Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Te tin picioarele?

Am vazut o singura data, “live”, un accident de masina. In fata mea, o dubita a lovit un om in stare de ebrietate. Din fericire, omul s-a ridicat de pe jos fara nicio rana (da, exista un Dumnezeu al betivilor!), nici macar nu s-a scuturat, a injurat ca i s-au spart sticlele si a plecat mai departe. Spre primul chiosc, probabil. Soferul s-a dat jos, tremurand tot si alb ca varul. Eu n-am mai fost bun de nimic, toata ziua. Iar metafora “te-au lasat picioarele” a fost cat se poate de reala. Toata faza a durat sub 10 secunde, din momentul in care am auzit cauciucul frecandu-se de asfalt ca urmare a franarii bruste si pana cand cel lovit s-a ridicat in picioare. Fara sange, fara urlete, fara politie sau salvare. Un accident aparent minor, dar care pe mine m-a marcat. Si acum, dupa mai bine de 15 ani de la acel accident, orice scrasnet de roti ma face sa tresar si sa astept ingrozit bufnitura care urmeaza. Sunt convins ca n-as avea puterea sa ma duc sa vad daca cel lovit a patit ceva grav. As suna, fara indoiala, la 112, dar n-as putea face mai mult! Nu am niciun fel de pregatire sa acord primul ajutor. Stiu doar in teorie ce ar trebui sa fac, dar nu cred ca m-ar tine picioarele sa o...

Avocatul cui?

Zaqk imi da mai tot timpul batai de cap. In sensul bun, fara indoiala!  Ca si acum… Iata un paradox la care m-am gandit de mult si care, aproape in fiecare zi revine in media: constiinta avocatilor. Nu merg cu gandul la ce vezi prin filmele americane; la noi, viata bate filmul. La scor. Desi “Ally McBeal” avea farmecul lui (serialul), nu se poate lua in calcul. Ma gandesc la ceea ce se intampla in Romania. In primul rand, salile de la noi sunt departe de ceea ce avem fiecare in minte. Majoritatea cladirilor apartinand Ministerului Justitiei sunt vechi, iar banii de renovare s-au pierdut undeva pe parcurs. Sunt sali reci, atat la propriu cat si la figurat! Iar la noi nu exista sistemul cu jurati. Judecatorul decide de unul singur. Si pledoaria avocatilor… uite asa ajung la ce vroiam sa zic. Avocatii din Romania, in general, nu sunt vazuti prea bine. Iar atunci cand si-o fac cu mana lor, “in general” devine “in special” ! Nu zice nimeni sa nu aperi un interlop, ca si pentru el legea e aceeasi si trebuie sa fie reprezentat. Dar sa te apuci sa ii iei apararea in fata camerelor de luat vederi unuia de care ai auzit ca nu merita nici macar puscaria, dupa cate a facut, ale carui fapte sunt evidente, ba mai mult, si le asuma ca pe ceva demn de lauda, atunci cand vorbeste cu cei de teapa lui, e curata dementa! Cum isi priveste avocatul ala copiii in ochi, cand stie ca, nu cu mult timp in urma, aceiasi ochi l-au vazut la TV cum declara ca infractorul care, beat fiind, a calcat cu masina un om, dupa care a scos sabia la politisti, e, de fapt, persecutat pentru ca e tigan? Si ca totul a fost o inscenare. Cum poate sa adoarma noaptea cand stie ca ala, eliberat dupa “pledoaria” lui, se duce direct la martori si ii ameninta cu moartea daca spun ce au vazut. Oricat de bune ar fi legile noastre, daca judecatorul e pus in fata lipsei dovezilor (de care a avut grija acelasi avocat sa dispara), va da acelasi verdict: neinceperea urmaririi penale. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele!  ...

Acceleratie catre neant

Ii aud aproape in fiecare seara. Trec cateva (putine) secunde si ii si vad. Imi ies din raza vizuala aproape instant, dar, paradoxal, indeajuns de incet ca sa realizez cat de periculos e ceea ce fac. E o intersectie destul de circulata in care, mai ales seara si noaptea, masinile de pe drumul fara prioritate ies mai mult in strada, bazandu-se pe faptul ca vor aproxima corect distanta si viteza celor de pe drumul principal. Dar ce faci cand vine un nebun cu motocicleta, cu peste 150 km/h? Strecuradu-se pe langa restul masinilor? Mai ai cum sa-l eviti? Nu. Mai are el vreo sansa? Nu. Iar tu, daca esti un om normal, ramai cu sechele toata viata din cauza unui dement care a tinut mortis sa fie smecher si acum e doar “worm food”, punandu-si capat vietii in masina ta. Si te simti vinovat, pentru ca puteai sa mai astepti o secunda, doua inainte sa iesi in intersectie! Si stai, impietrit, langa gramezi amorfe de carne si metal. Si esti incapabil sa mai suni la 112 (chiar daca nu mai ai pe cine sa salvezi, macar sa anunti Politia). Nu esti vinovat! Nu ai cum sa fii, cand cineva o cauta cu lumanarea. Sau isi cauta lumanarea. Poate ai salvat alte vieti, ale unor oameni care chiar pretuiesc fiecare secunda…  Nu as vrea sa folosesc cuvinte mai dure. Dar, oricat de dure ar fi,  cuvintele mele nu baga pe nimeni in mormant!  Pe cand inconstienta altora, da! Si am vazut ca asa ceva nu e un caz izolat. Toate orasele mari au aceeasi problema. Am citi astazi si la Piticu, am mai vazut si la multi altii…  Cred ca nu trece vreo zi fara sa vad asa ceva la stiri! Ce e de facut? Ma gandesc sa trimit un mail oficial Politiei, sa monteze camere video de monitorizare in intersectie. Sunt convins ca ar avea ce vedea! Sursa foto: aici....

Preturile din benzinarii

Nu cred ca e cineva care sa nu fi sesizat diferenta destul de mare de pret a tuturor produselor dintr-o benzinarie. Unele produse sunt mai scumpe cu pana la 50%! Inteleg, daca benzinaria se afla intr-un loc izolat (pe autostrada, desi la noi nu-i cazul), ai costuri de transport, de depozitare, de energie electrica etc. Da, acolo si benzina e mai scumpa decat in oras. La fel de bine inteleg si ca programul e non-stop, dar sunt si buticuri pe langa blocuri in aceeasi situatie, si nu ii vad vanzand de trei ori mai scump. Deci? Cum se justifica preturile alea? Nu fac destui bani din vanzarea de produse “de nisa”? Gen benzina, motorina. Au salarii foarte mari baietii aia de te ajuta pe la pompe? Sau e vorba doar de impactul pshiologic al prezentarii marfurilor, in asa fel aranjate incat te fac sa-ti mai iei una, alta de pe rafturi, indiferent de pret. Pentru ca foarte rar am iesit dintr-o benzinarie moderna cu o singura pozitie pe bonul fiscal:...

Suntem barbati, nu?

Ma gandesc ca ati vazut, deja, imaginile difuzate de ProTV. Daca nu, le puteti vedea aici. Cam asta e comportamentul masculin cizelat de axiome de genul: “bataia e rupta din Rai”, “locul femeii e la bucatarie” si asa mai departe. Dar ceea ce nu pot sa inteleg, in niciun fel, e comportamentul victimei! Cum sa iti retragi plangerea dupa ce ai fost batuta in halul acela? De vis si replica celui care se ocupa de securitatea hotelului! Doar nu era sa se bage, conflictul a fost unul “foarte violent”, parca asa a...

Dachau

Inaugurarea oficiala a lagarului a avut loc in martie 1933, anul ascensiunii la putere a Partidului National Socialist. Nimic surprinzator, dupa numirea lui Adolf Hitler in postul de cancelar, in ianuarie,  si incendirea Reichstag-ului, in februarie. Cronologic, dar mai ales logic, acesta este urmatorul pas. Pentru inceput, sunt inchisi aici doar detinuti politici. Nu se iau in considerare criterii rasiale sau apartenenta la o minoritate (nationala, sociala, religioasa). Sunt toti cetateni germani. Cercul se va deschide, destul de repede, pentru toti ceilalti si, in 1938, dupa Reichskristallnacht, evreii reprezinta pana la o treime din populatia inchisa aici. Restul, inamici ai sistemului, din Germania sau din teritoriile ocupate. Inclusiv prizonieri de razboi. Inclusiv romani. A functionat 12 ani: peste 200.000 de detinuti au trecut prin lagar, peste 40.000 n-au mai plecat niciodata. Au ajuns in groapa comuna sau doar cenusa. In aprilie 1945, armata americana elibereaza aproximativ 32.000 detinuti, cati mai erau in acel moment, in Konzentrationslager (KZ) Dachau. Am vizitat KZ-Gedenkstätte Dachau (Memorialul Dachau) anul trecut. La plecare, n-am mai mers cu bus-ul, am mers pe drumul pe care erau “manati” prizonierii catre lagar: Path of Remembrance. Am trecut pe langa un sir de vile ce au fost folosite in timpul functionarii lagarului de conducatorii acestuia dar si de paznici. Astazi, sunt reconditionate si locuite… La nici 200 metri de fostul lagar. Viata si-a reluat, de mult, cursul normal. [Show as slideshow] Daca ajungeti in Munchen, sa treceti si prin Dachau. E doar la 20 de minute de mers cu S-Bahn-ul. Avem, inca, multe de invatat din greselile...

Pagina 20 din 28
«
10
19
20
21
»