Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Mic tratat de biznis

Da, biznis. Că suntem aici, la Porţile Orientului şi parcă nu “face sens” să îi spun “business”. Că prea puţine de la noi chiar sunt așa ceva. Dar aici am greşit! Asta chiar e un business. Şi l-aş jigni pe cel care îl conduce dacă aş glumi chiar şi numai o secundă atunci când mă refer restaurantul lui. Şi asta nu-i o reclamă. Cel despre care voi vorbi nici măcar nu-și imaginează că voi scrie asta. Poate o să-i spun, poate nu… Restaurant cu specific libanez; am mâncat prima dată în București. Nu pot să spun că mi-a plăcut ce am mâncat atunci. Oricum, ”shaorma cu de toate” nu exista pe atunci și nici nu vreau să zic aiurea ce am mâncat. Ceva cu humus… naiba știe. Dar nu mi-a plăcut de loc. Pe cel din Timișoara, l-am descoperit acum vreo două luni. Nu e un restaurant propriu zis, e un fast-food în mall. Nu are veleități (să citiți ”fițe”, bine?) de super-restaurant, e și normal. E la etajul de ”food” din mall-ul timișorean. Dar mâncarea… Ooo, da! Măncarea! E excelentă! Cel puțin. Nu prea sunt fan fast-food și nici mare amator de senzații tari (știu eu ce specialități aristocratice) nu sunt, dar la ei găsesc mereu ceva bun. OK, în afară de humus! Nu pot să-l diger (la figurat). Aș fi mers și a doua, a treia, ba chiar și a patra oară – am și mers, de fapt – dar a mai aparut ceva ce m-a făcut să fiu sigur că o să mă întorc: atitudinea patronului. Stă mai tot timpul pe lângă restaurant. Ca un ”mistery shopper”. Și are grijă să nu fie cineva nemulțumit. Vorbește cu clienții, stă și el la una din mese, observă. Probabil că-și notează una-alta în minte. Nu știu exact ce face, pot doar să bănuiesc. Dar pot să vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie. Eu nu prea umblu cu cash. Paranoia, împărțirea riscului, am mai multe motive. O să vorbesc cândva și despre asta. Sâmbătă seara am ajuns în mall, cu gândul să mănânc la libanez. N-am mai stat să caut un bancomat, fiind convins că voi putea să plătesc cu cardul. Dacă am avut ceva bancnote prin...

Учиться, учиться, и ещё раз учиться!

Ieri n-am avut wireless în cameră, dar chiar era inutil să îi întreb pe cei de la recepţie, nu cred că aveau habar. Oricum, sunt printre puţinii oameni de pe aici care vorbesc engleza. E absolut incredibil… tineri din mediul urban, utilizatori de telefonie mobilă, probabil şi de internet, să nu fie în stare să poarte o scurtă discuţie, la un nivel primar, acela de care ai nevoie când comanzi ceva la un restaurant. Pe mine m-a cam şocat atitudinea lor. Nu ştiu altă limbă în afară de rusă… Până una-alta, că tot zicea Radu într-un comentariu, there you go: Виа Гра. Nu ştiam de trupa asta. Sună chiar bine! Cică sunt din Armenia, dar seamănă cu ce cantă ruşii pe la...

Chronicle of light

Sunt doar câteva dintre fotografiile unui prieten. De fapt, sunt luate din ultima lui postare. [Show picture list] De văzut: Chronicle of light!...

Pagina 6 din 6
«
4
5
6