Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

O tristă poveste a viitorului venit prea devreme

O tristă poveste a viitorului venit prea devreme

Jun 6, 2015

Ante scriptum (sau despre cum mă pot contrazice în câteva zile): „Viitor există și pentru hidrogen, nimeni nu-i nebun să investească într-o tehnologie care n-are nicio șansă să fie și profitabilă pentru producător, nu doar prietenoasă cu mediul.” Adevăratul vis erotic al omului (al bărbatului, cel puțin) e zborul. Așa zice Freud… Și, de mai bine de două secole, omenirea încearcă să se ridice. Cât mai sus, cât mai repede. Am ajuns și pe Lună, dar ne-am oprit, n-am mers mai departe. Zboruri cu echipaj uman la bord. O vorbă spune că nu există un mediu mai prolific progresului tehnic decât războiul. Că e un război real sau unul rece, contează mai puțin. Dacă ne uităm cât de mult a progresat aviația mondială din ’40 și până în prezent, avem și confirmarea. Soluții care s-au născut pentru a atinge sau menține supremația în aer sunt în uz astăzi, indiferent că ne referim la aviația militară sau la aviația civilă. Mă voi opri acum la unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte ale aviației civile. Născut din aceeași interminabilă competiție dintre două părți: Est și Vest. Tupolev 144. Sau, simplu TU – 144. Zeci de ani de cercetări, miliarde de ruble cheltuite, vieți pierdute… pentru o minune care a zburat doar de  câteva ori cu pasageri la bord, așa cum fusese gândit. Deși l-au ridicat în aer înaintea Occidentului și au atins Mach 1 primii, nu au reușit să demonstreze mai mult. Cincizeci și cinci de zboruri cu pasageri la bord. Atât. Șapte luni… Mai bine de o decadă de cercetări pentru șapte luni de zboruri comerciale cu pasageri. Au mai fost și zboruri fără pasageri, dar acelea nu prea contează. Sau poate contează, dar transportul de marfă, fie el și aerian, nu uimește pe nimeni. În total, puțin peste o sută de zboruri. Un simplu calcul ne demonstrează ca au fost foarte puțini norocoșii care au zburat cu această minune (până la urmă a fost o minune. cu toate defectele ei)… 140 de pasageri era capacitatea maximă a aeronavelor.   Mai multe fotografii aici: airliners.net și tu144sst.com. (Sursa: Wikipedia) Concorde  e răspunsul lumii libere. Dar tot cu banii statului. Statelor, de fapt, că vorbim de două: Franța și Marea...

The future is…?

The future is…?

May 19, 2015

Viitorul e imprevizbil. Poți, în unele limite, să faci prognoze sau previziuni. Ca la meteo. Dar șanse să aibă o acuratețe apropiată de certitudine sunt puține. Așa că nu m-aș arunca să declar pe nimeni câștigător al marelui premiu ”Învingător al motorului cu combustie internă”… Ultimele zile au adus foarte multe discuții despre vehiculele propulsate electric. A scris Mircea Meșter despre Opel Ampera, a scris și Adrian Mihălțianu despre BMW i8, oameni din domeniu, care știu ce spun și ce scriu. Mașini SciFi, fără îndoială. A mai scris și Radu Dumitru despre Renault ZOE, și el bine documentat.  (E inginer, deh…) Și asta ca să iau în calcul doar ultimele două luni. Ai putea spune că e o ofensivă națională. Și, dacă am fi Statele Unite, n-ar fi o idee rea. Dar suntem România. Și atunci, și ce spune Dan are foarte mult sens. (Să mergeți pe linkuri, chiar sunt articole interesante!) Și e foarte interesantă și tehnologia Toyota de pe autoturismele Hybrid! Poate cea mai bună idee, dacă acumulatoarele care deservesc motoarele electrice s-ar încărca doar în acest fel. Pentru că, dacă mă gândesc la Timișoara, eu nu știu nicio priză publică (sau contra cost) pentru mașini electrice. În parcarea subterană a blocului meu există doar prize pentru alimentarea porților electrice. Poate or mai fi, dar nu le-am văzut eu. Dar chiar și așa, vorbim de 10% dintre mașinile celor care locuiesc în bloc, restul sunt afară, în parcarea aflată sub cerul liber. Fără nicio priză. Ce faci, tragi cablu până la mașină? Și am înțeles că nu-i suficient să tragi doar un cablu, direct de la priză normală, din casă, ca și cum ai băga televizorul. Mai ai nevoie de adaptoare. Bine, vin cu mașina, nu-i vorba de un extracost, dar trebuie să-l cari și pe ăla cu tine. Și tot mai ai nevoie de o priză cu un anumit amperaj! N-am înțeles de ce nu au ales soluția „plug&play”, fără o mie de alți „intermediari”. Bagi direct mașina în priză, având totul incapsulat sub capotă. Sau unde o fi cazul.  Nu vorbim de autonomie. Sau vorbim, dar dacă mașinile sunt folosite preponderent în oraș și dacă nu ești angajat al unei companii de...

Axiomă

Axiomă

Mar 11, 2015

Indiferent de cât de mare e echipa de specialiști care lucrează pentru Google, Microsoft, Apple [poți să treci aici orice mare companie care are departamente cu mii de angajați în zona „Research and Development”], de cât de mare e bugetul acordat acestor departamente, de cât de mult timp s-a lucrat la un proiect, oricât de complex și inovativ ar fi acest proiect și cât de multă valoare adăugată va include, va exista, cu siguranță, un blogger (sau un social media something), fără studii de specialitate (sau fără prea multe studii, în general), care va șterge pe jos cu produsul nou și va afirma că el ar fi făcut ceva mult mai bun, mai util, mai ergonomic, mai „user friendly”. Și apoi se va întoarce satisfăcut la activitatea de până atunci… Adică la pierdut vremea pe internet, dar cu pretenția că muncește. Imaginea e luată de...

fortwo & forfour

fortwo & forfour

Jul 16, 2014

Smart. Dintotdeauna mi-au plăcut mașinile astea, poate și datorită combinației Swatch & Daimler AG (Mercedes Benz). Am condus una, în joacă, vreo cinci minute… Mi-a părut rău că au scos coupé-ul, dar mai rău mi-a părut că nu am mai adus nimic nou de ceva vreme. Dar astăzi, la 21.00 EEST, vom vedea noile Smart fortwo și Smart forfour! Prezentarea (teaser-ul) e foarte bine făcut, aștept să văd mașinile! În caz că nu merge embedded code, puteți vedea live stream-ul și aici. Sursa foto:...

Sedentarism

Probabil că aș fi extrem de fericit dacă toate utilitățile ar fi puse la dispoziție de către un singur furnizor. Sau să fie un third-party care să emită o singură factură pentru toți. Să am o singură plată… Evident, am luat-o pe arătură, ar fi stupid și legile UE împotriva monopolurilor n-ar permite așa ceva. Și-n plus, de aia există facturi electronice, automate de plată, online banking, direct debit… Ideea e că-s leneș. Comod, mai bine zis. Și nu-mi place să-mi pierd timpul printr-o mie de locuri, doar ca să plătesc. În condițiile acestea, progresul tehnic s-a potrivit ca o mănușă și a rezolvat problema. Problemele. OK… Dar nu aici era problema cea mai mare. Ci în alt loc. În relația cu statul. Stat de care mi-am adus aminte când am găsit un proces-verbal (o amendă, adică) mai vechi printre hârtiile din birou. Știam de ghiseul.ro. Anul trecut am făcut un transfer  două transferuri prin site-ul respectiv. Cinci minute mi-a luat să achit ambele amenzi. Dar cum amenzile nu-s singurele plăți pe care le faci în contul statului român, hârtia mi-a adus aminte și cum am luat-o. Conducând. Adică folosind un mijloc de transport pentru care, în mod normal, se percepe impozit. Speriat de tot ce auzisem/citisem/văzusem prin orice formă de media (social or not), dar și de experiențele din trecut, mă gândeam cu groază că-mi voi pierde o zi pentru a clarifica dacă am (am, cu siguranță) ceva de plătit și cum. Și înainte să mă apuc să-mi iau liber de la serviciu, am dat o fugă pe site-ul Primăriei Timișoara. Și de acolo, la doar un link distanță, am ajuns la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara. Dar stai, că abia acum începe partea interesantă! Plimbându-mă prin meniuri, am ajuns la „Robotul telefonic”. Eu știam un robot telefonic, ăla la care mai sunam pe vremea lui Ceaușescu, să-ți spună ora exactă… „La semnalul următor, va fi ora…”. Doar că robotul ăsta e mult mai util. Te scutește de un drum la Primărie. Sau la ghișeul de informații/plăți, oriunde ar fi el. (În mall, cred.) După ce formezi unul dintre numere, știi exact cât ai de plată. Mai ai un sigur pas de făcut,...

Tic-tac… toe

Tic-tac… toe

Sep 8, 2013

Nu mă pot abține să nu-mi iau ceasuri. De când am scris articolul acesta, au trecut mai bine de doi ani. Și nu țin minte exact câte ceasuri mi-am luat între timp. Dar știu sigur că am așteptat ceva după ăsta: Pebble Smartwatch 2013 video from Pebble Technology on Vimeo. Pebble. O idee promovată (cu succes) pe Kickstarter. Le-a luat puțin mai mult de o lună ca să adune peste zece milioane de dolari. Nu-i rău deloc… Detalii tehnice despre ceas sunt pe link-ul către pagina lor, nu vreau să copiez de acolo. Așa că vin cu detaliile personale. Sau, mai bine zis, cu primele impresii. Deci… Ceasul arată foarte bine. Văzusem niște filme scurte cu liniile de asamblare și mi s-a părut că arătau cam ciudat încăperile alea. Așa, ca un atelier dintr-un garaj din spatele blocului. Dar m-am înșelat. Finisarea e una bună, nu i-am găsit niciun defect vizibil până acum. Și, când vorbim de ceasuri, îmi sare în ochi și cea mai mică urmă pe ecran. Eu am modelul de culoare neagră, dacă ar fi ceva, s-ar vedea. Nu are șuruburi (nici pentru capacul din spate) și e făcut din două părți unite. Sincer, acesta mi se pare a fi singurul defect. Eu l-aș fi gandit dintr-o singură bucată, dar nu prea-mi dau seama cum aș fi rezolvat problema ecranului: cum să torni ceva care să fie și transparent și complet opac în același timp? Sper doar să fie lipit bine. Nu-i subțire, dar nici n-ai cum să te aștepți să fie slim în condițiile în care nu e un ceas obișnuit. Ecranul e mai vizibil decât unul de smartphone! Chiar și în condițiile în care nu e iluminat. Indiferent de contrast (negru pe alb sau alb pe negru – ecranul nu e color), nu faci nici cel mai mic efort să vezi ceea ce e afișat. Iar noaptea, e suficient să miști rapid mâna (un sfert de cerc) și se aprinde. Mai aveam funcționalitatea asta și pe alt ceas, dar acolo mă deranja și am dezactivat-o. Aici, însă, e perfectă. Dar se poate dezactiva și aici. Cureaua e de cauciuc (se poate schimba, mie îmi place), e extrem de flexibilă și, ceea...

Pagina 1 din 11
1
2
3
10
»