Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Sentinta definitiva

“Pedeapsa capitală în România În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între 1965 si 1989 Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat la moarte 47 de persoane. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a fost înlocuită cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Ultimele persoane condamnate la moarte şi executate au fost soţii Ceauşescu (25 decembrie 1989).” – Wikipedia Romania ultimilor ani, daca ar fi sa ne luam dupa jurnalele de stiri de la televiziune, este o tara in care crimele se petrec pe banda rulanta. Nu am stat sa verific statisticile Politiei (poate nici macar nu sunt publice), dar nu prea imi vine sa cred ca fenomenul infractional, in special omorul, a atins cote mult mai inalte decat in trecut. Inainte, orice stire cu conotatie negativa, lipsea cu desavarsire, ca si cum nu s-ar fi intamplat, asa ca ma indoiesc ca avem cu ce sa comparam. Dar sa presupunem ca e asa… Se impune reintroducerea pedepsei cu moartea? Marcel Tundrea este un exemplu trist al erorilor din justitie. Poate cel mai mediatizat. Eliberat, dupa 12 ani de puscarie, omul a facut tot ce a putut ca sa fie reabilitat dupa ce, cu jumatate de gura, un tribunal a decis ca este nevinovat. Din pacate, a murit la doar 52 de ani. Si inclin sa cred ca o parte din vina o poarta conditiile de detentie. A murit sarac, dar cunoscut. Am exclus, ab initio, orice altceva decat eroarea umana: judiciara, a procurorului, a legistilor… nu conteaza unde anume, in tot acest lant, exista o eroare. Un detaliu scapa, se pierde, este ascuns, nu este gasit. Nu prea are multa importanta. Cu toate astea, chiar si dupa 12 ani de privare de libertate, mai ai o viata. Poti da in judecata sistemul, sa plateasca daca au fost incompetenti. Poti face multe, daca sistemul a gresit… Pentru ca mai esti in viata.  Daca pedeapsa cu moarte ar fi existat atunci cand Marcel Tundrea a fost condamnat, ar fi existat sanse mari sa o primeasca. I-au trebuit 12 ani… 12 ani in care sa isi strige nevinovatia, pana sa il auda cineva. Nu cred ca ar fi asteptat atat timp cu executia. Nimeni nu e perfect. Toti...

Dilema

Prin liceu, urmaream un serial difuzat pe ProTV: Picket Fences. Un episod mi-a ramas si acum in minte. Sau mai exact, subiectul acelui episod. Iata-l mai jos, in cuvintele mele… Un hot te abordeaza in momentul in care vrei sa urci in masina. Are un cutit in mana cu care te ameninta. Esti in Statele Unite, deci ai voie sa porti arma de foc. Profiti de o clipa de neatentie a celui din fata ta, o scoti si o indrepti spre el. Il somezi sa se intinda pe jos, cu fata la pamant, ca sa fii sigur ca nu mai reprezinta un pericol pentru tine si te pregatesti sa anunti politia. In acel moment, hotul te agreaseaza si psihic: “Daca ajung in puscarie, voi afla cine esti, unde stai. Pentru tentativa de talharie o sa primesc cel mult * ani. Cand ies, o sa te gasesc. Si atunci si tu, si familia ta, veti plati din plin.” Cred ca, indiferent daca acest dialog are loc sau nu, in acele momente in care esti in avantaj in fata lui, te gandesti ca, intr-o buna zi, va iesi din puscarie si te va cauta. Si nu poti sa fii tot timpul pregatit sau inarmat. Si atunci, trece el in avantaj. Esti singur in parcare, nu-s sanse sa te vada cineva. Ce faci? Il lasi sa vorbeasca si chemi pe cei in drept sa impuna legea? Sau elimini orice posibila amenintare din viitor, prin aceasta intelegand ca folosesti arma de foc si il ucizi? Te face alegerea ultimei variante un criminal?...

Te tin picioarele?

Am vazut o singura data, “live”, un accident de masina. In fata mea, o dubita a lovit un om in stare de ebrietate. Din fericire, omul s-a ridicat de pe jos fara nicio rana (da, exista un Dumnezeu al betivilor!), nici macar nu s-a scuturat, a injurat ca i s-au spart sticlele si a plecat mai departe. Spre primul chiosc, probabil. Soferul s-a dat jos, tremurand tot si alb ca varul. Eu n-am mai fost bun de nimic, toata ziua. Iar metafora “te-au lasat picioarele” a fost cat se poate de reala. Toata faza a durat sub 10 secunde, din momentul in care am auzit cauciucul frecandu-se de asfalt ca urmare a franarii bruste si pana cand cel lovit s-a ridicat in picioare. Fara sange, fara urlete, fara politie sau salvare. Un accident aparent minor, dar care pe mine m-a marcat. Si acum, dupa mai bine de 15 ani de la acel accident, orice scrasnet de roti ma face sa tresar si sa astept ingrozit bufnitura care urmeaza. Sunt convins ca n-as avea puterea sa ma duc sa vad daca cel lovit a patit ceva grav. As suna, fara indoiala, la 112, dar n-as putea face mai mult! Nu am niciun fel de pregatire sa acord primul ajutor. Stiu doar in teorie ce ar trebui sa fac, dar nu cred ca m-ar tine picioarele sa o...

Avocatul cui?

Zaqk imi da mai tot timpul batai de cap. In sensul bun, fara indoiala!  Ca si acum… Iata un paradox la care m-am gandit de mult si care, aproape in fiecare zi revine in media: constiinta avocatilor. Nu merg cu gandul la ce vezi prin filmele americane; la noi, viata bate filmul. La scor. Desi “Ally McBeal” avea farmecul lui (serialul), nu se poate lua in calcul. Ma gandesc la ceea ce se intampla in Romania. In primul rand, salile de la noi sunt departe de ceea ce avem fiecare in minte. Majoritatea cladirilor apartinand Ministerului Justitiei sunt vechi, iar banii de renovare s-au pierdut undeva pe parcurs. Sunt sali reci, atat la propriu cat si la figurat! Iar la noi nu exista sistemul cu jurati. Judecatorul decide de unul singur. Si pledoaria avocatilor… uite asa ajung la ce vroiam sa zic. Avocatii din Romania, in general, nu sunt vazuti prea bine. Iar atunci cand si-o fac cu mana lor, “in general” devine “in special” ! Nu zice nimeni sa nu aperi un interlop, ca si pentru el legea e aceeasi si trebuie sa fie reprezentat. Dar sa te apuci sa ii iei apararea in fata camerelor de luat vederi unuia de care ai auzit ca nu merita nici macar puscaria, dupa cate a facut, ale carui fapte sunt evidente, ba mai mult, si le asuma ca pe ceva demn de lauda, atunci cand vorbeste cu cei de teapa lui, e curata dementa! Cum isi priveste avocatul ala copiii in ochi, cand stie ca, nu cu mult timp in urma, aceiasi ochi l-au vazut la TV cum declara ca infractorul care, beat fiind, a calcat cu masina un om, dupa care a scos sabia la politisti, e, de fapt, persecutat pentru ca e tigan? Si ca totul a fost o inscenare. Cum poate sa adoarma noaptea cand stie ca ala, eliberat dupa “pledoaria” lui, se duce direct la martori si ii ameninta cu moartea daca spun ce au vazut. Oricat de bune ar fi legile noastre, daca judecatorul e pus in fata lipsei dovezilor (de care a avut grija acelasi avocat sa dispara), va da acelasi verdict: neinceperea urmaririi penale. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele!  ...

Acceleratie catre neant

Ii aud aproape in fiecare seara. Trec cateva (putine) secunde si ii si vad. Imi ies din raza vizuala aproape instant, dar, paradoxal, indeajuns de incet ca sa realizez cat de periculos e ceea ce fac. E o intersectie destul de circulata in care, mai ales seara si noaptea, masinile de pe drumul fara prioritate ies mai mult in strada, bazandu-se pe faptul ca vor aproxima corect distanta si viteza celor de pe drumul principal. Dar ce faci cand vine un nebun cu motocicleta, cu peste 150 km/h? Strecuradu-se pe langa restul masinilor? Mai ai cum sa-l eviti? Nu. Mai are el vreo sansa? Nu. Iar tu, daca esti un om normal, ramai cu sechele toata viata din cauza unui dement care a tinut mortis sa fie smecher si acum e doar “worm food”, punandu-si capat vietii in masina ta. Si te simti vinovat, pentru ca puteai sa mai astepti o secunda, doua inainte sa iesi in intersectie! Si stai, impietrit, langa gramezi amorfe de carne si metal. Si esti incapabil sa mai suni la 112 (chiar daca nu mai ai pe cine sa salvezi, macar sa anunti Politia). Nu esti vinovat! Nu ai cum sa fii, cand cineva o cauta cu lumanarea. Sau isi cauta lumanarea. Poate ai salvat alte vieti, ale unor oameni care chiar pretuiesc fiecare secunda…  Nu as vrea sa folosesc cuvinte mai dure. Dar, oricat de dure ar fi,  cuvintele mele nu baga pe nimeni in mormant!  Pe cand inconstienta altora, da! Si am vazut ca asa ceva nu e un caz izolat. Toate orasele mari au aceeasi problema. Am citi astazi si la Piticu, am mai vazut si la multi altii…  Cred ca nu trece vreo zi fara sa vad asa ceva la stiri! Ce e de facut? Ma gandesc sa trimit un mail oficial Politiei, sa monteze camere video de monitorizare in intersectie. Sunt convins ca ar avea ce vedea! Sursa foto: aici....

Preturile din benzinarii

Nu cred ca e cineva care sa nu fi sesizat diferenta destul de mare de pret a tuturor produselor dintr-o benzinarie. Unele produse sunt mai scumpe cu pana la 50%! Inteleg, daca benzinaria se afla intr-un loc izolat (pe autostrada, desi la noi nu-i cazul), ai costuri de transport, de depozitare, de energie electrica etc. Da, acolo si benzina e mai scumpa decat in oras. La fel de bine inteleg si ca programul e non-stop, dar sunt si buticuri pe langa blocuri in aceeasi situatie, si nu ii vad vanzand de trei ori mai scump. Deci? Cum se justifica preturile alea? Nu fac destui bani din vanzarea de produse “de nisa”? Gen benzina, motorina. Au salarii foarte mari baietii aia de te ajuta pe la pompe? Sau e vorba doar de impactul pshiologic al prezentarii marfurilor, in asa fel aranjate incat te fac sa-ti mai iei una, alta de pe rafturi, indiferent de pret. Pentru ca foarte rar am iesit dintr-o benzinarie moderna cu o singura pozitie pe bonul fiscal:...

Pagina 20 din 28
«
10
19
20
21
»