Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Suficient

Suficient

Dec 17, 2012

Nu avem cele mai bune drumuri din Europa. Nici pe departe. Cu toate eforturile ultimilor ani de a aduce drumurile naționale într-o formă mai bună, acestea nu au cum să devină autostrăzi. N-ai unde să le mai lățești, n-ai unde să le consolidezi. Și oricât de bune ar fi străzile din orașe, starea lor (nu sunt neapărat ironic, mai sunt și strazi care chiar arată a străzi) nu compensează faptul că-s înguste, că lipsesc locurile de parcare, că mașinile de mare tonaj încă mai au voie să circule nestingherite peste tot (azi am văzut remorca unui tir care blocase jumătate de stradă; capul tractor nici măcar nu mai era acolo…). Nu avem marcaje pe drumuri, așa că circulăm haotic și la limita siguranței, luând curbele după cum ne dictează instinctul (noaptea) sau încardându-ne pe unde avem chef (ziua). Pe lângă toate astea, avem șoferi inconștienți care ignoră legile codului rutier, dar și pe cele ale fizicii, punându-ne și pe noi, restul, în pericol, conducând fie beți, fie high, fie cu o viteză pe care frânele mașinilor lor nu o mai pot aduce la zero… Dar, oricât de lungă ar fi lista de mai sus, se pare că pentru unii nu-i destul. Iată ce am văzut la Știrile ProTV de dimineață: Nu sunt apărătorul taximetriștilor… Nici nu vreau să generalizez și să etichetez. Sunt… așa cum sunt. (Ca și exemplificare, săptămâna trecută un taximetrist mi-a tăiat cu tupeu fața și s-a încadrat pe banda mea, iar dupa trei minute, un coleg de-al lui mi-a cedat trecerea, deși venea de pe o stradă cu prioritate și a trebuit să suporte claxoanele celor din spatele lui.) Și nici al dreptății pe care ți-o faci singur, nu sunt. Deși mi-ar fi plăcut să văd solidaritatea breslei materializată într-o măsură punitivă împotriva animalului ăla. Dar ca și cetățean și conducător auto, pe lângă corecția pe care legea penală ar trebui să i-o aplice, mi-aș dori să nu-l mai văd vreodată la volan pe agresor. E chiar atât de complicat? Sursa foto:...

Amazing Russia

Amazing Russia

Dec 6, 2012

Am fost ironic în titlu și, drept să spun, cam speriat. Având în vedere că am făcut mai bine de 2000 km pe drumurile din Rusia și că nu de puține ori am trecut pe lângă mașini recent (minute sau maximum ore) implicate în astfel de accidente. Deși de la distanță ar putea părea amuzant, ei bine… nu e! Dar există cel puțin un miracol în acest colaj video. Sursa foto:...

Respect

Respect

Jun 28, 2012

Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu m-ar deranja să le plătesc direct lor, fără să mai fac rulaje și profit în conturile unor terțe companii. În fine, asta e altă poveste. Ce nu au putut să prevadă? Comportamentul conducătorilor auto. Ai loc să parchezi un Hummer. Ba chiar îți mai rămâne loc să aduci și un Smart acolo. Fără să te bagi peste banda verde pentru bicicliști. Cu toate astea… Dar ce să mai vorbesc, dați click pe poză și o să vedeți de ce m-am  enervat. Nu zice nimeni să nimerești din prima, că – deh – poate nu-ți cunoști mașina. Dar când te dai jos și vezi că jumătate de mașină stă pe o altă culoare, ar cam trebui să te prinzi că ăla nu-i locul tău. Și eu îmi parchez mașina acolo. Dar nu o bag până în gardul viu. Şi încă o porţie de nervi. Dacă presemnalizarea spune “doar la dreapta” – săgeata fiind trasată pe bandă, dacă ai şi indicator, dacă în intersecţie ai marcaje pe jos cu linie continuă (simplă, ce-i drept – poate de aia?), tu de ce te bagi peste mine, dacă eu m-am încadrat corect şi îmi ţin banda? De ce mă claxonezi? De ce îmi tai calea? Un poliţist acolo, la ore de vârf, ar deveni “angajatul zilei” în materie de amenzi în mai puţin de jumătate de...

Drumuri mai sigure

Drumuri mai sigure

May 30, 2012

Despre cât de prost sunt făcute trecerile la nivel cu calea ferată la noi, nu cred că mai e un secret pentru nimeni. Cât de periculoase sunt, vedem aproape zilnic la ştiri. Chiar şi atunci când sunt dotate cu barieră, semnale acustice şi luminoase, se găsesc deştepţi să facă slalom printre celelalte maşini, tren, bariere lăsate. Gonind inconştient către moarte. Nu mi-e greu să înţeleg că nu sunt bani să faci atât de multe pasaje… Doar că există şi alte soluţii! Poza din stânga am făcut-o din tren, în Rusia. E ceva grosolan, îţi laşi jumătate de maşină dacă faci pe deşteptul şi vrei să forţezi trecerea, poate îţi mai spargi şi vreo doi dinţi şi rupi vreo trei coaste, că nu sare airbag-ul de la un astfel de impact, dar ramâi în viaţă! În poza asta se vede mai bine despre ce e...

Behind the wheel

Behind the wheel

May 25, 2012

De când am ajuns în Rusia (de marţi, adică) nu a fost zi să nu văd accidente auto. Uşoare, ce-i drept. Primul… la cinci sute de metri distanţă de Domodedevo. Un BMW lovit de o Lada. Vreo treizeci de ani diferenţă între cele două maşini, dar tabla era la fel de boţită pe ambele. Nu le-am prins chiar live, dar nici nu cred că aveau mai mult de 10 minute… Azi a fost o zi a recordurilor, am văzut trei. Dintre care unul de motocicletă. Dar zic prostii… Azi e un interval de timp prea mare. În seara asta am văzut trei accidente! Dar frecvenţa accidentelor nu mă miră absolut deloc! Dacă mă uit la starea străzilor, la cea a maşinilor şi la cum conduc ruşii… încep să cred că sunt prea puţine. Singura regulă respectată cât de cât e cea a semaforului, dar nici aia integral, ci undeva pe la 75%… Marcaj pe stradă nici n-am prea văzut, aşa că selecţia benzilor pare o glumă bună, spre SF. Semnalizarea are sens doar dacă faci o schimbare a direcţiei cu cel puţin 90 de grade, altfel e opţională sau chiar inutilă. A… şi mai e ceva ciudat la maşinile lor: multe au o chestie de plastic pe capotă, chiar deasupra grilei radiatorului. Nu prea pot să îmi dau seama care e scopul. Ceva în genul ăsta (e un plastic aplicat acolo, nu un sticker). Şi mai au şi nişte apărătoare sau ce or fi aplicate pe geamuri. Un fel de parasolar… Nu ştiu exact cum să îi spun. Erau şi pe la noi, pe vremuri, pe Dacii. Dar n-am mai văzut de mult. Apropos… v-am zis cât costă un litru de benzină la ei? 28 de ruble… Cam 3...

O mică fabulă modernă

O mică fabulă modernă

May 21, 2012

Istorioara lui Criserb mi-a adus aminte de un prieten din facultate, foarte (foarte, foarte) pasionat de mașini. Dar nu cum sunt „pasionații” de astăzi… Ăsta era nebun! Tipul avea o mașină mai veche (deh, era prin nouă’șopt ), un Golf 2 parcă. Maxim 3. La care tot meșterea zi-lumină. Cu ce putea și el de prin schrot-uri. Mai o tobă de GTI, mai un far cu un aspect diferit, un schimbător de viteze de curse. În fine, mașina aia dădea ce putea ea mai bun. Dar asta nu era destul pentru el. Era mașina de zile bune. De ieșit la plimbare, să zicem… Așa că a cumpărat o Dacie 1100. Pe care a transformat-o doar în interior, adică a făcut un engine-tunning. I-a pus un motor de Renault Fuego, suspensiile de pe același model, frâne, cutia de viteze…  Adică tot ce ține de dinamică (sau ce o fi) nu mai era de mult Dacia, era doar Renault (bine, și Dacia 1100 tot un Renault e – poate de aici și potrivirea). A avut grijă ca nimic să nu se schimbe la exterior, dar nici în cabină. Scaunele erau tot alea, n-avea brizbriz-uri pe bord, nici geamuri negre… Nici măcar zgomotul motorului nu era prea puternic, ca să nu trădeze ce e sub capotă. Doar o revopsise și îi recondiționase piesele cromate. Cred că a lucrat la ea măcar întreaga vacanță de vară. În toamnă, când s-a întors în Timișoara la facultate, nu prea știa lumea ce conduce. Așa că era ținta miștourilor noastre… Asta până ne-a lăsat pe toți cu gura căscată: la un semafor stătea în paralel cu un Opel Calibra. Nici ăla prea nou, dar din deceniul respectiv era cu siguranță. Amândoi mergeau în paralel și pe direcția înainte. Probabil că n-aș mai fi avut ce să scriu dacă șoferul Opelului ar fi fost mai cerebral. Dar pe ăla l-au apucat figurile și ironiile vis-á-vis de bunicuța Dacie. Se uita și râdea, mai arunca o vorbă (ce-i drept, nu o auzeam…). În momentul în care s-a făcut verde, Dacia a plecat fără să-i scârțâie roțile, dar ca din pușcă. Cel cu Calibra nu cred că a mai fost capabil de vreo reacție, a...

Pagina 2 din 5
1
2
3
»