Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Dublul standard ca mod de viață

Etichete: , , , , , ,

Până prin 2015, indemnizația de creștere a copilului era 85% din media lunară a ultimelor douăsprezece luni, dar nu mai mult de 3400 lei. Apoi s-a luat hotărârea să se scoată plafonul de 3400 lei, dar, totuși, să existe o limită maximă. Nu cred că a trecut un an de la discuțiile despre asta. Undeva pe la începutul anului erau, mai mult ca sigur. Pe atunci discuțiile erau în felul următor: de ce să nu primească omul toată suma cuvenită, suma pentru care a cotizat în ultimul an, că cine-i statul să facă astfel de discriminări, de ce să oprească el din bani. Nu s-a mai plafonat. În condițiile în care reținerea era plafonată, da? Deci indemnizația provenind de la un buget de stat (nu am reușit să-l găsesc, dar cred că e vorba de Asigurări Sociale) nu e plafonată, dar reținerea e (baza de calcul pentru venituri mari și foarte mari e, de mult timp, cinci salarii medii brute pe economie). Nu vreau să fac presupuneri că se vor găsi (s-au găsit?) oameni care să jongleze cu cifrele și cu legea. Nu, prezumția de nevinovăție primează. Și nu despre asta e vorba. 

Acum, noul guvern, care se bucură de o popularitate imensă (naiba știe dacă sunt ironic sau nu, poate cei care i-au votat chiar îi susțin), vrea să umble și la sursă. Forțat fiind, actualul guvern scoate plafonarea. Dar nu pentru că vrea, ci pentru că n-are ce face și caută bani oriunde. Trec peste orice calcul care ar demonstra cu ușurință că banii în plus la buget nu vor ajunge nici pentru poștașii care aduc pensiile și merg direct la subiect: dubla măsură e o prostie. Și în lege, și în orice altceva.  Mai ales în opiniile exprimate în social media.

Fără să generalizez (așa că evit „toți”), mare parte din on-line-ul pe care îl urmăresc a sărit cu gura împotriva deciziilor de ambele dăți. Evident, nu-s afectați într-o și mai mare parte de deciziile de mai sus, dar asta nu-i împiedică să comenteze. De fapt, nu trebuie să ni se întâmple și nouă ca să avem dreptul să comentăm. E o țară liberă. Dar argumentele de la primele discuții devin contra-argumente acum. Și cum x + (-x) = 0, s-a cam pierdut timpul degeaba. Nu poți să pretinzi indemnizații neplafonate, cât timp sursa veniturilor rămâne limitată. La fel cum nici reciproca nu e corectă. 

Nu, nu sunt socialist/comunist/whatever. Sau suporter al actualului partid de guvernământ! Nici expert în contabilitatea bugetară, abia am luat examenul la materia asta (așa-i că mulți dintre voi nici măcar nu știați că există o disciplină cu numele ăsta, dar vă aruncați la opinii despre cum ar fi bine să funcționeze statul?).  Și nici nu vreau să vă dau lecții despre economie, solidaritate socială sau empatie. Și nici nu e vorba despre ceea ce fac guvernanții cu banul public. Aia e treaba Curții de Conturi, a DNA-ului… 

E vorba doar de consecvență. Și de evitarea dublului standard. De care toată lumea uită. Că deh, e mai ușor așa. 

Dacă aveți timp, aruncați un ochi aici: Legea finanţelor publice (Textul copiat mai jos provine din legea publicată pe respectivul link. Legea e aplicabilă oricărui buget de stat și nu cred că a suferit prea multe modificări din 2011.). Legile nu-s perfecte. Uneori sunt votate în Parlament de părieriști mai sfertodocți și mai amatori decât meseriașii cu studii la Școala Vieții de pe Facebook. Și cu probabile sau posibile condamnări penale. Dar mă bazez pe restul, care au un gram de carte și poate mai multă minte. 

”CAPITOLUL II
Principii, reguli şi responsabilităţi
SECŢIUNEA 1
Principii şi reguli bugetare

Principiul universalităţii
Art. 8. – (1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume
brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume,
cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii
Art. 9. – Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se
prin:
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu
prilejul aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile,
prevăzute de lege.

Principiul unităţii
Art. 10. – (1) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor
publice.
(2) Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse
forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile
acestui buget, cu excepţia celor prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art.
68, precum şi a celor pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a
personalului.
(3) Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului
energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de
stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulile şi principiile
acestui buget.
(4) În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea
actelor normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie
specială incluse în bugetul de stat.

Principiul anualităţii
Art. 11. – (1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar.
(2) Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în
contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv.

Principiul specializării bugetare
Art. 12. – Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe
surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura
lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

Principiul unităţii monetare
Art. 13. – Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională”

6 comments

  1. Corectă poziția, corectă argumentația. De obicei, cînd sîntem avantajați nu contează principiile, e bine că ni se dă. Cînd ni se ia găsim argumente, devenim intransigenți 🙂

  2. Șocant pentru mine a fost că lumea a sărit să înjure legea, deși doar 38000 de salariați sunt afectați direct de ea. Așa cum au făcut și cu indemnizația, oameni care nu au nicio treabă cu „îngrijirea copilului”. Păi ori e albă, ori e neagră? Țin minte cum a fost prin anii 2000, când am început eu lucrul, impozitul pe salariu fiind calculat pe cote progresive. Cred că ar crăpa serverele providerilor de internet din România dacă ar fi iar băgat acest mod de impozitare. Nici eu nu sunt de acord cu el, dar dacă te uiți la nemți sau la alții din Europa civilizată, îl au. Chiar, cum e în Franța? Că noi, românii, cam de acolo ne inspirăm.

  3. În Franța e rău de tot:) Am prieteni medici care se feresc să muncească mai mult pentru că sar în altă categorie de impozitare…S-a ajuns și la 75% impozit pe venit… de aia a plecat Depardieu (socialist la începuturi) din Franța.

  4. Alex /

    Am căutat de unde provin fondurile pentru indemnizația de creștere copil.

    Daca nu greșesc, OUG 111, 2010, Art (23):
    Fondurile necesare plații drepturilor prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta, cheltuielile administrative, precum si cele de transmitere a drepturilor se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si (…), deci nu doar din CAS, conform principiul universalității bugetare.

    CAS-ul este un impozit special, destinat unei anumite categorii de cheltuieli guvernamentale: asigurările sociale (pensii de stat, alocații, etc). Cum prin art.78 alin(4) legea 19/2000 punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) și (2), nu poate fi mai mare de 3 puncte într-un an calendaristic. Ori renunțam la plafonarea punctajului asiguratului ori păstram plafonarea CAS.

    Acum rămâne la latitudinea dumneavoastră, unde este consecventa, cum respectă statul “Legea finanțelor publice” sau unde este dublu standard. Să nu uitam ca viitoarea mama plătește 16% impozit, șomaj 0.5%, asigurări de sănătate 5.5% si CAS de 10.5%, fie el si plafonat la 5 x 2681 RON(salariu mediu pe economie) versus o plafonare de 3400 RON.

  5. Vă mulțumesc pentru comentariul perfect documentat! Nu am ajuns atât de adânc în detalii, deși am fost consultant inclusiv pe partea de salarizare în România. E drept, legile s-au schimbat de atunci. Mai mult, nu aveam prea multă legătură cu bugetul de stat, fiind de cealălaltă parte, a contribuabilului. Asta am încercat și eu să spun. Consecvența nu prea poate fi „gri”. De fapt poate, în cazul de față, dar nu e corect. E loc de mai bine. Ca să merg până la capăt cu opinia personală, eu cred că plafonarea nu e o măsură bună, indiferent cât de mic e grupul căruia i se adresează. Fie că vorbim de colectare, fie că vorbim de întoarcere către beneficiar.
    Să nu uităm că e numărul cotizanților e mereu superior (sau așa ar trebui să fie) celui al beneficiarilor.
    Așa cum spuneam, și statul se face vinovat de același standard dublu. Și nu doar în acest exemplu, din păcate.

  6. Flaviu /

    Eu as mai puncta un aspect, si anume acela ca statul ar trebui (si cateodata o si face) sa utilizeze aceasta indemnizatie ca parghie in politica demografica. Am niste bani, cum ii impart? Vreau doar sa asigur un minim necesar mamei/copilului sau vreau sa determin/contracarez o anumita tendinta demografica? Un plafon este necesar, este discutabil unde il punem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Scurtissime (18)

Nu vreau să mă pun rău cu taximetriștii, și nici cu timișorenii (sau cu restul țării), dar asta e.  Și...

Close