârșit. Bun, acum să trecem la miezul problemei! Stațiunea Straja, cu toate neajunsurile, servește unui singur scop: schi/snowboarding. Sau inițial servea, acum s-au mai lărgit perspectivele, că am văzut multă lume pe acolo care nu avea nicio legătură cu sportul. Și mult timp, Straja…

Read More Read More

And nothing else matters (1)

And nothing else matters (1)

AS: Am împărțit articolul în trei, prima parte fiind o observație prin prisma călătorului, a doua prin cea a pasionatului de sport, iar a treia va fi o cam ca o concluzie. Titlul îl veți înțelege la sfârșit. Sunt puține activități sportive pe lumea asta care mă entuziasmează așa cum mă entuziasmează schiatul. Ca să rămân în zonă, se mai apropie pedalatul și, la egalitate, înotul. Dar sunt amândouă departe, departe… Schiez de la o vârstă la care unii abia…

Read More Read More