Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Roma

Acum o saptamana decolam de pe Fiumicino… Cu ce ramai dupa ce ai umblat doua zile prin Roma? Nu cu prea multe. Timpul e scurt si il petreci mai mult umbland pe strazi, in transportul in comun si la cozi decat vazand ceva. Scurt! Mult prea scurt! Dar primul lucru pe care il pot spune e ca nu m-as muta niciodata acolo! In orice secunda, Timisoara (chiar si asa prafuita) castiga in fata capitalei Italiei daca iei in calcul criteriile mele. E mult prea aglomerat si prea zgomotos, prea mult trafic, prea multa mizerie. Constructii peste tot, multe schele, multe trotuare inchise din cauza sapaturilor pentru o noua linie de metrou (hai ca asta e scuzabila) si soferi nervosi Roma ramane un oras al celor ce iubesc istoria. Daca povestirile din clasele primare – ce faceam atunci nu se poate numi istorie – nu ma prea duceau cu gandul acolo, canalele de easy-learning ale Discovery m-au facut curios. Si Roma exceleaza la capitolul istorie mai mult decat orice alt oras vazut pana acum! Nu exista loc in care sa nu vezi macar o cladire mai veche de 100 de ani. Si un veac pentru Roma e ceva asa… un fel de “ieri”. Desi am mers pe ruta celor mai vizitate locuri – recomandate de carti, ghiduri si internet – si a trebuit sa vad totul alaturi de sute de alti turisti, nu m-a deranjat catusi de putin. Orice obiectiv este accesibil iar aglomeratia nu o simti decat atunci cand astepti la coada. Nu intru in detalii despre ceea ce am vazut (Colosseum, Forul Roman, Bazilica Sf. Petru, Pantheonul, Piazza di Spagna, Piazza di Popolo, Fontana di Trevi) pentru ca orice site specializat o va face infinit mai bine decat mine. Doar va recomand orasul. Din tot sufletul. Macar pentru mancare, daca nu aveti alte...

Un nou examen

Sa zicem ca faci parte din norocosii generatiei tale. Nu! Sa zicem ca esti un adolescent cu capul pe umeri si realizezi ca o carte citita (in plus fata de un alt coleg de-al tau) nu poate fi decat un lucru bun. Si sa mai zicem ca ti-ai sacrificat distractia (fie si numai acum, in clasa a XII-a) ca sa inveti pentru bacalaureat. Si l-ai luat. Cu note bune. Note ce iti permit accesul la orice facultate din tara asta. Si mergi la o facultate de care tu ai auzit ca e buna. Nu conteaza daca e de stat sau particulara. Ce te faci daca acolo gasesti acelasi miserupism ca si in liceu din partea profesorilor? Pentru ca ei au deja slujbe in mai multe parti si e greu sa pregatesti ceva interesant pentru mai multe grupe, mai ales cand aproape tot timpul tu, ca si profesor, ti-l petreci la catedra. Si nu mai esti in stare sa tii pasul cu timpul, sa ii predai studentului ce se cere azi in lumea reala? Cat te faci daca tu stii deja mai multa informatica decat vreo relicva de la catedra ce te pune sa dai examenul in scris la materia lui? Si ala din FoxPro sau ceva ce nu mai exista astazi? Ce te faci daca te ia la ochi profesorul pentru ca ai avut tupeul sa il corectezi atunci cand se lansase in aberatii? Sau cand dai de unul ce iti preda economia dupa aceleasi carti de acum 20 de ani? Sau care are impresia ca raportarile inca se mai intocmesc din calcule facute cu creionul chimic? Bine, un liceean nu are de unde sa stie toate astea. El spera, saracul, sa ajunga la facultate si sa invete ceva din care, apoi, sa castige un ban si sa o duca mai bine decat ai lui. Dar daca tot avem o rata de promovabilitate atat de mica la bacalaureat (implicit, mai putini posibili studenti), ce ar fi sa dam si profesorilor din facultati niste examene (tot asa, cu supraveghere video) ca sa nu ajungem in situatia paradoxala in care avem mai multi profesori decat studenti? Si chiar mai mult, sa avem studenti mai bine pregatiti...

Cine foloseste asa ceva?

    Vreau de mult timp sa imi iau unul/una (depinde cum ii zicem, telescop sau luneta). Nu as baga o avere in asa ceva, dar nici nu mi-as lua orice chinezism care sa ma tina doar pana dimineata! Nu ma intereseaza altceva decat sistemul nostru solar. Dar as vrea sa fie portabil (implicit, usor de dezasamblat/reasamblat) si cat mai usor de folosit (fara prea multe reglaje) Foloseste cineva un astfel de dispozitiv? Are vreun sens sa imi iau unul, sa zicem, mai pentru amatori? Sau doar arunc niste bani pe fereastra? Daca ar fi sa ma iau dupa magazinele on-line ce le vand, toate sunt surprinzatoare. Dar nu ma iau. Cine-i prost sa faca antireclama produsului pe care il vinde? Sursa foto: aici....

De cine ne ascundem?

Cred ca si voi ati observat acelasi comportament. (Unii sigur, doar ce am citit la Arhi pe blog cat de ironic a fost cu acelasi lucru. De acolo mi-a venit si ideea.) Am avut sansa sa calatoresc foarte mult in Europa in ultimii ani. Si pot sa spun ca am observat un comportament absolut incredibil la romani (ok, incredibil in acceptiunea mea): jena cu cei din aceeasi tara ca si ei! De fiecare data cand romanii de pe afara aud vorbindu-se limba materna prin alte locuri (unele nici macar prea indepartate) au un rictus dispretuitor si ii auzi cum isi declara oful familiilor – in romana, de parca nu i-as intelege: “Ia uite, domnule, mai sunt si alti romani pe aici?” Nu, tu esti singurul roman pe o raza de 1000 km! Incredibil! Bai, meltene! Un zbor cu Wizz-ul, daca-i facuta rezervarea atunci cand trebuie, ma costa cat un DVD cu un film nou. DVD, nu BlueRay! Si tu te miri ca ne intalnim in mai stiu eu ce destinatie acoperita de compania de mai sus? Te miri ca ma auzi vorbind romaneste in Budapesta? In Viena? Cand fac mai putin cu masina pana acolo decat pana la Cluj? Cand imi pot face o rezervare la un hotel decent (decent – cu referire la bani) doar din doua-trei click-uri? Ce ti-am facut sa-ti fie jena cu mine? Ca nu arunc hartia pe jos? Nici acolo si nici in tara? Ca nu scuip pe strada? Ca nu injur? Ca nu fur? Ca stau la rand si astept in liniste fara sa am impresia ca imi cad gradele daca o fac? Ca incerc sa nu fac risipa de nimic la hotel chiar daca totul e platit? Ca respect legea, indiferent de tara in care ma aflu? Hai, zi-mi! Chiar vreau sa stiu ce naiba am putut sa iti fac de ti-e jena cu mine? Si stii ce? Mie nu mi-e jena cu tine in afara granitelor! Mie imi e tot timpul! Si mi-ar fi jena cu tine si daca am fi amandoi nemti sau rusi sau norvegieni sau orice alta natie. Mie mi-e jena cu tine ca om! Ca specie, intelegi? Mi-e jena ca n-ai evoluat...

Cu trenul

Ca sa ajungi (direct) de la Roma la Terracina n-ai prea multe alternative.  Trenul (regional, de viteza) si un autobuz. Cum de autobuze am fost sfatuit sa ma feresc ca de dracu, am ales trenul. Sunt 100 km de drum. Deci, piece of cake! In mod normal. Doar ca, la ora plecarii trenului, parca jumatate din Roma a ales acelasi mijloc de deplasare!!! La ora 6 PM, toti cei care se intorc acasa (in suburbii) fac din trenurile regionale un calvar. Nu stiu sa fii mers vreodata in Romania in asa conditii. Lipiti unul de altul, exact ca si sardinele in conserva. Fara exagerare! Situatia revine la normal dupa primele doua statii. Lumea nu merge mai departe. Dar alea doua statii sunt de neuitat. PS: poza nu-i chiar intamplatoare. Cam multi indieni in Roma. De ce ne-o fi frica de chinezi, eu nu stiu! Cand Europa se umple de alte natii. Stau sa ma gandesc daca nu mai bine luam autobuzul.   Sursa foto: aici....

Biped. Deci, logic, bicicleta!

Probabil  (nu probabil… din click in click ajungi aici si te convingi ca asa e). Sigur ca si “pedala” tot de la picior vine. N-aveau ei latinii biciclete, ca roata dintata avea pe atunci alte intrebuintari, nu sa puna in miscare angrenaje pentru deplasare. Nu incerc sa ridic in slavi mijlocul asta de transport. Doar sa va povestesc cat de mult imi place! Desi cand eram mic, numai eu stiu cat mi-am dorit o bicicleta. Iar cand am primit Pegasul meu cel portocaliu, nu ma mai dezlipeam de el. Desi faceam eforturi mari sa ma urc pe sa (si lasata jos de tot, nu ajungeam perfect fara sa ma ajut de vreo bordura). Apoi am crescut si m-am cam departat de viata velo. Dar, acum, de cand sunt matur, mi-am pus de multe ori problema sa imi iau una. Chiar la modul cel mai serios. Desi eram speriat de tot ce vedeam pe la tv, cu biciclisti agatati de masini sau pur si simplu loviti in plin, de lipsa zonelor special amenajate, de injuraturile tuturor, tot mi-am dorit-o. N-am ajuns insa sa imi iau una decat atunci cand am fost pus in fata faptului implinit! S-a terminat leasing-ul masinii si (lunga poveste) ramas macar o vreme fara auto pana se termina toate actele, iata-ma imbinand utilitatea cu sportul. Hai, totusi sa nu ma dau mare. Merg si cu taxiul, ca n-am cum altfel daca ploua. Sau daca e mult prea cald. Dar pe cat se poate, incerc sa merg pedaland. Si ma simt bine! Chiar foarte bine, de fiecare data cand o folosesc. Nu pierd prea mult timp daca fac comparatia cu acelasi drum facut in auto (15 minute vs 7, 8 minute) dar senzatia unui pedalat usor la 8.30 AM… Priceless! Nu merg ca nebunul si imi aleg traseul in asa fel incat sa evit pe cat posibil traficul – in Timisoara inca se mai poate – si mai ales intersectiile, ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta. Si ce mi-a placut cel mai mult: la inceput, in locul special amenajat pentru biciclete, era doar a mea. Acum, suntem vreo 4. Cateodata mai ies seara cu ea si dau ture in...

Pagina 20 din 25
«
10
19
20
21
»