Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cine foloseste asa ceva?

    Vreau de mult timp sa imi iau unul/una (depinde cum ii zicem, telescop sau luneta). Nu as baga o avere in asa ceva, dar nici nu mi-as lua orice chinezism care sa ma tina doar pana dimineata! Nu ma intereseaza altceva decat sistemul nostru solar. Dar as vrea sa fie portabil (implicit, usor de dezasamblat/reasamblat) si cat mai usor de folosit (fara prea multe reglaje) Foloseste cineva un astfel de dispozitiv? Are vreun sens sa imi iau unul, sa zicem, mai pentru amatori? Sau doar arunc niste bani pe fereastra? Daca ar fi sa ma iau dupa magazinele on-line ce le vand, toate sunt surprinzatoare. Dar nu ma iau. Cine-i prost sa faca antireclama produsului pe care il vinde? Sursa foto: aici....

De cine ne ascundem?

Cred ca si voi ati observat acelasi comportament. (Unii sigur, doar ce am citit la Arhi pe blog cat de ironic a fost cu acelasi lucru. De acolo mi-a venit si ideea.) Am avut sansa sa calatoresc foarte mult in Europa in ultimii ani. Si pot sa spun ca am observat un comportament absolut incredibil la romani (ok, incredibil in acceptiunea mea): jena cu cei din aceeasi tara ca si ei! De fiecare data cand romanii de pe afara aud vorbindu-se limba materna prin alte locuri (unele nici macar prea indepartate) au un rictus dispretuitor si ii auzi cum isi declara oful familiilor – in romana, de parca nu i-as intelege: “Ia uite, domnule, mai sunt si alti romani pe aici?” Nu, tu esti singurul roman pe o raza de 1000 km! Incredibil! Bai, meltene! Un zbor cu Wizz-ul, daca-i facuta rezervarea atunci cand trebuie, ma costa cat un DVD cu un film nou. DVD, nu BlueRay! Si tu te miri ca ne intalnim in mai stiu eu ce destinatie acoperita de compania de mai sus? Te miri ca ma auzi vorbind romaneste in Budapesta? In Viena? Cand fac mai putin cu masina pana acolo decat pana la Cluj? Cand imi pot face o rezervare la un hotel decent (decent – cu referire la bani) doar din doua-trei click-uri? Ce ti-am facut sa-ti fie jena cu mine? Ca nu arunc hartia pe jos? Nici acolo si nici in tara? Ca nu scuip pe strada? Ca nu injur? Ca nu fur? Ca stau la rand si astept in liniste fara sa am impresia ca imi cad gradele daca o fac? Ca incerc sa nu fac risipa de nimic la hotel chiar daca totul e platit? Ca respect legea, indiferent de tara in care ma aflu? Hai, zi-mi! Chiar vreau sa stiu ce naiba am putut sa iti fac de ti-e jena cu mine? Si stii ce? Mie nu mi-e jena cu tine in afara granitelor! Mie imi e tot timpul! Si mi-ar fi jena cu tine si daca am fi amandoi nemti sau rusi sau norvegieni sau orice alta natie. Mie mi-e jena cu tine ca om! Ca specie, intelegi? Mi-e jena ca n-ai evoluat...

Cu trenul

Ca sa ajungi (direct) de la Roma la Terracina n-ai prea multe alternative.  Trenul (regional, de viteza) si un autobuz. Cum de autobuze am fost sfatuit sa ma feresc ca de dracu, am ales trenul. Sunt 100 km de drum. Deci, piece of cake! In mod normal. Doar ca, la ora plecarii trenului, parca jumatate din Roma a ales acelasi mijloc de deplasare!!! La ora 6 PM, toti cei care se intorc acasa (in suburbii) fac din trenurile regionale un calvar. Nu stiu sa fii mers vreodata in Romania in asa conditii. Lipiti unul de altul, exact ca si sardinele in conserva. Fara exagerare! Situatia revine la normal dupa primele doua statii. Lumea nu merge mai departe. Dar alea doua statii sunt de neuitat. PS: poza nu-i chiar intamplatoare. Cam multi indieni in Roma. De ce ne-o fi frica de chinezi, eu nu stiu! Cand Europa se umple de alte natii. Stau sa ma gandesc daca nu mai bine luam autobuzul.   Sursa foto: aici....

Biped. Deci, logic, bicicleta!

Probabil  (nu probabil… din click in click ajungi aici si te convingi ca asa e). Sigur ca si “pedala” tot de la picior vine. N-aveau ei latinii biciclete, ca roata dintata avea pe atunci alte intrebuintari, nu sa puna in miscare angrenaje pentru deplasare. Nu incerc sa ridic in slavi mijlocul asta de transport. Doar sa va povestesc cat de mult imi place! Desi cand eram mic, numai eu stiu cat mi-am dorit o bicicleta. Iar cand am primit Pegasul meu cel portocaliu, nu ma mai dezlipeam de el. Desi faceam eforturi mari sa ma urc pe sa (si lasata jos de tot, nu ajungeam perfect fara sa ma ajut de vreo bordura). Apoi am crescut si m-am cam departat de viata velo. Dar, acum, de cand sunt matur, mi-am pus de multe ori problema sa imi iau una. Chiar la modul cel mai serios. Desi eram speriat de tot ce vedeam pe la tv, cu biciclisti agatati de masini sau pur si simplu loviti in plin, de lipsa zonelor special amenajate, de injuraturile tuturor, tot mi-am dorit-o. N-am ajuns insa sa imi iau una decat atunci cand am fost pus in fata faptului implinit! S-a terminat leasing-ul masinii si (lunga poveste) ramas macar o vreme fara auto pana se termina toate actele, iata-ma imbinand utilitatea cu sportul. Hai, totusi sa nu ma dau mare. Merg si cu taxiul, ca n-am cum altfel daca ploua. Sau daca e mult prea cald. Dar pe cat se poate, incerc sa merg pedaland. Si ma simt bine! Chiar foarte bine, de fiecare data cand o folosesc. Nu pierd prea mult timp daca fac comparatia cu acelasi drum facut in auto (15 minute vs 7, 8 minute) dar senzatia unui pedalat usor la 8.30 AM… Priceless! Nu merg ca nebunul si imi aleg traseul in asa fel incat sa evit pe cat posibil traficul – in Timisoara inca se mai poate – si mai ales intersectiile, ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta. Si ce mi-a placut cel mai mult: la inceput, in locul special amenajat pentru biciclete, era doar a mea. Acum, suntem vreo 4. Cateodata mai ies seara cu ea si dau ture in...

Nunta (aproape) pe plaja

Am zis intr-un post de ieri de o nunta. Am vazut, de fapt, doua mirese. Una in Terracina, la hotelul in care am stat eu si a doua in Piazza di Spagna, in Roma. Dar nu era cu nunta dupa ea. Oricum, nici la prima nu intru in detalii. Dar surprins de unele, le-as zice aici. Pana pe la 8 seara, totul cam ca pe la noi: restaurant aranjat dragut, pe o zona cu gazon niste mese. Afara,  bufet suedez (probabil ca si inauntru) si bere la un dozator tare simpatic, aveai impresia ca are peretii transparenti si ca e tot timpul plin cu bere. In schimb, seara au inchiriat piscina si sa te tii acolo de chef! Ce haine de gala, ce pantofi de fite! Toata lumea in costume de baie, desculti si cu pahare de plastic in mana (sa nu sparga ceva in care mai apoi sa-si taie tendoanele!). Ginerele avea o pelerina pe el de ziceai ca-i Batman iar mireasa era singura, parca, in costum alb. Ametiti doar atat cat trebuie ca sa se distreze – n-am vazut pe nimeni cazut pe jos de beat – mai vedeai din cand in cand invitati aruncandu-se in piscina dar nu sa se racoreasca. Nu se punea problema de racorit, nu erau mai mult de 20 grade Celsius. In aer si in apa. Au adus o brazilianca (si un brazilian, dar cum ala era imbracat, nu l-a prea bagat nimeni in seama) si a iesit chiar bine. Nu am realizat care erau nasii, socrii si daca ala n-avea pelerina si ea slip/sutien albe nu prea aveam cum sa imi dau seama nici cine-s mirii. La 12 fix s-a incheiat totul. Bine, ei programasera autobuze pentru invitati pe la 10, 10 jumatate. Dar n-a plecat niciunul. Si dupa ce soferii au asteptat cateva minute, au plecat fara pasageri. A… si ascultau, printre altele, Alexandra Stan. Si mirele era din Spania....

Nu doar Inna

Presimt ca uit daca nu o scriu acum… Prima data mi-a sunat cunoscut. Nu; cunoscut e cam mult spus avand in vedere ca stau cam prost la capitolul cultura muzicala contemporana. Imi suna cumva de pe la noi. Si asa era: Alexandra Stan – Mr. Saxo Beat. Surprinsa initial la o nunta (nu, eu n-am fost invitat) si apoi, dupa ce m-am dumirit ce e, am tot auzit-o. Si vazut-o, pe tot felul de canale de muzica de pe la italieni.  Poate o fi fost si inainte dar nu mi-am dat eu seama. Deci Ozone, Inna. Acum Alexandra Stan. Exportam si muzica pe langa Dacii, software si telefoane Nokia. Eu zic ca-i de bine.  ...

Pagina 20 din 24
«
10
19
20
21
»