Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Upgrade

Upgrade

Nov 19, 2012

Mă jucam pe un HC90 până mirosea a metal încins în toată camera. Mi-era și frică să pun mâna pe radiatorul ăla de plastic (carcasa, practic), să nu cumva să nu se deformeze. Sau, mai rău, să nu mă aleg cu arsuri. Curgeau apele pe mine, că toată căldura venea direct spre mine. Dar jucam. Ore în șir. Pierdeam noțiunea timpului. Jucam până îmi scoteau prietenii siguranța din tabloul electric de la parter, ca să mă facă să mai ies din casă. Ieșeam cu niște ochi aproape injectați. Noroc că nu știa nimeni de droguri pe atunci, că sigur m-ar fi bănuit și de vreun fum tras dintr-o țigară mai altfel. Mă jucam până tastele ajunseseră doar o adunătură de patru rânduri albe, cu urme vagi de cuvinte pe ele… „LOAD”, „POKE”, „PRINT”, „COPY”, „NEW”… Mă jucam până ce banda casetelor de pe care încărcam jocurile se demagnetiza și plicula suflată deasupra plasticului acela se subția atât de mult încât devenea transparentă și atunci trebuia să fug repede pe la prietenii mei care mai aveau calculator, să-mi facă și mie o copie. Zilele acestea căutam aiurea pe internet jocurile copilariei și am ajuns la un videoclip pe Youtube care ține opt ore fără un sfert!!! Tau Ceti. Ați auzit de el? Mie îmi mânca zilele. Și nopțile! Cineva a făcut o captură a întregului joc și, cu ocazia asta, mi-am dat seama că jocul avea un final! (Dați și voi click-uri aleator… Că doar nu o să vă uitați la opt ore de captură! Deși nu mi-ar strica o astfel de prezență pe blog. …Glumesc!) Cum nu puteai să salvezi nimic cu HC-ul ăla, trebuia să o iei de fiecare data de la început. Nu reușeam să termin alte jocuri în afară Dizzy, pierzând uneori toată noaptea, până nu mai reușeam să văd ecranul. La propriu… Și nu un LED sau LCD! Un TV Sport, din acela portabil și, mai târziu, un Telecolor. Cu tub catodic. Un „monstru” cu diagonala de 55cm (a ecranului, că televizorul avea peste un metru cu totul); un „fulg” de vreo 30 kilograme… Dar le terminam! Reușeam să eliberez întotdeauna Prințesa! A… Ba da! Am mai terminat și Saboteur și Spike...

I, Robot

I, Robot

Nov 18, 2012

Sunt convins că multora ni s-a părut extraordinară evoluția lui Cristian Leana, la ultima ediție „Românii au talent”. Mie, în condițiile în care n-am avut niciodată răbdarea să duc la capăt cubul Rubick, mi s-a părut chiar magie. Dar iată că vine unul și face un roboțel din piese Lego (bine, nu-i chiar orice Lego, e Mindstorms…) și face chestia asta de mai jos și spulberă orice record. Poate nu o să-l vedem acum, pentru sezonul trei, că am văzut că s-au încheiat preselecțiile, dar cine știe când vine un „copil” mai mare cu o jucărie din asta în platou…   Sursa foto:...

Passbook

Passbook

Nov 12, 2012

După update-ul la iOS6, mi se părea cea mai inutilă aplicație de pe iPhone. Click-click și nimic. Lenea sau/și lipsa curiozității nu m-au făcut să merg mai departe și să caut ce anume face aplicația (dincolo de ceea ce era evident din descriere). Mai mult ca sigur că-i plin de explicații pe net. Dar asta-i experiența personală, așa că…  Sâmbătă a trebuit să îmi fac “online check-in” (îl fac tot timpul așa, ca să câștig timp dimineața, la aeroport și pentru că așa am posibilitatea să îmi aleg locul în avion). Îl fac de pe telefon (din aplicația Lufthansa), că-i foarte simplu și, din trei câmpuri câmpuri completate și câteva click-uri, ai terminat. Ei bine, de data asta, dupe ce am terminat de completat tot, a apărut un buton pe care nu-l mai văzusem: „Add to Passbook”. Un click în plus și nu a mai fost nevoie să trimit varianta electronică a biletului către email sau SMS. Și îl ai acolo, indiferent dacă ai sau nu net în roaming. Singura problemă… nu poți să-l faci decât cu 24 de ore înainte. De fapt, nu-i singura. Cea mai mare problemă e că n-ai altă aplicație care să-ți permită să mai faci și altceva cu Passbook. Deși modalități de utilizare ar fi cu carul… Sursa foto:...

Costuri

Costuri

Nov 4, 2012

Când eram în liceu, îmi cumpăram casete dintr-un mic magazin (de fapt, era doar un chioșc dintr-un magazin mai mare) din Tîrgu-Jiu. Pe atunci nu știam mare lucru despre drepturile de autor. Nici nu erau prea multe legi, așa că se pirata undeva pe la 101%. („Lucrasem” chiar și la un studiou de înregistrări. Mult spus „studiou”, acolo se copia la greu muzică.) Cumpăram casete cărora le spuneam „originale” doar pentru că aveau o coperta copiată pe un copiator de calitate, poate chiar realizată într-o tipografie. Știam că nu sunt chiar originale. Pentru că nu aveau versurile înăuntru, dar și pentru că plasticul casetei era unul normal, alb sau negru, neinscripționat. Erau produse în Polonia, din ce mai țin eu minte. Și, în primul an de facultate, aveam să îmi dau seama că diferența stă mai ales în preț. Am cumpărat prima caseta cu adevărat originală (coloana sonoră din „The X-Files”) cu aproape toată bursa mea de pe o lună. Casete… că discuri, nu prea erau. De fapt, poate erau, dar cum nu aveam CD-player, nu le căutam. Am trecut la discuri abia atunci când am avut un player pe mașină. Cred că și acelea erau piratate, mai puțin cele cu muzică românească, pe care holograma ORDA cred că era cea originală. E evident că nu poți să găsești totul în magazine, așa că fișierele mp3 au rămas la putere. Nu-i un autodenunț, cred că a fost o normalitate. Nu am nici cea mai mică umbră de îndoială că până și cel mai vajnic apărător al legilor drepturilor de autor a avut măcar un fișier de acest gen, care să nu fie cumpărat, ci doar dat jos de undeva de pe net. Cu mici excepții, cam orice fișier mp3 pe care l-am avut stocat pe calculator/telefon sau orice altceva, a venit prin peer-to-peer. Adică… Dar acum există alternative. Și există la prețuri acceptabile (prin comparație, o seară în oraș e mult, mult mai scumpă). Nu vreau să fac reclamă produsului scos pe piață cu puțin timp în urmă de către Zonga + Vodafone, dar când găsești muzică de prin alte țări, de care nu prea știe nimeni, dar pe care eu îi caut pentru că...

Panorama audio

Panorama audio

Oct 21, 2012

Sunt convins că se aude peste posibilitățile multora dintre noi de a percepe sunete. Și cu mult peste bugetele și mai multora. Fără să mă refer doar la români aici. Dar sunt convins că există clienți și pentru astfel de „high-end”-uri. Prea curând nu o să o auzim pe la noi, nici măcar în show-room-uri. Bowers&Wilkins Panorama 2 e un vis frumos… de vreo 2000 €. Trei conexiuni HDMI pentru sunet de la TV și acces la meniu pe ecranul acestuia, dar și un senzor de prezență care activează display-ul meniului când treci cu mâna prin fața lui, plus șase difuzoare și un design cam SF, de navă din flota Ghildei Spațiale te cam lasă fără cuvinte. Rămâne doar în wishlist. Pentru multă, multă vreme. Dacă nu cumva pentru totdeauna! Sursa foto:...

Wait a second!

Wait a second!

Sep 24, 2012

Fără să mă uit cu atenție la noua linie Lumia de la Nokia, scriam într-un articol mai vechi despre așteptările mele de la orice nou telefon. M-am referit atunci la iPhone 5, dar e valabil pentru orice smartphone. Astăzi am citit detaliile de la Lumia 920:  – “polycarbonate body and ceramic zirconium camera detailing and side keys”. Telefonul zgâriat îți stă pe creier. Același lucru îl pot spune despre ceas. Cea mai mică zgârietură îți strică tot chi-ul. Nu-i chiar tot placat în ceramică, probabil că-i foarte scump să faci o așa carcasă. Pare mai puțin fragil decât iPhone 5, dar cum Nokia Lumia 920 poate fi văzut doar în videoclipurile câtorva norocoși care au putut să pună mâna pe el, nu am nicio garanție policarbonatul nu se zgârâie chiar și la simpla băgare în buzunar.  – camera foto/video e centrată pe spatele telefonului, în jumătatea superioară a acestuia. Deci… s-au conformat, ceva-ceva. Dar nu de tot! De orificiul pentru căști n-au scăpat nici ei. Deși tehnologia “wired” își trăiește ultimele clipe, nimeni nu renunță la el. Poate la următorul “make”. Ei zic că și bateria e mai bună, se laudă cu “wireless charging”, au și conectare microUSB (deși soluția Apple, cu o mufă pe care poți să o introduci fără să-i verifici poziția e una câștigătoare, chiar în condițiile în care directivele europene sfătuiesc – deocamdată – producătorii să facă o mufă unică), probabil și o structură a directoarelor Windows-like, au un design inovator (poate nu față de Lumia 900, dar față de restul concurenților)… Au multe plusuri. Și au Windows 8! Un sistem de operare care promite multe. Mult mai multe decât oferă iOS 6. Din auzite. Că nici pe el nu a pus multă lume mâna… Multe, multe, multe elemente care-ți fac mai grea decizia de achiziție. Dar cel mai important și cel despre care încă nu știu nimic (în România și la companii serioase, nu la bișnițari pe site-uri dubioase) rămâne prețul. Asta dacă nu cumva ești fanul înrăit al Apple sau Nokia, și atunci decizia e mai mult decât ușoară. PS: Eu am timp destul să le analizez pe amandouă, din câte știu nu dă nimeni vreun premiu dacă ești primul...

Pagina 3 din 11
«
2
3
4
10
»