Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Sedentarism

Probabil că aș fi extrem de fericit dacă toate utilitățile ar fi puse la dispoziție de către un singur furnizor. Sau să fie un third-party care să emită o singură factură pentru toți. Să am o singură plată… Evident, am luat-o pe arătură, ar fi stupid și legile UE împotriva monopolurilor n-ar permite așa ceva. Și-n plus, de aia există facturi electronice, automate de plată, online banking, direct debit… Ideea e că-s leneș. Comod, mai bine zis. Și nu-mi place să-mi pierd timpul printr-o mie de locuri, doar ca să plătesc. În condițiile acestea, progresul tehnic s-a potrivit ca o mănușă și a rezolvat problema. Problemele. OK… Dar nu aici era problema cea mai mare. Ci în alt loc. În relația cu statul. Stat de care mi-am adus aminte când am găsit un proces-verbal (o amendă, adică) mai vechi printre hârtiile din birou. Știam de ghiseul.ro. Anul trecut am făcut un transfer  două transferuri prin site-ul respectiv. Cinci minute mi-a luat să achit ambele amenzi. Dar cum amenzile nu-s singurele plăți pe care le faci în contul statului român, hârtia mi-a adus aminte și cum am luat-o. Conducând. Adică folosind un mijloc de transport pentru care, în mod normal, se percepe impozit. Speriat de tot ce auzisem/citisem/văzusem prin orice formă de media (social or not), dar și de experiențele din trecut, mă gândeam cu groază că-mi voi pierde o zi pentru a clarifica dacă am (am, cu siguranță) ceva de plătit și cum. Și înainte să mă apuc să-mi iau liber de la serviciu, am dat o fugă pe site-ul Primăriei Timișoara. Și de acolo, la doar un link distanță, am ajuns la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara. Dar stai, că abia acum începe partea interesantă! Plimbându-mă prin meniuri, am ajuns la „Robotul telefonic”. Eu știam un robot telefonic, ăla la care mai sunam pe vremea lui Ceaușescu, să-ți spună ora exactă… „La semnalul următor, va fi ora…”. Doar că robotul ăsta e mult mai util. Te scutește de un drum la Primărie. Sau la ghișeul de informații/plăți, oriunde ar fi el. (În mall, cred.) După ce formezi unul dintre numere, știi exact cât ai de plată. Mai ai un sigur pas de făcut,...

Tic-tac… toe

Tic-tac… toe

Sep 8, 2013

Nu mă pot abține să nu-mi iau ceasuri. De când am scris articolul acesta, au trecut mai bine de doi ani. Și nu țin minte exact câte ceasuri mi-am luat între timp. Dar știu sigur că am așteptat ceva după ăsta: Pebble Smartwatch 2013 video from Pebble Technology on Vimeo. Pebble. O idee promovată (cu succes) pe Kickstarter. Le-a luat puțin mai mult de o lună ca să adune peste zece milioane de dolari. Nu-i rău deloc… Detalii tehnice despre ceas sunt pe link-ul către pagina lor, nu vreau să copiez de acolo. Așa că vin cu detaliile personale. Sau, mai bine zis, cu primele impresii. Deci… Ceasul arată foarte bine. Văzusem niște filme scurte cu liniile de asamblare și mi s-a părut că arătau cam ciudat încăperile alea. Așa, ca un atelier dintr-un garaj din spatele blocului. Dar m-am înșelat. Finisarea e una bună, nu i-am găsit niciun defect vizibil până acum. Și, când vorbim de ceasuri, îmi sare în ochi și cea mai mică urmă pe ecran. Eu am modelul de culoare neagră, dacă ar fi ceva, s-ar vedea. Nu are șuruburi (nici pentru capacul din spate) și e făcut din două părți unite. Sincer, acesta mi se pare a fi singurul defect. Eu l-aș fi gandit dintr-o singură bucată, dar nu prea-mi dau seama cum aș fi rezolvat problema ecranului: cum să torni ceva care să fie și transparent și complet opac în același timp? Sper doar să fie lipit bine. Nu-i subțire, dar nici n-ai cum să te aștepți să fie slim în condițiile în care nu e un ceas obișnuit. Ecranul e mai vizibil decât unul de smartphone! Chiar și în condițiile în care nu e iluminat. Indiferent de contrast (negru pe alb sau alb pe negru – ecranul nu e color), nu faci nici cel mai mic efort să vezi ceea ce e afișat. Iar noaptea, e suficient să miști rapid mâna (un sfert de cerc) și se aprinde. Mai aveam funcționalitatea asta și pe alt ceas, dar acolo mă deranja și am dezactivat-o. Aici, însă, e perfectă. Dar se poate dezactiva și aici. Cureaua e de cauciuc (se poate schimba, mie îmi place), e extrem de flexibilă și, ceea...

The Cable Guy

The Cable Guy

Jun 12, 2013

Eu am vreo 120-130 de canale pe cablu. Plus vreo 10 canale de radio, dar ele ies din orice calcul, nu am ascultat niciodată radio pe TV. De uitat, mă uit la maximum 10. Dar e maximum maximorum… ProTV,  B1 (da, băi, sunt băsist!), TVR – rar de tot, HBO – și mai rar. Probabil că mai dau un canal de sport (s-ar putea să nu fie mereu același, nu prea mă uit la siglă), unul de știri (Digi24 e chiar OK), ceva știri de la CNN sau BBC. Mai rar ajung pe francezi, dar astă pentru că nu am altceva în afara TV5, care e așa și așa.  (N.B. Vreau înapoi M6!!!)  Mai aterizez și pe National Geographic, că-i și HD. Și… cam atât. Restul canalelor se pierd în blackbox-ul de la RCS… Blackbox pentru care plătesc lunar vreo 10 lei. Plus abonamentul la cablu. Nu e o sumă care să te împovăreze, dar am sentimentul că o plătesc degeaba. Alta e problema mea. Am ajuns la tehnologia 4G. Nu știu dacă la mine acasă, în acest moment, e disponibilă, dar sunt convins că va ajunge și aici. Dar 3G și WiFi-ul sunt prezente peste tot în casă. Cu toate astea, cablul coaxial încă îmi mai străpunge pereții… O tehnologie veche de 130 de ani intră într-un televizor mai scump decât o mașină bună (da, am văzut un TV 4k la prețul de 79999 lei, redus de la 89999!). Nu, nu la mine, nu-s nebun să dau atât de mult pe un televizor! Dar chiar și așa… Același cablu intra și în televizorul bunicului meu. Într-un televizor pe lămpi, ceva în genul celui din poză, acum 50 de ani, când l-a cumpărat. Contează prea puțin că azi mai intră și într-un decodor, e irelevant, atât timp cât televizorul ar merge și în condițiile unei conexiuni directe. Am văzut că există și IPTV, dar nu cred că merge direct de pe televizor, fie el și smart TV. Iar widget-urile din astfel de televizoare sunt extrem de greu de folosit. Sau se mișcă televizoarele prea încet… nu știu. Ce aș vrea eu? Să intre totul în casă printr-un singur cablu! Dacă s-ar opri la ușa de...

Microsoft Smart Watch – for the win!

Microsoft Smart Watch – for the win!

Apr 16, 2013

Anul acesta am citit aproape peste tot despre ceasurile inteligente pe care Apple și Samsung se gândesc să le scoată. Probabil că ambele companii au trecut de faza de proiect și că produsul final există deja. Mai mult ca sigur că cineva poartă deja unul la mână, doar că nu știm noi cine. Vorbim de ceasuri compatibile cu sistemele de operare mobile iOS si Android și care au un sistem de operare propriu, pentru că ceasuri care comunică prin bluetooth sunt deja pe piață, sincronizând informații simple – intrare apel, mesaj primit, diferite alarme (reminders). Și mai e și Pebble, probabil cel mai deștept ceas de mână pentru acest moment. Cum cele două sisteme de operare mobile mai au un concurent (Windows Mobile 8), era de așteptat să vină și Microsoft cu un anunț… Și lumea (aia care trăiește prin și pentru tehnologie) îi cam ia peste picior, că iar s-au trezit târziu și că o fac doar să fie și ei în pas cu restul competitorilor. Doar că… Doar că ideea aceasta nu e deloc una nouă. Și… Surpriză! Chiar Microsoft a venit cu ea. Și nu de ieri, de azi, ci din mileniul trecut. Pentru cei care mai țin minte Windows 95, undeva prin Control Panel era un program care te ajuta să transferi datele (detaliile din Contacts) catre un ceas special. Eram sigur că e vorba de Casio, dar cum n-am reușit să-l găsesc nicăieri prin world-wide-web, înclin să cred că e vorba de Timex, singurul pe care Google mi l-a găsit. Timex Datalink. Sincronizarea se făcea orientând ceasul către ecranul care „pulsa” în genul liniilor care apăreau și dispăreau atunci când încărcai un joc de pe o casetă pe un HC. Celor carora ultimele cuvinte nu le spun nimic, puneți sonorul pe minimum și uitați-vă la filmulețul de mai jos. Liniile din contur sunt cele despre care vorbeam. (via www.220.ro) Vezi mai multe din Funny pe 220.ro Un receptor optic citea informația afișată pe ecran, chiar dacă pentru ochiul uman era ceva fără sens. Era cam ca o citire de barcode de astăzi. N-am avut un ceas din ăsta, dar am încercat de câteva ori programul de pe Windows. Just for the...

76 seconds

Un vapor în 76 de secunde. Puțin peste un minut… N-ar fi rău! Mai ales că nu-i orice navă, e chiar cea mai mare din lume: Triple-E. Bine, nici dacă ar fi să-l fac din piese LEGO, nu aș ajunge la performanța asta. Dar timpul de fabricație pentru un autoturism de serie mare (probabil că) e pe undeva pe...

Plug in!

Plug in!

Feb 23, 2013

Citeam ieri o știre despre Estonia. Știți voi, una dintre Țarile Baltice (cărora zilele următoare o să le dedic un articol întreg – pentru că merită!). Guvernul Estoniei a decis sa se implice în extinderea la nivel național a unei rețele care să-ți permită reîncărcarea autoturismului tău electric atunci când ai nevoie și unde ai nevoie… Reproduc din Engadget.com: „If certain reporters had lived in Estonia, how different things might be. The small European state has just cut the ribbon on its nationwide EV fast-charge network — providing 165 charging stations no further that 60km apart. Implementing a national or state-wide network of charger locations is something either under way, or in place in locations from Australia to Indiana. The Estonian implementation is state-backed, has a unified payment system, and offers three tiers of service to customers, from a basic pay-and-go option to a €30 all-you-can-drive monthly electricity buffet. It’s claimed that up to a 90 percent charge can be achieved in half an hour, with the range that achieves depending on your vehicle of choice. Estonia has 619 all-electric cars registered with the traffic office, and the network extends beyond the mainland, ensuring even those weekend road trips should be covered.” Estonia e în altă ligă, nu am nicio îndoială. N-am ajuns acolo, deși tare mi-aș dori! Mama mea a vizitat Țările Baltice înainte de 1989 și mi-a zis că erau mult în fața celorlalte republici sovietice – din toate punctele de vedere. Nefiind slavi, au altă mentalitate. Dar să vii atât de tare din spate (că nu se puteau compara cu restul Europei Occidentale) și să implementezi un astfel de proiect la nivel național (din câte știu, Estonia e prima țară din Europa care o face), e ceva cu care poți să te lauzi. Poate că nu e scump, habar nu am… Dar demonstrează voință. Și faptul că oamenii aia se gândesc la viitor. Acum sunt doar puțin peste 600 de mașini electrice. Un număr infim, în parcarea companiei pentru care lucrez sunt mai multe mașini… Bine, ei (estonienii) nici nu sunt atât de mulți, cam un milion și un sfert. Dar dacă nu pornești cu o infrastructură bine pusă la punct, nici nu poți să te aștepți...