Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Multumesc!

Nu cred ca ar putea sa faca rau cateva randuri (si) aici prin care sa le multumesc celor trei carora le-a placut cum am scris si mi-au acordat voturile lor: Bobby Voicu, Nebuloasa si Dan Santimbreanu! http://www.bobbyvoicu.ro http://nebuloasa.info http://dansantimbreanu.wordpress.com   “O zi cu ploaie” m-a trimis la Copenhaga. Totusi, sper sa gasesc acolo un weekend cu soare!...

Auschwitz – Epilog

Acest mesaj este scris in toate limbile celor care au murit acolo....

La capat de linie

Din pacate, nu e vorba de linia lui 335 sau stiu eu ce alt mijloc de transport in comun. Ci de un punct terminus al vietii a peste un milion de oameni. Primul contact cu ce s-a intamplat acolo a avut loc cu mult timp in urma. Imi aduc aminte de o carte: “Am fost medic la Auschwitz” (ulterior, am vazut si editiile in engleza, poloneza si maghiara) pe care am citit-o de mai multe ori pentru ca nu imi venea a crede ca ceea ce citeam chiar se intamplase. Undeva nu mai departe de o jumatate de secol in urma. Chiar mai putin. Am ajuns la Auschwitz anul trecut, in toamna. Pe o vreme ce a amplificat orice perceptie. Frig, foarte frig. Temperaturi de inceput de iarna. Un drum de o ora si un sfert din Cracovia – apropo, vizitati neaparat orasul daca ajungeti pe acolo, merita – pe o sosea ce parea, la inceput, un copy/paste al drumurilor de pe la noi. Surprinzator, Auschwitz (Oświęcim, cum ii zic polonezii) – orasul – nu arata de loc cum mi l-am imaginat. Nu e un oras industrial. Pare doar o asezare linistita, incompatibila (astazi) de suferinta pe care, fortuit, a adapostit-o. Mult verde, strazi curate, parcuri. Dar ajungi la o destinatie (sursa foto: http://maps.google.com) care te face sa uiti de tot ce inseamna prezent. Dupa zece minute petrecute la coada la bilete plus asteptat sa se stranga un grup de vorbitori de engleza, cuvintele ghidului imi suna tragic in urechi: “Vom intra intr-un loc in care multi au suferit si aproape la fel de multi si-au gasit sfarsitul”. Ar trebui adaugat ca, la mai toate siturile dedicate genocidului din timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, am vazut placute ce iti reamintesc unde te afli intr-un mod simplu dar extraordinar de emotionat: “Veti calca pe locul in care sute de mii de oameni au trait drame de neimaginat (…) Va rugam sa aveti un comportament adecvat.” Semnul de “bun-venit” (in realitate, o replica, dupa furtul de acum doi ani, originalul fiind inlocuit) e o macabra ironie. Doua ore de vizitat cu ghid lagarul initial. Va recomand sa mergeti cu ghid (cred ca in prezent nici...

Cel putin, asa cred eu!

Sunt nou in blogosfera, chiar foarte nou. Dar asta nu inseamna ca nu pot avea pareri pertinente in unele domenii. Si opinii personale, oriunde! Nimeni si nimic nu ma impiedica sa imi spun parerea. Libertatea de expresie – si la asta se refera. Cu un plus: platesc pentru dreptul meu. Da, eu mi-am cumparat domeniul. E al meu! Atat timp cat respect legile vis-a-vis de continutul site-ului, fac ce vreau la mine pe site. Nu ma ascund dupa un profil anonim. Oriunde public un comment, o fac cu numele meu. Si n-am pretentia ca detin adevarul absolut. Dar e ceea ce gandesc. Am dreptul la propria opinie! Ti se pare ca sunt prost? Nu ma citi. Sau spune-mi-o in fata. Corecteaza-ma atunci cand simti ca trebuie. Sunt indeajuns de tolerant sa iti accept argumentele. Injura-ma si o sa stiu ca atat poti. Nu ma deranjeaza. Fiecare avem limitele noastre. Daca as vrea sa scriu ceva 100% professional, ar trebui sa scriu despre ceea ce fac zi de zi la lucru. Dar ar fi un site pay-per-answer pentru ca o astfel de informatie nu se da gratis. In acel domeniul sunt expert. Si orice fac acolo, o fac pentru ca imi aduce bani. Aici scriu doar din placere! Si imi spun parerea. Ca si acest post, de altfel. PS: da, are legatura cu discutiile de ieri de pe Twitter si din blogosfera. Dar nu se refera la niciuna din parti, in mod special!  ...

To be continued…

...

O zi cu ploaie

Bobby Voicu si Siemens s-au gandit sa ne testeze daca suntem in stare sa scriem si despre viitor. Eu am zis sa incerc… fara sa fie prea SF. Dar nu are cum sa fie altfel. Dezvoltare durabila (conform definitiei Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare) :  “dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. via Wikipedia   Azi e o zi cu ploaie. Asa imi aparea inca de ieri dimineata pe MediaCenter doar ca eu, superficial ca intotdeauna, am uitat. Comisia pentru Microclimat iar isi face de cap si ne mai trimite un dus. Nu stiu cum isi calculeaza ei chestiile astea dar azi chiar n-aveam chef de asa ceva! Poate urmatorul grup de conducere o sa dea hotararile astea pe baza voturilor noastre si nu dupa cum le indica lor senzorii aia de-s peste tot. Cum taxa auto e mai mare in astfel de zile trebuie sa ma gandesc bine daca merita sa lucrez de acasa sau fac un efort si ajung la birou. Bun… Cum acasa am productivitate scazuta (mai ales pe vreme din asta) si cum masina ar fi cam scumpa, trebuie sa ajung cumva la tren. Dupa un dus rapid (incerc sa imi reamintesc cum era cand faceam dus cu apa sub forma lichida de-ti placea sa stai doar ca sa-ti cada apa in cap minute in sir…) in care jeturile alea mai mult te slefuiesc decat te spala, mi-am aruncat ceva pe mine si am iesit din casa. Aceeasi programare (ploaia, deh) a declansat mecanismele de conservare a energiei. I-am injurat iar pe nemti cu decizia lor de acum 20 de ani de a inchide centralele atomice! Si pe toti  (da… pana la urma chiar toti) cei care i-au copiat si am coborat pe scari. Trenul nu intarzie niciodata. Doar eu ajung prea devreme sau prea tarziu. Noroc ca statia e acoperita si pierd timpul jucandu-ma pe calculator. Imi ridic din cand in cand ochii si ma uit in trafic. Cu indulgenta am folosti cuvantul… Nicio strada n-a mai pastrat toate benzile. Chiar si asa, reduse la jumatate si invadate de vegetatie, strazile sunt calcate rar de...

Pagina 118 din 120
«
10
20
117
118
119
120
»