Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

It fits!

Prea multe nu mai ai de adăugat aici. A… ba da! Proști sunt cam peste tot, nu doar la noi. Mă rog, nu chiar proști. Doar incapabili. Incapabili să realizeze că un Lamborghini nu e un SUV. Și că sutele alea de cai putere înseamnă, câteodată, o herghelie mult prea mare pentru un simplu permis de...

Pe drumuri

Pe drumuri

May 1, 2012

Eu nu sunt inginer constructor. N-am nici cea mai mica idee despre cum se fac drumurile. Deşi am lucrat în trecut cu o companie care cu asta se ocupa, n-am avut curiozitatea să le studiez documentaţiile tehnice. Nu am studii, aşa că nu vreau să fac pe desteptul… Dar nu mi-e deloc greu să observ că asfaltul turnat peste un drum pavat cu piatră cubică e o cârpeală care nu are cum să ţină. Cedează după prima iarnă. Şi cu toate astea, în mai toate oraşele din România și de ani buni, numai așa se asfaltează. Îmi aduc aminte că strada pe care stăteau bunicii mei era pavată cu piatră cubică. Imediat după Revoluție s-a asfaltat. Dar nu peste pavaj, au scos toate pietrele, au refăcut fundația, au muncit din greu (vreo două luni) pentru trei sute de metri. Asfaltul nu are astăzi nici măcar o groapă. Și asta după douăzeci de ani… Cum ar trebui să arate profilul unui drum? Cam aşa:   Cum arată? Simțim în fiecare zi… Sursa foto: aici şi...

Taximetristul și mașina lui

Taximetristul și mașina lui

Apr 25, 2012

Biroul meu nu e unul chiar ordonat. Am peste tot pixuri (deși scriu foarte rar puțin de mână), hârtii, cheile, o cana de cafea (că nu-i mereu plină), documentație și așa mai departe. Nu-s multe și, mai ales, nu-s vraiște pe acolo. Sunt într-o oarecare ordine. Adică știu în orice moment pe unde sunt fiecare. Cu toate astea, biroul e întotdeauna curat. Ecranul laptopului și monitorul secundar, tastatura, mouse-ul – instrumentele mele de lucru – sunt impecabile în 90% din timp. Telefonul de pe birou, la fel. Am grijă să nu stea cablurile aruncate peste tot, să nu atârne aiurea pe sub birou. Optimizez atat cât pot spațiul. Și fac asta deși nu am clienți, doar colegi. Dar mai ales pentru mine! În aceste condiții, nu am cum să înțeleg taximetriștii care ne tratează ca pe un transport de moloz, pe care n-are importanță în ce condiții îl transporți, că oricum îl arunci. De ce nu îți speli mașina? De ce nu ai interiorul impecabil? Mai ales că majoritatea companiilor au contracte cu spălătoriile auto (mi-a povestit cineva că administratorul unei firme de taximetre îi cheamă prin sondaj la sediu și, dacă mașina e murdară, le ia cheile și trimite pe cineva să spele mașina). De ce miroase a benzină la tine în mașină? De ce fumezi? Dacă avem „norocul” să fie îndeplinite concomitent ultimele două propoziții… avem parte și de senzații tari. De ce te porți cu mine de parcă îmi faci o favoare? Da, prestezi un serviciu, dar asta nu înseamnă că îmi faci unul! Îți plătesc pentru transport! Mașina aia a ta e biroul tău. E locul tău muncă. De acolo mănânci tu, de acolo îți hrănești familia. De ce nu îl respecți măcar pe el, dacă de noi te doare în fund? Marele meu noroc e că merg rar cu taxiul… În final, vă las să admirați un concept-car pe care autoritățile britanice vor să-l introducă în Londra. E făcut de Volkswagen. [Show as slideshow] Sursa foto: aici și...

Augmented reality – HUD (BMW)

Augmented reality – HUD (BMW)

Apr 6, 2012

De head-up display sunt convins că aţi auzit. Dacă nu, iată un link de ajutor: head-up display.  Dar termenul augmented reality e destul de nou. Ce se întâmplă când celor din Automotive – Research & Development li se dă frâu liber imaginaţiei? Hai să vedem ce zic cei de la BMW: Last week, BMW revealed information on their next generation Head-Up Display. First released in 2004, the Head-Up Display from BMW was the first system to use a color projector which provided driving-related information directly in the driver’s line of sight. The next generation Head-Up display arrived in 2011 and featured this time even more full-color graphics, a significant improvement over the first generation. The next generation Head-Up Display acquires a so-called “contact analogue” functionality, widely known to others as Augmented Reality. BMW says that “this is a technique whereby virtual “markings” are superimposed on real objects in the external environment, so that navigation information or information from the driver assistance systems can be displayed at exactly the right points on the driver’s view of the road scene. Navigation instructions can be blended into the road, and vehicles or safety-relevant objects can be highlighted or marked in context.” MW also says the contact analogue displays are a special form of augmented reality. The displayed information is integrated into the external environment in the correct perspective and at the actual point or points in the scene to which it relates, so that effectively the information appears to be “attached” to the external objects. Some of the advantages of contact analog displays are the ability to display information right in the driver’s direct line of sigh, with the same information overlaid on the objects. The driver continues to remain focused and distractions are avoided. To showcase these new capabilities, BMW releases a demo video: Și încă ceva: tehnologia asta (vorbesc de AR-HUD BMW) a fost concepută de colegi de-ai mei. Sursa foto și text:...

Când permisul de conducere devine permis port armă

Când permisul de conducere devine permis port armă

Mar 15, 2012

Nebunia media care a înconjurat tragedia din Dorobanţi (parcă pe acolo e Perla, nu?) a lăsat într-un con de umbră un alt eveniment la fel de dramatic petrecut în Craiova. Deşi ştirea a fost difuzată cel puţin de ProTV, acolo am văzut-o şi eu. Demenţa din stradă întrece orice limite. Ca şi inexistent, scandalul permiselor auto de la Piteşti nu reprezintă altceva decât un punct negru pe o hartă gri. Care ar fi problema? Acelaşi mod facil de a obţine permisul. De conducere, în acest caz. Nu ai nevoie de prea multă şcoală. Patru clase, ca să poţi descifra care-i A, B… şi să poţi să pui semnătura pe documente, atunci când trebuie să le ridici. Banii îi poţi recunoaşte după culori. La ce bună fizica? Doar nu trebuie să ştii nimic de forţele care acţionează asupra autoturismului. E ca în jocurile de pe calculator. Dai cu spatele şi mergi mai departe. De ce să anticipezi că o stradă acoperită cu praf nu îţi mai oferă aceeaşi aderenţă ca una cu un asfalt impecabil. Asta în cazul în care cel de la volan e un şofer care conduce relativ normal. Dar ce faci cu cei care au un comportament grobian? Sau mai rău, violent. La ce sunt bune testele psihologice, dacă sunt trecute cu uşurinţă de oricine? Doar ca să le pui la dosar? Sunt bani aruncaţi, până la urmă… Dacă psihologii sunt tot aia care eliberează permisul port armă, treaba devine mult mai periculoasă. Şi atunci când cele două se combină, faptul că rămâi în viaţă după o întâlnire cu un specimen care a trecut cu brio ambele teste, te face să te întrebi dacă nu cumva ai un prieten undeva sus, foartesus. Nu mai stă în picioare argumentul “ar fi prea scump să reformăm acum”. Învăţământul e gratuit şi obligatoriu până în clasa a XI-a, nu? Iată şi prima condiţie sine qua non. Discriminare? I don’t care! Când ne oprim? Şi unde? Am văzut că legea îndreptată împotriva violenţei conjugale s-a schimbat. Ce ar trebui să se întâmple şi pe şosele ca să fim mai siguri? Poate că nu rezolvăm decât parţial problema, vezi cazurile din ce în ce mai numeroase de accidente în care combinaţia alcool & lipsa permisului a acţionat la fel letal. Dar e un pas. Spre normalitate. A… şi argumentul “Toate se întâmplă pentru că nu avem autostrăzi” e invalid. Sursa foto:...

Să nu judecăm

Să nu judecăm

Feb 20, 2012

Uitați-vă la pozele de mai jos: [Show as slideshow] Știți ce s-a întâmplat? Nu, chiar nu aveți cum… Pozele sunt facute vineri. Încă mai ningea în Timișoara. Drumurile principale fuseseră cât de cât curățate de zăpadă. În schimb alea secundare, printre blocuri, erau o capcană pentru orice mașină care se aventura pe acolo. Doar pe picioare mai aveai vreo șansă. Un grup de trei țigănuși (ei, nu chiar niște țânci, aveau undeva pe la cincisprezece ani) trăgeau după ei un cărucior în care puneau fier vechi. La vreo zece metri, pe o altă stradă, o tânără se chinuia să-și scoată Ford-ul Ka dintre nămeți. O turase mult prea tare și șansele să plece din locul ăla erau mai mici decât zero. Fără prea multe ezitări, cei trei au întrebat-o pe tânără dacă n-are nevoie de ajutor și au și pus mâna (la propriu) să o ajute. Unul pe o lopată și doi pe mașină… N-are rost să vă mai zic că au scos-o de acolo. Dar și dacă nu ar fi reușit, tot aș fi scris articolul. Așa, ca să vă simțiți prost că (dacă) i-ați privit cu dezgust sau milă pe unii ca ei. Mult prea dezavantajați de soartă… Dar la fel de săritori ca noi. Poate chiar mai mult… Câți dintre voi ați făcut același lucru în ultimele două săptămâni? Câți dintre voi ați ajutat necondiționat pe cineva?...

Pagina 3 din 5
«
2
3
4
»