Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

E doar despre ei, nu despre voi

Etichete: , , ,

Mi-aș fi dorit să scriu un text optimist. Un text despre cum binele (sau măcar moralitatea, legea) învinge. Despre cum întunericul dispare. Nu, nu-s doar cuvinte dintr-un nou limbaj de lemn. Ar fi fost un semn care să marcheze o renaștere. Un semn care să ne arate că se poate. Că avem motive să sperăm. Că avem dreptul să o facem.

Dar n-a fost așa. A fost o amânare. O amânare echivalentă cu o punere în libertate.

Probabil că și în cazul unei acuzări, până la momentul motivării ar fi trecut luni bune, poate chiar ani (vezi cazul Vâlcov). Dar aveam măcar iluzia unei condamnări. N-a fost să fie, aș zice mioritico-fotbalistic. Dar au fost totuși două momente anterioare care mi-au atenuat preventiv amarul zile de azi. Amândouă la Craiova, amândouă în timpul mitingului PSD.

Primul e Costel Bencea. E omul. Scuze. E OMUL care s-a întors din Portugalia și a încercat să ajute cum poate pe cei suferinzi. Suferinzi din cauza bolilor, dar și din cauza celor care fură până și banii de medicamente. Îl știți, sigur ați auzit de el. Costel a umblat singur printre „susținătorii” PSD cu o pancartă acuzatoare. Curaj? Sper că nu. Cel mult decență.

Povestea din spatele mesajului „altfel“ afişat la mitingul PSD: bărbatul care face voluntariat în România după ce a trăit mulţi ani în Portugalia

Și al doilea e cel care a dat titlul acestui articol…

„E doar despre ei, nu despre voi. O să vă arunce ca pe măselele mele când o să își dea legile. N-o să mai fie nimic de voi. Mergeți acasă că dacă lipsiți îi concediați!”

Într-o organizare de tip comunist, cu oameni aduși de peste tot ca să dea bine la numărat, ei au fost insule de normalitate. Să le spui celor adunați acolo fără nicio reținere că sunt aduși să strige pentru niște hoți era de neconceput acum câțiva ani. Riscai linșarea imediată. Azi oamenii, chiar și cei prezenți la miting, își pun întrebări.

„De ce mor oamenii în spitale, când boala de care sufereau era una banală? De ce mor copiii căzând în haznalele din curtea școlii? De ce sunt violați pe stradă, furați și bătuți în scări de blocuri? De ce mor oameni pe străzile sparte și niciodată suficiente. De ce pleacă băiatul meu în Spania? Sau fata în Italia? De ce, dacă e atât de bine în statistici, rămân cu mai puțini bani după fiecare aprovizionare din supermarket? De ce e pâinea mai scumpă, dacă am avut cele mai mari producții de grâu din istorie? De ce au crescut ratele? De ce s-a scumpit curentul? Dar gazele? Dar benzina? De ce, dacă statul paralel controlează justiția, nu mai intră niciun corupt în închisoare? Cum poate un primar să aibă kilograme de aur? Cum pot fi amânate hotărâri ale tribunalului de zeci de ori pentru unii? Cine plătește atâte termene? De ce nu se recuperează nimic din ce-au furat ăia condamnați?”

Și aici cred că aș putea scrie zeci de pagini…

Dar răspunsul e unul singur.

Pentru că e despre ei. Întotdeauna! E doar despre ei. Voi sunteți scoși din case, de la serviciu, aduși în ploaie, în frig, sub șantajul pierderii acestuia, să strigați pentru ei. Iar lor nu le pasă de voi. Ei vor doar să-și arate că mai pot. Că mai pot minți, că mai pot stăpâni, că mai pot fura, că mai pot scăpa. Că sunt atotputernici, peste lege, peste morală, peste orice.

E doar despre ei, nu despre voi. Voi nu existați dincolo de ștampila aia pe un buletin de voi.

V-au amăgit cu o sută de lei la pensii? Ei au primit în plus de o sută de ori mai mult. Și-au cumpărat întregul aparat birocratic de stat, dar la voi ajung salariile lor. V-au dat impresia că au luat la șuturi companiile care, chipurile, se îmbogățesc pe seama voastre? N-au făcut altceva decât să-și tragă partea. Iar pentru voi o sa fie și mai scump. V-au lăsat să credeți că schimbă legile în unele mai bune? N-au făcut altceva decât să violeze neîncetat justiția, reducând-o, cu mici excepții, la stadiul de legumă, victimă fără scăpare din sindromul Stockholm. Au pozat în patrioți? În apărători ai țării în fața răului european? Nici vorbă de așa ceva. În primul rând că Europa are mai mare grijă de noi decât orice guvernare de până acum și nimeni nu ne dorește răul. Ne dau bani, dar cum ei nu pot să-i fure, îi dau înapoi.

E doar despre ei. Important e ca voi, cei care încă-i mai susțineți, să înțelegeți asta.

Și să-i lăsați singuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Decizia CCR de azi

Sau „Şi cu ce dracu mă ajută pe mine, domnişoară?” - explicație simplificată. Treci cu mașina pe roșu prin intersecție,...

Close