Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

„Sifon”

„Sifon”

Mar 23, 2013

„Sifon”. Am citit pentru prima dată acest cuvânt în presă (extras din convorbirile unor interlopi) cu vreo trei săptămâni în urmă. Avea sensul de turnător, în jargonul străzii. Iată o știre de asăzi: „Doua masini noi, absolut identice, dar si cu acelasi numar de inmatriculare au fost gasite parcate in Sectorul 1 al Capitalei.” Și partea interesantă din articol: „Un trecator a crezut aseara ca vede dublu, atunci cand a observat doua masini identice, cu acelasi numar de inmatriculare, pe strada Nicolae Titulescu. “Am trecut pe strada si am vazut doua masini cu acelasi numar de inmatriculare. Acelasi model, aceeasi culoare, parcate la 4-5 masini distanta…, sunt modele noi, scoase din fabrica.” Initial, a crezut ca-i o greseala. Repede si-a dat seama insa ca este ceva suspect la mijloc si a sunat la politie.” Eu nu știu ce aș fi făcut în locul celui de mai sus. Mai mult ca sigur, n-aș fi observat, dar, și în cazul în care aș fi făcut-o, am mari îndoieli că aș fi sunat la Poliție. Știu că m-aș lega la cap fără să mă doară, așa că… Nu sunt mândru de asta, dar nici nu vreau să fac pe ipocritul. Însă a fost cineva care a avut prezența de spirit și suficientă conștință civică să o facă. Din punctul meu de vedere, omul merită toată stimă. Jos pălăria! Dar hai să vedem ce cred unii comentatori: Nu prea mai am ce să comentez aici… Din păcate, orice aș spune, ar fi inutil. Pot doar să sper că-i numărăm pe degete pe cei care gândesc așa. Dar cred că și să sper la așa ceva e inutil. Sursa: Știrile...

Cel mai drăguț animal de pe Terra

Așa zic cei de la CNN. Pe mine mă impresionează mai mult decât orice modul cum ține lingurița aia în mână (mână???). Cred că mai mult decât privirea care te topește de-a...

Costuri

Costuri

Nov 4, 2012

Când eram în liceu, îmi cumpăram casete dintr-un mic magazin (de fapt, era doar un chioșc dintr-un magazin mai mare) din Tîrgu-Jiu. Pe atunci nu știam mare lucru despre drepturile de autor. Nici nu erau prea multe legi, așa că se pirata undeva pe la 101%. („Lucrasem” chiar și la un studiou de înregistrări. Mult spus „studiou”, acolo se copia la greu muzică.) Cumpăram casete cărora le spuneam „originale” doar pentru că aveau o coperta copiată pe un copiator de calitate, poate chiar realizată într-o tipografie. Știam că nu sunt chiar originale. Pentru că nu aveau versurile înăuntru, dar și pentru că plasticul casetei era unul normal, alb sau negru, neinscripționat. Erau produse în Polonia, din ce mai țin eu minte. Și, în primul an de facultate, aveam să îmi dau seama că diferența stă mai ales în preț. Am cumpărat prima caseta cu adevărat originală (coloana sonoră din „The X-Files”) cu aproape toată bursa mea de pe o lună. Casete… că discuri, nu prea erau. De fapt, poate erau, dar cum nu aveam CD-player, nu le căutam. Am trecut la discuri abia atunci când am avut un player pe mașină. Cred că și acelea erau piratate, mai puțin cele cu muzică românească, pe care holograma ORDA cred că era cea originală. E evident că nu poți să găsești totul în magazine, așa că fișierele mp3 au rămas la putere. Nu-i un autodenunț, cred că a fost o normalitate. Nu am nici cea mai mică umbră de îndoială că până și cel mai vajnic apărător al legilor drepturilor de autor a avut măcar un fișier de acest gen, care să nu fie cumpărat, ci doar dat jos de undeva de pe net. Cu mici excepții, cam orice fișier mp3 pe care l-am avut stocat pe calculator/telefon sau orice altceva, a venit prin peer-to-peer. Adică… Dar acum există alternative. Și există la prețuri acceptabile (prin comparație, o seară în oraș e mult, mult mai scumpă). Nu vreau să fac reclamă produsului scos pe piață cu puțin timp în urmă de către Zonga + Vodafone, dar când găsești muzică de prin alte țări, de care nu prea știe nimeni, dar pe care eu îi caut pentru că...

Domino Day

Domino Day

May 14, 2012

Uitasem de show-ul la care m-am uitat ani de-a rândul pe RTL2… Domino Day. Până am văzut acum cinci minute pe 9gag chestia asta. În cazul în care n-ați avut curiozitatea să dați click pe link-ul de mai sus, vă zic eu pe scurt despre ce e vorba: în fiecare an se încerca doborârea recordului mondial al numărului de piese de domino care cad într-un carambol. Emisiunea era realizată de același producător că și în cazul BigBrother, Endemol Netherlands. Am pus aici câteva filmulețe… Și mi-aș dori să văd așa ceva și pe la noi, ca să nu mai aud atâtea discuții ca la „Românii au talent” sau „Vocea României”. Că aici nu văd ce ai mai putea contesta… Chiar așa, oare ce mai face Soso?   Sursa foto:...

Final de sezon

Final de sezon

May 12, 2012

După ce m-am uitat la aproape tot sezonul doi al show-ului „Românii au talent” și am aflat și câștigătorul, dincolo de spectacolul foarte bine promovat (social-mediatizat, chiar), bine pus în scenă și de succesul de necontestat, am rămas cu câteva întrebări/constatări:  – De ce nu sunt publice statisticile SMS-urilor/apelurilor trimise? Ar înlătura orice suspiciune vis-a-vis de rezultatul final. Da, știu, ar putea influența rezultatul direct al voturilor (știind că s-au exprimat doar 10.000 de voturi în ultima finală, te pune un pic pe gânduri și poți să faci un calcul rapid din care să rezulte că tu, ca și participant, ai putea să iei premiul cel mare cu o investiție de… 20.000 euro, să zicem). Dar cred că vorbim de un număr mult mai mare de voturi. Acest prim punct mă face să mă gândesc automat la al doilea…  – Înțeleg logica: „Românii au talent” e un business, nu o instituție de binefacere. Se bagă bani mulți acolo, logistica e impresionantă, nu e un show de doi lei… Dar la audiențele pe care le au, reclamele ar trebui să fie ca în finala SuperBowl de scumpe. Mă rog, păstrând proporțiile. Oricum, premiul cel mare vine de la un  operator de telefonie mobilă. Și atunci, mi s-ar părea normal ca de pe un telefon să meargă un singur vot. Da, e un pic comunist ce zic. Dar n-am zis că ar trebui să fie scoasă și suprataxa…  – Dacă online-ul consideră că e meritul lui că a câștigat Cristian Gog, înseamnă că a luat-o complet razna! A pune în balanță cele câteva mii de conturi active de twitter (promovarea s-a făcut preponderent în acest mod – sau cel puțin asta a fost observația mea) cu milioanele de telespectatori… Eu zic că e deplasat. Niște banner-e pe bloguri nu au impactul televiziunii. Oricât de mult o hulim, o criticăm, o ignorăm, impactul e copleșitor. Cuvântul lui Andi Moisescu a adus mai multe voturi decât o mie de tweet-uri.  – Nu l-am susținut nici pe blog, nici prin contul de twitter pe Cristian. Ba chiar mai mult, am avut impresia de multe ori că prietenii lui au sufocat atmosfera cu mesajele. Dar am supraviețuit. Cristian mi se pare...

Pagina 1 din 1
1