Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Îmi doresc să mă înșel

Nu mi-e teamă că vine vreo dictatură peste noi. Uităm unde suntem? Uităm anul? Nu cred…  Nu îmi fac griji că ne trezim cu cenzura pe cap și că nu mai putem să vorbim liberi. Nu mi-e teamă că ajungem vreo China a Europei. Astea-s doar exagerări. Nu apelez la cuvinte mari sau la istorie. Nu-i niciun blitzkrieg, nici lovitură de stat, nici de palat, nici restaurație, nici lustrație, nici epurări. Toate astea s-ar fi înâmplat și după alegeri. Alegeri câștigate de PSD, fără nicio îndoială. Nu vorbesc de PNL, ei nu mai contează. Mi-e greu să cred că susținător adevărat al partidului mai dă doi bani pe acesta după alianța împotriva naturii cu social-democrații. Nu mă tem c-aș putea fi persecutat pentru ce spun, pentru ce gândesc, pentru ce cred și susțin. N-am nicio temere de genul acesta. Mi-e teamă de un singur lucru. Că acțiunile pripite ale celor care au ajuns acum la putere vor face mult mai rău în altă parte. Acolo unde ne doare cu adevărat. În plan economic. Nimeni nu mai investește într-o țară al cărei rating scade. Și așa Europa stă prost, spre foarte prost. Dacia, cel mai cunoscut brand al nostru a oprit de două ori producția până acum. Nokia a plecat anul trecut. Ford a deschis fabrica la Craiova, dar o mută în cinci zile în Bulgaria, dacă semnalele sunt proaste. Așteptați cuvântul Germaniei. E singura țară de care ar trebui să ascultăm. Statele Unite sunt prea departe, Olanda a spus ce a avut de spus. Dacă Angela Merkel aduce cea mai mică critică celor întâmplate în ultimele zile în România, să știți că-i de rău. Independența economică e o prostie, Rusia nu are interes să vină la noi. (Nu fiți naivi, toată Europa merge acolo, noi avem nevoie de ei, nu invers.) Nu pot să înțeleg graba asta. E suspectă! Mai ales când ai alegeri în câteva luni! Ai venit la putere de două luni și n-ai făcut absolut nimic! Puteai să mai aștepți încă șase. Oricum, în afară de câțiva fanatici, nu te vede nimeni Mesia. Nu se lega nimeni de tine dacă făceai toate schimbările astea după alegeri. E „alternanța la guvernare”, cum...

Respect

Respect

Jun 28, 2012

Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu m-ar deranja să le plătesc direct lor, fără să mai fac rulaje și profit în conturile unor terțe companii. În fine, asta e altă poveste. Ce nu au putut să prevadă? Comportamentul conducătorilor auto. Ai loc să parchezi un Hummer. Ba chiar îți mai rămâne loc să aduci și un Smart acolo. Fără să te bagi peste banda verde pentru bicicliști. Cu toate astea… Dar ce să mai vorbesc, dați click pe poză și o să vedeți de ce m-am  enervat. Nu zice nimeni să nimerești din prima, că – deh – poate nu-ți cunoști mașina. Dar când te dai jos și vezi că jumătate de mașină stă pe o altă culoare, ar cam trebui să te prinzi că ăla nu-i locul tău. Și eu îmi parchez mașina acolo. Dar nu o bag până în gardul viu. Şi încă o porţie de nervi. Dacă presemnalizarea spune “doar la dreapta” – săgeata fiind trasată pe bandă, dacă ai şi indicator, dacă în intersecţie ai marcaje pe jos cu linie continuă (simplă, ce-i drept – poate de aia?), tu de ce te bagi peste mine, dacă eu m-am încadrat corect şi îmi ţin banda? De ce mă claxonezi? De ce îmi tai calea? Un poliţist acolo, la ore de vârf, ar deveni “angajatul zilei” în materie de amenzi în mai puţin de jumătate de...

O nouă șansă pierdută

O nouă șansă pierdută

Jun 23, 2012

   Suntem în anul 2012. După două decenii și mai bine de democrație. Democrație poate e mult spus. Libertate ar fi mai corect. Am avut alegeri libere, poate – la început – doar cu numele, dar acum nu cred că cineva le mai poate contesta fără a cădea complet în penibil. Mă refer la rezultat și la modul în care se desfășoară. Manipulare există încă… Cu toate astea, putem spune, fără să greșim, că România e o țară europeană, măcar prin proces. Chiar dacă la practică stăm puțin mai prost. Doar că… am pornit cu stângul! Ba chiar cu „foarte” stângul. Berevoiești. O comună argeșeană, de care, mai mult ca sigur n-aș fi auzit dacă în 1991, în urma unor dezvăluiri făcute de redacția „Romania Liberă”, scandalul documentelor (dosarelor) Securității nu ar fi ajuns pe prima pagină a tuturor ziarelor. Cum acei ani sunt încă tulburi (cel puțin pentru mine, ocupat pe atunci cu admiterea la liceu și cu muzica rock), nu insist prea mult asupra evenimentului în sine și nici nu vreau să copiez ceea ce au documentat excelent autorii blogului Istoria Comunismului Românesc. Reproduc aici doar începutul acestui articol: „Au trecut aproape 15 ani de când, într-o râpă din apropierea comunei Berevoieşti au fost găsite rupte, arse şi acoperite cu pământ documente aparţinând fostei Securităţi. La data de 22 decembrie 1989, s-a dat un decret care desfiinţa Departamentul de Securitate a Statului. Din dosarul „Berevoieşti“ reiese faptul că Securitatea încă îşi continua activitatea în primele luni postrevoluţionare. Afacerea „Berevoieşti“ nu a fost niciodată elucidată.” Mai găsiți și aici: Ziarul Timpul. În timp ce țările din fostul bloc comunist votau în parlament legi care să permită tuturor cetățenilor accesul la dosarele serviciilor secrete (cât de departe de menirea reala a unui asemenea serviciu erau în realitate, nu cred că e cazul să mai reamintesc), noi le ardeam ca să ne ascundem urmele. Germania – încă din 1990, Polonia și, destul de târziu, Cehia a deschis sertarele cu dosare, dar a fost prima țară ex comunistă care a adoptat o lege a lustrației, în 1991 (pe atunci era încă Cehoslovacia). Citez din secretarhive.org: Polonia: „Un caz de acest fel s-a produs în 2004, când Jozef Oleksy, liderul formaţiunii de guvernământ la...

Manifest pentru un internet mai curat

Manifest pentru un internet mai curat

Jun 20, 2012

Atenţie!  Acest articol poate fi catalogat ca fiind scris de un hater. Sau de un frustrat. Ambele etichetări mă lasă rece. Ba chiar mai mult, mă bucură. Pentru că mă pun alături de câţiva oameni care au prostul obicei să scrie chiar bine. Deși… poate eu nu mă pricep la scris și n-am ce căuta lângă ei. Habar n-am. Şi ca să fiu complet sincer, mie îmi place cum/ce scriu. O fi vreo formă de narcisism, naiba ştie… Încă de marți am vrut să scriu rândurile astea. Acum văd că Furt de Curent mi-a luat-o înainte și a scris ceva similar, dar sunt convins că nu mă va acuza vreodată de plagiat sau că m-am inspirat de la el. E îndeajuns de inteligent să realizeze că nu-i nici vorbă de așa ceva și că dotro ne oferă atâtea exemple, încât nu trebuie să ne inspirăm unii de la alții… Trigger-ul (în cazul meu) a fost completa neînțelegere a virulenței cu care prea mulți atacă opțiunile personale ale altora. Dar la care s-au adăugat prea multe. Și multe altele din trecut și-au făcut drum prin memorie. Am descoperit internetul cu mult timp în urmă. Probabil că unii dintre cititori (sper că am așa ceva) învățau pe atunci să meargă. Au crescut cu internetul in casă. Și alții încă mai cresc… Și învață din online mai mult decât învață din școală. Și asta e o certitudine, nu o metaforă. Blogosfera am descoperit-o mai târziu. La început am crezut că-s simple site-uri… apoi am început să înțeleg cât de cât mecanismul. Poate că nici acum nu îl înțeleg complet, deși sunt o parte din el. Insignifiantă, dar sunt! De la noi, primul a fost Visurât. La început mi s-a părut amuzant, realist, plin de revoltă. Și mi-a plăcut. Îl citeam aproape zilnic. Vorbesc acum despre deceniul trecut. Dar de la el nu mă mai aștept la nimic. Nu vreau nici să-l jignesc, nici să-i dau vreun sfat. Reușesc să-l ignor fără nicio problemă, deși unele articole încă mai ajung la mine, într-un fel sau altul. Apoi a fost Arhiblog. La Cetin pe blog am publicat primul text și nu mi-e rușine să o recunosc. Și, dincolo de orice lingușeală (din...

Nu doar un vot

Nu doar un vot

Jun 7, 2012

E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci, din păcate, trebuie să existe un „dar”) mai lipsește ceva ca orașele noastre să fie frumoase: spiritul nostru civic! Degeaba se chinuie primarul să pună coșuri de gunoi în care să aruncăm în mod selectiv deșeurile, dacă tot pe jos aruncăm hârtiile. La fel de inutile sunt acele dispozitive pentru pungile în care să aduni ce lasă în urmă cățelul tău, dacă tu nu le folosești. Sau dacă se găsește vreun deștept care să le fure peste noapte.  Sau dacă bancile din parc sunt vandalizate pentru că „așa vrea mușchii” cuiva. E păcat să ne batem joc de ce avem. Primo, pentru că avem atât de puțin. Secundo, pentru că e vorba tot de banii noștri. Indiferent dacă-i investește Primăria. Și e ipocrizie să ne tot plângem atât, în condițiile în care noi nu facem nimic să păstrăm spațiul public într-o stare bună… Sursa foto:...

Duminica Orbilor

Duminica Orbilor

May 20, 2012

Cu exact 22 de ani în urmă, România dădea cu piciorul unei șanse uriașe. Dacă există un singur om în țara asta (exceptându-l, bineînțeles, pe Ion Iliescu) care crede că atunci s-a câștigat ceva, greșește… Trăgând linie, am pierdut atât de mult, încât câștigul a rămas ca și Speranța în Cutia Pandorei. Singur, în întuneric. Printr-o ironie a calendarului, 20 mai cade astăzi tot într-o zi de duminică. Votul de atunci ne-a aruncat într-un colț al Europei. Lumea civilizată asista șocată la exercițiul de forță pe care puterea legitimată prin vot îl desfășura fără niciun fel de reținere. Izolarea care a urmat n-a fost altceva decât un răspuns normal. Azi n-au mai fost alegeri. Dar anul acesta vor fi! Gândiți-vă bine ce votați. Ar fi păcat să repetăm și noi greșelile părinților… Cred că au fost sacrificate destule generații. Iar mulți dintre noi sunt prea sătui de experimente. Nu mai vreau să reîncerc „democrația” rusească sau chinezească, domnule Marga. Sunteți liberi (voi, PSD-ul) să vă mutați acolo în orice secundă! Dar nu ne trageți și pe noi după voi… Prefer în orice clipa „absolutismul” Uniunii Europene sau cel al Statelor Unite! Pentru că n-am ajuns să-l trăim aici în România așa cum trebuie, tot voi nu ne-ați lăsat acum 22 de ani! Câți români au emigrat în Rusia? Sau în China? Nu vă spune nimic asta? Mie mi-a ajuns o Duminică a Orbilor! Sursa foto:...

Pagina 10 din 12
«
9
10
11
»