Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

The Cable Guy

The Cable Guy

Jun 12, 2013

Eu am vreo 120-130 de canale pe cablu. Plus vreo 10 canale de radio, dar ele ies din orice calcul, nu am ascultat niciodată radio pe TV. De uitat, mă uit la maximum 10. Dar e maximum maximorum… ProTV,  B1 (da, băi, sunt băsist!), TVR – rar de tot, HBO – și mai rar. Probabil că mai dau un canal de sport (s-ar putea să nu fie mereu același, nu prea mă uit la siglă), unul de știri (Digi24 e chiar OK), ceva știri de la CNN sau BBC. Mai rar ajung pe francezi, dar astă pentru că nu am altceva în afara TV5, care e așa și așa.  (N.B. Vreau înapoi M6!!!)  Mai aterizez și pe National Geographic, că-i și HD. Și… cam atât. Restul canalelor se pierd în blackbox-ul de la RCS… Blackbox pentru care plătesc lunar vreo 10 lei. Plus abonamentul la cablu. Nu e o sumă care să te împovăreze, dar am sentimentul că o plătesc degeaba. Alta e problema mea. Am ajuns la tehnologia 4G. Nu știu dacă la mine acasă, în acest moment, e disponibilă, dar sunt convins că va ajunge și aici. Dar 3G și WiFi-ul sunt prezente peste tot în casă. Cu toate astea, cablul coaxial încă îmi mai străpunge pereții… O tehnologie veche de 130 de ani intră într-un televizor mai scump decât o mașină bună (da, am văzut un TV 4k la prețul de 79999 lei, redus de la 89999!). Nu, nu la mine, nu-s nebun să dau atât de mult pe un televizor! Dar chiar și așa… Același cablu intra și în televizorul bunicului meu. Într-un televizor pe lămpi, ceva în genul celui din poză, acum 50 de ani, când l-a cumpărat. Contează prea puțin că azi mai intră și într-un decodor, e irelevant, atât timp cât televizorul ar merge și în condițiile unei conexiuni directe. Am văzut că există și IPTV, dar nu cred că merge direct de pe televizor, fie el și smart TV. Iar widget-urile din astfel de televizoare sunt extrem de greu de folosit. Sau se mișcă televizoarele prea încet… nu știu. Ce aș vrea eu? Să intre totul în casă printr-un singur cablu! Dacă s-ar opri la ușa de...

E atât de greșit!

E atât de greșit!

Jun 5, 2013

E greșit să credem că doar infracțiunile comise cu violență ar trebui pedepsite. E greșit să credem că oamenii „descurcăreți”, care nu au făcut altceva decât să încerce să o ducă mai bine (indiferent de mijloacele prin care o fac), sunt victime ale sistemului. E greșit să-i plângem, printr-un Sindrom Stockholm extins la nivel de națiune, pe cei care, până la urmă fură de la toți. E greșit să se nască empatii în astfel de cazuri. E greșit! E foarte greșit… Hai să ne jucăm puțin cu imaginația. Sunt o companie de construcții. Și, într-un fel sau altul, primesc un contract să fac un pod. Eu sunt un băiat deștept. Doar n-o să sap fundația pilonilor de susținere prea adânc, că-mi scade mie profitul. Și nici betonul-armat nu o să aibă procentul de oțel cerut de structura respectivă. Că doar n-o să știe nimeni ce am băgat acolo. Și nici cablurile de ancorare nu vor fi la grosimea cerută de proiectant. Lasă, ce știe el, cărțile ălea pe care le-a studiat sunt pentru fraieri. Stă cineva să le măsoare? Păi dacă le respect grosimea din norme, eu cu ce îmi mai iau Lexus? Asta-i bună! Și ce dacă n-am angajat constructori, ci am adus salahori care amestecă betonul cu mai mult pietriș, să crească volumul? Ei na, piatra e mai dură decât cimentul. Ce Carte de Muncă, de unde contract? Să mai dau niște bani la stat? Și așa-s prea puțini! Merge și cum vreau eu… La gri. La gri închis. Dar uite că nu merge. Că n-am stat să calculez și influența vântului asupra podului, că iar ar fi trebuit să scot niște bani din buzunar. Și nici nu m-am gândit că o să am vârful de trafic chiar în momentul în care s-a pornit furtuna. Și nici nu m-am gândit că am pierdut din elasticitatea construcției, atunci când am renunțat la multe dintre  materiale care erau puse în proiect. Cum era să prevăd că voi fi atât de ghinionist, să am parte de un summum de evenimente, toate nefavorabile? Și cum să am eu atât de multă neșansă ca pe pod să fie un tramvai plin-ochi, un autobuz la fel de plin și...

Poate-mi explică cineva…

Poate-mi explică cineva…

Jun 4, 2013

Călătoresc destul de des. De plăcere sau în interes personal de serviciu, nu prea are importanță. Cum sunt destul de aproape de lumea civilizată (a se citi „rețeaua europeană de autostrăzi”), de multe ori folosesc mașina pentru a ajunge la destinațiile cât de cât apropiate… Cel mai departe Austria sau, hai, Germania. Dar, pentru anumite destinații (Rusia, să zicem), mă văd nevoit să calătoresc cu avionul. Fie ca trebuie să plătesc eu, fie că trebuie să pun la cheltuială compania pentru care lucrez, nu văd niciun motiv pentru care n-ar trebui să am grija costurilor. Criza, până la urmă, ne afectează pe toți și sunt destul de conștient că nu există sac fără fund. Așa că verific, de fiecare dată, cele mai bune opțiuni. Și ajung pe vola.ro. Să zicem că trebuie să ajung la Moscova. Cam peste o lună… Cu cât schimb mai puține zboruri, cu atât scade „șansa” să răman fără bagaje. Și încerc din Belgrad. Dar hai, să caut și de pe Timișoara… Tot pe 1 iulie, da? Diferența pare mică, nu? Mai ales că primul zbor e prea lung (de fapt, schimbul din Roma e pierderea de vreme)… Așa că verific zboruri directe. De pe Timișoara, zero. Nu, nu euro. Zero zboruri directe. De la vecini: Aha, cam 300. Euro, normal. Măi, or avea rușii tarife preferențiale pentru prietenii lor slavi (că Belgrad e plin de reclame la Gazprom, cu cele două tricoloruri aproape identice). Deci… hai să luam Lufthansa! Star Alliance, ca să fiu 100% corect. 285+25… 310 de euro. Din Timișoara… dublu. Iar distanțele sunt cam tot aceleași, dacă nu mai mari de pe Nikola Tesla. Și stai! Prețurile nu prezintă diferențe notabile atunci când orizontul de timp e mai îndepărtat (de parcă un preț dublu e de aici, de-colo). Dacă te apuci să cauți într-o săptămână, începi să cauți și calmante. Inițial, am zis că-i normal, Belgrad fiind capitală, are mai mulți călători și așa ai costuri optime. Dar m-am gândit la zborurile spre Munchen. Niciodată avionul n-a fost sub 90% plin. Deci ipoteza asta cade. Dacă mai iau în calcul și faptul ca o altă companie aeriană reduce zborurile de pe Traian Vuia, low-cost avem doar o...

Feierabend…

Feierabend…

Jun 2, 2013

Autor: Andreas...

Fără justificare

Fără justificare

Jun 2, 2013

Nu am stat să citesc prea multe despre Siria. Știu că e un președinte contestat. Știu că e un măcel generalizat acolo. Știu că lumea civilizată se întreabă de ce nu intervine nimeni, să-i pună capăt. Știu că lumea s-a împărțit și de data asta, fiind de o parte sau cealălaltă a conflictului. Știu că Bashar Assad e considerat un dictator… Știu că sunt voci care susțin că Al-Qa’ida (Al-Nasra, mai exact) sprijină contestatarii. Nu știu cine are dreptate. Nu am știut asta nici în Egipt. Văd că și în Turcia încep violențele. Acolo, se pare că lucrurile stau pe dos. Autoritatea se îndreaptă înapoi către lumea din care Kemal Atatürk i-a scos acum un secol. Încerc să nu iau partea nimănui. Nu sunt acolo (din fericire), deci nu pot să am pretenția că am o vedere de ansamblu din care să pot trage concluzii despre tabăra care are dreptatea de partea ei… Înclin, de fiecare dată, să empatizez cu demonstranții. Mi-e greu să cred că oamenii aleg să lupte (de la proteste și până la arme de foc) în alte condiții decât cele în care își văd libertatea îngrădită, într-un fel sau altul. Acum, pot doar să sper că de aici (Turcia): nu se va ajunge la imagini ca-n Siria… Și nicio luptă, indifierent de cât de măreț e țelul ei, nu justifică fotografia de mai jos… Fotografii via...

Altius

Altius

May 28, 2013

„Citius, Altius, Fortius” e motto-ul pe care Pierre De Coubertin îl propunea Comitetului Internațional Olimpic la sfârșitul secolului trecut. Dar cuvintele au fost văzute abia în 1924, odată cu Jocurile Olimpice din Paris. „Mai repede, mai sus, mai puternic”… Eu vreau să vă prezint pe cineva care a fost, cu siguranță, mai sus decât mulți dintre noi. Aș risca un pronostic și aș spune că mai sus decât toți cei care citiți aceste rânduri (și-l includ aici pe cel care le scrie). Dacă nu-i așa, vă rog să mă contraziceți. Eu pot fi sigur că nu cunosc (personal) pe cineva care să mai fi ajuns atât de sus! 5545  metri deasupra nivelului mării… Muntele Kala Pathar. Punctul terminus al unei călătorii la care eu nici măcar să visez nu reușesc. Felicitări, Paul! Și mulțumesc pentru poze! [Show as slideshow]     PS: Pe 29 mai se aniversează 60 de ani de la prima ascensiune a Everestului… At 6.30am on May 29 Hillary and Tenzing began their climb from camp nine, the last stop before the peak. Two hours later, wrote James (now Jan) Morris of The Times, the sole reporter with the expedition, “They stepped at last on to the final snow-covered eminence of Everest.”  http://www.walesonline.co.uk (Merci,...

Pagina 20 din 120
«
10
19
20
21
30
40
»