Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

125 de ani

Statuia Libertății a împlinit vineri 125 de ani. Arata destul de tinerică, aș zice… O să intre într-un proces de renovare, așa că, dacă v-ați planificat o excursie la New York, să o scoateți de pe lista obiectivelor. Pentru cel puțin un an de-acum încolo. Eu zic să mai așteptați, poate o să fie gata și Freedom Tower… Video: Reuters. Sursa foto:...

Răbdare. Și lemn…

Am primit un link: Grigore Tulean. De la un prieten. Nu se vrea un site care să te dea pe spate. Nu e un e-store făcut de cei mai tari designeri. E doar un omagiu adus simplității… Omul ăsta transformă lemnul ca și cum ar fi metal. Și mă face să mă uit cu alți ochi la toate kitsch-urile expuse pe tarabele de pe lângă obiectivele turistice din România. Nu sunt ”chinezării” făcute pe vapor, n-au iesit pe bandă, facute de roboți.. Nu sunt machete de gips turnate în forme.  Cineva a muncit la ele, s-a chinuit cu lemnul ăla, l-a șlefuit, l-a ținut în mâini… Cineva a pus suflet acolo. [Show as slideshow]  ...

Cât de bine se câştigă din blogging?

Aud tot felul de poveşti despre sumele de bani care s-ar câştiga în online. Stai! De fapt, din blogging! Ca online-ul e mare şi sunt convins că sunt afaceri bune pe net, unele chiar foarte bănoase. N-aş vrea să par Toma Necredinciosul şi nici să se creadă că întreb chestia asta ca să văd dacă e rentabil sau nu să te ţii de scris/blogging. Sunt doar curios: există cineva în online-ul românesc care să trăiască numai din scris? Şi hai să nu luăm în calcul micile atenţii pe care le primesc unii bloggeri (indiferent că-i un telefon deştept, un laptop and so on…), că nu îţi plătesc chiria pe tot anul, chiar dacă le vinzi. Şi nici nu le primeşti săptămânal. Eu vorbesc de bani adevăraţi, capabili să-ţi asigure un trai decent. Sursa foto: aici....

7.000.000.000

Mai avem loc pe această planetă? Când eram în școala generală, am citit prin cartea de geografie că, dacă aduni întreaga populație a globului (pe atunci eram mai puțini, vreo cinci miliarde și ceva…) la un loc și așezi om lângă om, ocupi o suprafață cam cât Belgia. Acum suntem cu aproape cincizeci de procente mai mulți, am avea nevoie de o țară mai mare. Hai să zicem că ne trebuie tot Benelux-ul… La o primă vedere, nu-i mult. Dar, dacă stai să te gândești că sunt zone nelocuibile (deșert, zone înghețate, altitudini prea mari), nu prea ai cum să-i împarți atât de ușor. Ajungi la zone supra-aglomerate, cum sunt multe orașe în prezent. În Europa, asta nu e o problemă. Am văzut cum arată zonele metropolitane ale câtorva mari oraşe de pe acest continent şi pot să spun că, în orice secundă, mi-aş dori să locuiesc acolo. Dar ce faci când aglomeraţia urbană ia forma bidonville-urilor şi generează condiţii de trai inumane? Şi posibile focare de violenţă, nesupunere, crimă organizată. Dar şi boli. Sărăcia de acolo nu poate fi măsurată… Şi ce faci cand va începe migraţia determinată de foamete? De lipsa apei? De disperare? Da! Planeta are loc pentru noi toţi. Încă mai are. Şi hrană. Şi apă. Dar nu pentru mult timp… Iar noi creştem. Şi creştem. Şi creştem… Sursa foto: aici....

Şi câinii cerşesc, nu-i aşa?

Sunt destul de obişnuit să văd oameni cerşind. Cred că n-a fost vreo perioadă din viaţa mea în care să nu îi văd. La colţ de stradă, pe la porţi, pe la uşi… Copii, bătrâni, oameni in toată firea. Români şi ţigani. Cine crede că cerşetorii au apărut dupa ’89, se înşală. “Meseria” are vechime, nu glumă, pe meleagurile noastre. Mi-e milă de oamenii ăia. Nu numai pentru că ştiu că îşi duc zilele în condiţii mizere, dar mai ales pentru că e evidentă sclavia în care sunt aruncaţi. Sau vânduţi. Şi evit să le dau bani. Mai ales pe considerentul acesta: banii sunt colectaţi şi ajung în buzunarele unor interlopi şi nicidecum nu hrănesc gurile alea triste. Mai nou, îi poţi vedea şi în afara oraşelor. Dacă un drum în lucru are porţiuni pe care se circulă pe un singur sens şi restricţionarea e facută cu semafoare, nu se poate să nu îi vezi. Se plimbă de la maşină la maşină, cu speranţa ca vor aduna vreun ban. Dar acum am văzut o specie nouă la semafor: câinii-cerşetori! Câini care au învăţat să treacă la următoarea maşină, dacă în zece secunde nu primesc nimic. Câini care aveau privirea la fel de tristă ca şi cerşetorii-oameni. Şi paralela merge până la capăt: câinii aştia au stăpâni! Cei pe care i-am vazut eu erau aduşi să păzească depozitele de materialele de construcţii. Le-am văzut cuştile, i-am văzut ieşind de dupa garduri, atunci când am oprit maşina la culoarea roşie. Era mult prea izolat locul să fi ajuns acolo singuri. Cineva îi foloseşte. Răsplata, în schimb, vine din… Ceruri. Sursa foto:...

Mi-ar plăcea să…

Deocamdată, am citit doar despre atentate şi cutremure. Cu toate astea, mi-ar plăcea să ajung în Turcia până nu le vine vreo idee să “democratizeze” şi ei ţara şi să introducă un regim islamic. Nu or fi ei arabi, dar nici nu vreau să aştept până clarifică treaba asta.  Cum prea repede un alt cutremur nu cred că mai vine, iar atentate în resorturi nu-s nebuni să facă, eu lansez un apel către turci: puteţi să aşteptaţi vreun an-doi, să ajung să fac şi eu o baie în mare la voi? Şi după aia, puteţi să daţi drumul la câte revoluţii vreţi! Sursa foto:...

Pagina 10 din 25
«
9
10
11
20
»