Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Pe drumuri

Pe drumuri

May 1, 2012

Eu nu sunt inginer constructor. N-am nici cea mai mica idee despre cum se fac drumurile. Deşi am lucrat în trecut cu o companie care cu asta se ocupa, n-am avut curiozitatea să le studiez documentaţiile tehnice. Nu am studii, aşa că nu vreau să fac pe desteptul… Dar nu mi-e deloc greu să observ că asfaltul turnat peste un drum pavat cu piatră cubică e o cârpeală care nu are cum să ţină. Cedează după prima iarnă. Şi cu toate astea, în mai toate oraşele din România și de ani buni, numai așa se asfaltează. Îmi aduc aminte că strada pe care stăteau bunicii mei era pavată cu piatră cubică. Imediat după Revoluție s-a asfaltat. Dar nu peste pavaj, au scos toate pietrele, au refăcut fundația, au muncit din greu (vreo două luni) pentru trei sute de metri. Asfaltul nu are astăzi nici măcar o groapă. Și asta după douăzeci de ani… Cum ar trebui să arate profilul unui drum? Cam aşa:   Cum arată? Simțim în fiecare zi… Sursa foto: aici şi...

Din nou despre dublul standard (2)

Din nou despre dublul standard (2)

Apr 27, 2012

Nu țin minte prea bine dacă au fost moțiuni de cenzură atunci când FSN/FDSR/PDSR/PSD conducea țara. Știu doar că erau masive proteste în stradă. Mii, zeci de mii de oameni contestau în orașele mari, zile la rând. Societate civilă, oameni de cultură, jurnaliști aveau motive să se considere persecutați. Minerii se plimbau prin capitală ca prin mina lor. IMGB făcea ordine. Jandarmii făceau uz de gazele lacrimogene sau paralizante, trimițându-le direct în plămânii demonstranților, prin stern. Baronii locali făceau legea prin județe, progeniturile lor băteau polițisti, dădeau … la tot cartierul. Televiziune Română, singura care ajungea peste tot în țară, nu transmitea demonstrațiile pe motiv de ceață. Guvernul organiza alegerile ignorând complet toate organizațiile independente și observatorii. Fraudele, deși  masive, nu puteau fi demonstrate. Nevoia de schimbare era evidentă. Europa ne pusese la colț, după ce cu doar câteva luni înainte ne deschisese larg brațele. România pierdea teren, pierdea timp… Noi, toți, pierdeam. Dar o schimbare era văzută ca o încercare de destabilizare a țării. Așa zicea Ion Iliescu, zâmbind diabolic și folosind expresii care au ajuns celebre. Astăzi, Iliescu ar trebui să fie mândru de urmașii lui. Nu numai că scopul (deținerea puterii înaintea alegerilor locale) scuză mijloacele, dar au reușit să îi păcălească și pe cei din singurul partid cu nume din România să le fie colegi.  Acum nu-i vorba de destabilizare. Nu. Acum vin ei să salveze țara. Și dacă stau să mă gândesc… adevărul e că nici măcar nu o destabilizează. Viața merge mai departe. Iar „dublul standard” e politica pefectă pentru Frontul Salvării Naționale. Dar nu pot să îmi dau seama cine se mai se bucură pentru o așa victorie… Să-i ascultați pe cei de la Timpuri Noi. Aveau (pe atunci) toate motivele să fie furioși… Și dezamăgiți. „Azi serbăm iar victoria Și îndoiala se ascunde în gând Azi serbăm iar victoria Moralul e un struț cu capul in...

Taximetristul și mașina lui

Taximetristul și mașina lui

Apr 25, 2012

Biroul meu nu e unul chiar ordonat. Am peste tot pixuri (deși scriu foarte rar puțin de mână), hârtii, cheile, o cana de cafea (că nu-i mereu plină), documentație și așa mai departe. Nu-s multe și, mai ales, nu-s vraiște pe acolo. Sunt într-o oarecare ordine. Adică știu în orice moment pe unde sunt fiecare. Cu toate astea, biroul e întotdeauna curat. Ecranul laptopului și monitorul secundar, tastatura, mouse-ul – instrumentele mele de lucru – sunt impecabile în 90% din timp. Telefonul de pe birou, la fel. Am grijă să nu stea cablurile aruncate peste tot, să nu atârne aiurea pe sub birou. Optimizez atat cât pot spațiul. Și fac asta deși nu am clienți, doar colegi. Dar mai ales pentru mine! În aceste condiții, nu am cum să înțeleg taximetriștii care ne tratează ca pe un transport de moloz, pe care n-are importanță în ce condiții îl transporți, că oricum îl arunci. De ce nu îți speli mașina? De ce nu ai interiorul impecabil? Mai ales că majoritatea companiilor au contracte cu spălătoriile auto (mi-a povestit cineva că administratorul unei firme de taximetre îi cheamă prin sondaj la sediu și, dacă mașina e murdară, le ia cheile și trimite pe cineva să spele mașina). De ce miroase a benzină la tine în mașină? De ce fumezi? Dacă avem „norocul” să fie îndeplinite concomitent ultimele două propoziții… avem parte și de senzații tari. De ce te porți cu mine de parcă îmi faci o favoare? Da, prestezi un serviciu, dar asta nu înseamnă că îmi faci unul! Îți plătesc pentru transport! Mașina aia a ta e biroul tău. E locul tău muncă. De acolo mănânci tu, de acolo îți hrănești familia. De ce nu îl respecți măcar pe el, dacă de noi te doare în fund? Marele meu noroc e că merg rar cu taxiul… În final, vă las să admirați un concept-car pe care autoritățile britanice vor să-l introducă în Londra. E făcut de Volkswagen. [Show as slideshow] Sursa foto: aici și...

Stabilitate şi viitor

Stabilitate şi viitor

Apr 23, 2012

Anglia e locul de naștere al fotbalului. Iar cum se joacă acolo… mi-a plăcut întotdeauna. Copil fiind, am simțit lipsa echipelor de acolo atunci când, în 1985, huliganii care veniseră să susțină Liverpool au hotărât că nu mai vor în Europa și au ales Heysel-ul și finala Cupei Campionilor Europeni ca să comunice asta. (Dar am plâns de bucurie atunci când, un an mai târziu, Steaua câștiga finala, în Spania.) Din fericire, fotbalul englez nu înseamnă subspeciile care vin să-și susțină echipele cu pumnii, picioarele sau cu ce le cade în mână… Înseamnă și altceva. Ceva ce noi am uitat de mult: stabilitate. Cifrele de mai jos o arată fără echivoc: 1. Sir Alex Ferguson CBE appointed Nov 1986 duration 26 seasons club Manchester United 2. Arsène Wenger OBE appointed Sep 1996 duration 16 seasons club Arsenal 3. David Moyes appointed Mar 2002 duration 10 seasons club Everton 4. John Still appointed Apr 2004 duration 8 seasons club Dagenham & Redbridge 5. Tony Pulis appointed Jun 2006 duration 6 seasons club Stoke City 6. Paul Tisdale appointed Jun 2006 duration 6 seasons club Exeter City 7. Terry Brown appointed May 2007 duration 5 seasons club AFC Wimbledon 8. Kenny Jackett appointed Nov 2007 duration 5 seasons club Millwall 9. Harry Redknapp appointed Oct 2008 duration 4 seasons club Tottenham Hotspur 10. Greg Abbott appointed Dec 2008 duration 4 seasons club Carlisle United Am preluat tabelul de mai sus de aici: leaguemanagers.com Și dacă de SIR Alex Ferguson e inutil să mai aduc vorba, aș menționa încă un nume (total necunoscut mie): Fred Everiss. 46 de ani în slujba unui singur club: West Bromwich Albion! Meanwhile, in Romania… (de fapt, doar în Ghencea) Ultimul pe listă, Mihai Stoichiţă, prezent a treia oară la Steaua: (Via Wikipedia) Post scriptum: Marius Ciobanu n-a văzut niciodată (sau nu în direct) meciurile Stelei din perioada ei de glorie. Probabil că era prea mic și atunci când a câștigat ultima dată un titlu, în 2005-2006. A ales să ţină cu această echipă când are parte de orice, mai puţin de rezultate. Cu toate astea, merge la meciurile echipei preferate. Ba mai mult, e în echipa de juniori. Sper (din tot sufletul) să nu...

Un loc în care timpul s-a oprit

Un loc în care timpul s-a oprit

Apr 18, 2012

Regăsești un astfel de loc în fiecare oraș. Sau aproape în fiecare, mai sunt și excepții. Odată intrat acolo, ai impresia că timpul s-a oprit undeva prin 1990… La început, am crezut că eu sunt pretențios. Deși nu m-am născut în puf. Și vreme de patru ani am trecut măcar o dată pe lună prin astfel de locuri. În timpul studenției. Și episodic, după aceea. Dar am realizat că nu sunt singurul care le percepe așa… Și dacă Radu crede că e dezolantă Gara de Nord din București, l-aș invita puțin prin provincie. Dar mi-e că o să mă trezesc pe mail cu factura de la psihologul care îi va trata depresia… Spre decontare, bineînțeles. Evident, despre gări vorbesc. Ironia face ca mie, poate prin comparație cu ce țineam eu minte, cea mai mare gară din România să mi se pară chiar acceptabilă. Gara cu același nume din Timișoara arată jalnic. Nu știu care e structura socială a celor care călătoresc cu trenul. N-am nici cea mai mică idee. Dar nu cred că poate fi 100% vina lor. Nimeni nu se urcă pe ziduri să le distrugă în halul ăsta… Nu s-a schimbat nimic în cincisprezece ani. Nimic. Iar dacă s-a schimbat, s-a schimbat în rău. Tot magazinele alea multicolore (kitsch-pestriț, de fapt), tot bețivi, tot cerșetori. Tot băncile alea de plastic și aceleași peroane sparte. Tot sacoșe burdușite, tot mirosuri grele, tot fast-food-uri la care aș apela doar dacă ar trebui să iau ultima masă, înainte de execuție. Mă gândesc cu milă la cei care sunt nevoiți să lucreze zi de zi acolo… Gările din România au murit de mult. Acum se descompun. Sursa foto:...

Pagina 11 din 11
«
9
10
11