Cred că îmi doresc să ajung în Islanda de decenii bune. Nu glumesc, de când am citit „O călătorie spre centrul Pământului”, și nu cred să fi avut mai mult de 10 ani atunci, mi-am dorit să o văd. Pe atunci am văzut-o doar cu ochii minții. Mai târziu am mai văzut-o și la Teleenciclopedia, sâmbăta, probabil cea mai bună emisiune a timpurilor acelea. Apoi… trebuia doar să alegi sursa. Internetul e mare. O țară superbă, din orice punct de vedere….
Atunci când nu ai cum să evadezi din betonul omniprezent, când ochiul nu mai vede nimic pe cerul scufundat într-o ceață gri, indiferent dacă e zi sau e noapte, când ești sătul de zgomotul motoarelor, de claxoane, de bâzâitul continuu al colegilor din birou, pune-ți căștile și dă „play” videoclipului de mai jos. Sunt aproape șapte minute de relaxare… A, am uitat: nu închide ochii! Dreamscapes from Jonathan Besler on Vimeo.
Aproape îmi rup gâtul de fiecare dată când ajung într-un oraș în care s-a putut construi pe verticală. Mă minunez la vederea celor 56 de etaje ale Main Tower, sau la cele trei sute de metri ale Ostankino Tower, la noul cartier business din Moscova, La Defense, Torre Mapfre sau Torre Agbar… La tot ce înseamnă inginerie, arhitectură, tradiție, inedit, inovație sau curaj în construcții. Sunt vrăjit de soluțiile alese (nu că m-aș pricepe, dar nu trebuie să ai geniul…
Într-o lume suprasaturată de milioane de pixeli pe centimetru pătrat, de 4K, 16 sau 32K, de sunet Dolby Surround, de diagonale ale televizoarelor mai mari decât înâlțimea noastră, de boxe audio mai scumpe ca o garsonieră, într-o lume în care goana nebunească după înalta definiție și fidelitate va ucide, în final, arta, răpiți-vă două minute din timpul vostru pentru această minune: Fragments Of Time from Daniele Manoli on Vimeo.
Un vapor în 76 de secunde. Puțin peste un minut… N-ar fi rău! Mai ales că nu-i orice navă, e chiar cea mai mare din lume: Triple-E. Bine, nici dacă ar fi să-l fac din piese LEGO, nu aș ajunge la performanța asta. Dar timpul de fabricație pentru un autoturism de serie mare (probabil că) e pe undeva pe acolo…
Un timp am crezut că toate imaginile acelea care prezentau dezvoltarea în timp a Dubaiului erau simple editări digitale. Dar nu e așa. Orașul s-a ridicat (la propriu) din deșert în mai puțin de jumătate de secol. Petrolul din zonă i-a fost combustibil. Sper doar că și-au pus problema perioadei post-petrol. Pentru că, în caz contrar, am mari îndoieli că le vor ajunge banii (pentru iluminatul clădirilor, nu mai vorbesc de aer condiționat) mai mult de o săptămână… Dubai 2.0…