Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cei plecați

Ne-au salvat de PSD în 2009, când Geoană se bucurase prea repede și lansa în eter memorabilul „Mihaela, dragostea mea…”. Ne-au salvat încontinuu de atunci, cu miliarde de euro întorși în ecosistemul românesc, să crească PIB-ul cu care să se laude de-alde Dăncilă sau Vâlcov.

Au schimbat percepția europenilor despre noi, din hoții, proxeneții și cerșetorii Europei, am ajuns, de multe ori, eroi. Că-și riscau viața pe străzi, oprind extremiștii religioși, că mureau apărându-și locul de muncă, că nu aveau weekenduri sau sărbători, uimindu-și angajatorii cu îndârjirea cu care își fac treaba, deși mai prost plătiți decât localnicii, în mai puțin de un deceniu au reușit mai mult decât orice Minister de Externe pe care l-au (sau l-am) avut vreodată. Au învățat limbi străine ale căror cuvinte noi nici să le desenăm nu putem. Au învățat meserii pe care în România nici măcar nu am reușit să le încadrăm în nomenclator. Au renunțat la multe. La soț sau soție, la părinți, la copii. Din pur altruism, nu pentru ei. Aproape niciodată pentru ei. Uneori provocâd sau trăind drame inimaginabile. Trăind ei înșiși o dramă continuă. Au venit înapoi să-i bată jandarmii plătiți și din banii lor. Au venit aici să-i jignească aceeași mizerabili care i-au făcut să plece. Au întors și celălalt obraz, dar nu au uitat. Și se vor mai întoarce. Au ieșit la vot într-o proporție mult, mult mai mare decât cei rămași acasă. Fiind nevoiți să meargă poate ore întregi să ajungă la urnă, nu minute, ca noi.

Au făcut imposibilul. Au ținut România, uneori chiar împotriva celor care o conduc, pe drumul european.

Le mulțumim! Pentru tot. Au fost, de multe ori, oxigenul injectat într-o atmosferă irespirabilă, otrăvită chiar. Fără ei, astăzi poate n-am mai fi avut alegeri. Sau cuvânt liber. Sau o țară.

Și cred că a venit timpul să facem și noi ceva pentru ei. Noi, cei rămași.

PS: Din textul meu lipsește ceva. Lipsește o imagine care a circulat intens în ultimul timp în social media și la TV. Probabil nu sunt mai mult de o mie de cuvinte mai sus, așa că fotografia asta le cuprinde lejer pe toate. Dar le-ar cuprinde și dacă ar fi un milion…

Eu am preluat-o de pe Hotnews. Dar îi aparține corespondentului RRA la Londra, Dan Vasiliu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
10 PRINT “Hello, World!”

Se vorbește despre ce făceam #pevremeamea ca despre un etalon. „Mea” fiind impersonal aici. Dar tot pe acolo bat toți....

Close