Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Nu doar un vot

Nu doar un vot

Jun 7, 2012

E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci, din păcate, trebuie să existe un „dar”) mai lipsește ceva ca orașele noastre să fie frumoase: spiritul nostru civic! Degeaba se chinuie primarul să pună coșuri de gunoi în care să aruncăm în mod selectiv deșeurile, dacă tot pe jos aruncăm hârtiile. La fel de inutile sunt acele dispozitive pentru pungile în care să aduni ce lasă în urmă cățelul tău, dacă tu nu le folosești. Sau dacă se găsește vreun deștept care să le fure peste noapte.  Sau dacă bancile din parc sunt vandalizate pentru că „așa vrea mușchii” cuiva. E păcat să ne batem joc de ce avem. Primo, pentru că avem atât de puțin. Secundo, pentru că e vorba tot de banii noștri. Indiferent dacă-i investește Primăria. Și e ipocrizie să ne tot plângem atât, în condițiile în care noi nu facem nimic să păstrăm spațiul public într-o stare bună… Sursa foto:...

Duminica Orbilor

Duminica Orbilor

May 20, 2012

Cu exact 22 de ani în urmă, România dădea cu piciorul unei șanse uriașe. Dacă există un singur om în țara asta (exceptându-l, bineînțeles, pe Ion Iliescu) care crede că atunci s-a câștigat ceva, greșește… Trăgând linie, am pierdut atât de mult, încât câștigul a rămas ca și Speranța în Cutia Pandorei. Singur, în întuneric. Printr-o ironie a calendarului, 20 mai cade astăzi tot într-o zi de duminică. Votul de atunci ne-a aruncat într-un colț al Europei. Lumea civilizată asista șocată la exercițiul de forță pe care puterea legitimată prin vot îl desfășura fără niciun fel de reținere. Izolarea care a urmat n-a fost altceva decât un răspuns normal. Azi n-au mai fost alegeri. Dar anul acesta vor fi! Gândiți-vă bine ce votați. Ar fi păcat să repetăm și noi greșelile părinților… Cred că au fost sacrificate destule generații. Iar mulți dintre noi sunt prea sătui de experimente. Nu mai vreau să reîncerc „democrația” rusească sau chinezească, domnule Marga. Sunteți liberi (voi, PSD-ul) să vă mutați acolo în orice secundă! Dar nu ne trageți și pe noi după voi… Prefer în orice clipa „absolutismul” Uniunii Europene sau cel al Statelor Unite! Pentru că n-am ajuns să-l trăim aici în România așa cum trebuie, tot voi nu ne-ați lăsat acum 22 de ani! Câți români au emigrat în Rusia? Sau în China? Nu vă spune nimic asta? Mie mi-a ajuns o Duminică a Orbilor! Sursa foto:...

Delfini printre noi

Uită-te la chipul lor. Ai impresia că zâmbesc. Poate o și fac… [Show as slideshow] Iar nouă ne pasă atât de puțin de ei! I-am văzut și delfinariu, și în mediul lor natural. În ambele cazuri se bucurau de prezența oamenilor. Și noi? Noi ce facem?…  O să ajungem să-i mai admirăm doar în bazinele imense din parcurile...

Căpușa

Căpușa

May 10, 2012

Am văzut o știre despre cât de agresivă e boala transmisă de căpușe. E dureros să vezi un om (indiferent cine o fi el) chinuindu-se atât… Și apoi m-am gândit la analogia pe care în ultimul timp n-am mai prea auzit-o: firmele căpușă. Suntem unde suntem acum (în majoritatea ramurilor din economie) pentru că acestor firme le-a fost permisă existența. E incredibil cât de mult rău au putut face asemenea firme. Parazitul s-a așezat acolo unde organismul era deja slăbit… A supt, a supt, a supt, a infectat. Pentru ca, în final, să profite de slăbiciunea pe care tot el a indus-o și să-i dea lovitura de grație. În final, va locui în carcasa aia pe care, încet-încet, a lăsat-o fără viață. Sau o va devora cu o lăcomie necrofilă nemaivăzută. Ceea ce am uitat prea repede e că majoritatea firmelor căpușă stăteau bine-merci doar pe companiile de stat. Companii pe care le-au devalorizat în așa fel încât nu mai erau atractive pentru nimeni (sau așa se dorea să pară). Iar managerii lor erau, în același timp directorii companiilor de stat. Sau soțiile acestora. Sau nepoți, mătușe, unchi, cuscre și orice altă legătură de sânge sau nu! A… și dacă un unchi era mai bine plasat (sus, prin prefectură sau guvern) mai aruncau și o subvenție, ceva. Ca să mai sugă căpușa. Sau tăiau datoriile, că doar se știe că nu poți cumpăra doar activele, atunci când preiei o companie… Le iei și pe alea. Dar dacă poți să scapi de ele, de ce nu? Iar azi ne plângem că nu mai sunt bani pentru atât de multe domenii pe care statul ar trebui să le susțină. Știți cum se zice: „primul milion se face cel mai greu”.  Poate n-ar fi rău ca, înainte să le dăm pe mână aleșilor noștri bugetul țării (la propriu, că se votează anual în Parlament), să le cerem să treacă în CV și dacă au fost vreodată directori la vreo companie de stat. Și mai ales… ce s-a întâmplat în final cu firma aia. Sau n-ar fi mai bine să cerem datele astea de la Garda Financiară? Că am văzut noi cum stă treaba cu CV-urile… Sursa foto:...

Nu mai mâncați pișcoturile. Promovați-le!

Nu mai mâncați pișcoturile. Promovați-le!

May 2, 2012

Nu neg impactul celor scrise pe bloguri asupra cititorilor. Dacă n-ar vedea o oportunitate în asta, e clar că nimeni nu ar investi în publicitatea prin bloggeri. (Pentru că asta este, o formă de marketing.) Și, de multe ori e eficientă. Atunci când vorbim de o mașină (chiar dacă cel ales nu-i o somitate în domeniu) sau de un device – telefon, tv, laptop – (chiar dacă review-ul nu-i făcut de un IT-st cu studii de specialitate) pe care ai vrea să le cumperi mai devreme sau mai târziu, nu are cum să strice o părere în plus. Deși decizia de cumpărare e una atât de subiectivă, încât nu prea mai contează ce ai citit atunci când ți se pune pata pe ceva. Sau măcar eu sunt așa. Am bătut la cap pe cineva din online vreo două zile ca să compare două modele de telefoane, ca în final să îl aleg pe cel de-al treilea. Ideea companiilor care aleg să-și promoveze în acest mod produsele sau serviciile e una bună. Un segment de piață (în plus) acoperit. Sau așa speră. Dar poate că aici greșesc. Poate că nu orice produs merge promovat așa. Poate că e un pic cam mult să faci reclamă la biscuiți așa. Sau la chips. Sau la mai știu eu ce lanternă. Sau… sau… sau…  Și treci de la un articol la altul, de la un produs la altul, de la o zonă a consumului la alta, diametral opusă. Dar nu vezi niciun impediment în a scrie. Ești ca un magazin. Un super magazin. Ba nu! Un magazin mixt. Asta ești. Sau pot să admit că nu mă pricep și poate chiar prinde o astfel de reclamă. Să-i lauzi numele la fiecare gură de bere pe care o iei, în timp ce faci mișto de oamenii simpli că se închină la icoane, determină o creștere exponențială a vânzărilor. Un hectolitru de bere din Izvorul Vechi se vinde la fiecare pomenire. Amin! Și mai e ceva.  Mulți dintre cei invitați să scrie nu fac altceva decât să se laude cu asta. Cum ar veni, au făcut o favoare celor care vroiau să își promoveze produsul. Petrecerile la care merg sunt motive...

1 Mai. Să nu uităm…

1 Mai. Să nu uităm…

May 1, 2012

Cuvintele nu își mai au rostul. Poate că unele zâmbete de pe fața celor de la defilare sunt reale. Vorbim de mai 1968, Primăvara de la Praga era în plină desfășurare, tancurile sovietice făceau doar exerciții pe vremea aia. Ceaușescu era mai bine-văzut ca niciodată, Occidentul îl invita pe bandă rulantă. 21 august 1968, apogeul popularității acestuia nu venise încă. Cu toate acestea, bucuria exprimată în orice mod (public) față de un sistem politic aflat la putere mi se pare, fără nicio exagerare, un teatru ieftin și hidos. Singurul mod prin care ar trebui să ne arătăm mulțumirea, dar și nemulțumirea? Votul liber exprimat. Sursa video: 220.ro. Sursa foto:...

Pagina 10 din 11
«
9
10
11