Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Egalitatea cățeilor

Etichete: , , , , , ,

romanian-communist-flagZice Radu că sunt mulți cei care îl regretă pe Ceaușescu pentru că, pe atunci, exista o nivelare a valorilor (materiale). De fapt nu zice el, ci asta spun oamenii în sondaje. Ei spun ce știu/știau. Iar orizontul lor vizual (și, implicit, al informației) se oprea la zidurile vilelor nomenclaturiștilor și oportuniștilor acelor vremuri. Sau și-au blocat, într-un fel sau altul, amintirile.

Ce vreau să spun? Vreau să spun că majoritatea „clasei muncitoare” nu vedea și nu știa nimic – sau alegea să nu vadă și să nu știe – despre nivelul de trai al celor care aveau funcții de conducere în întreprinderi sau în „partid”, care lucrau în aparatul represiv (Miliția o ducea și ea bine, dar Securitatea excela) sau mai știu eu prin ce ramuri favorizate ale economiei socialiste (mai ales acele ramuri care lucrau pentru comerțul exterior). Ca să nu mai vorbesc despre cei care lucrau în comerțul intern…

Dacă ați uitat de „egalitatea” comunismului, lăsați-mă să vă reamintesc unele chestii… Voi aveați voie să mergeți prin Europa Occidentală, societatea aia capitalistă decăzută? Nu, bag mâna în foc că nici măcar în țările comuniste nu erați lăsați să ieșiți. Probabil că nu aveați nici pașaport. Aveați VCR? Aparatul ăla în care băgați casetele dublate de Margareta Nistor? Mda… Calculator aveați? Commodore sau chiar unul românesc? Probabil că nu. Televizor color s-ar putea să fi avut, se găseau mai ușor, deși trebuia să aștepți destul de mult după unul. Aveați trenuleț electric? Mașinuțe cu telecomandă radio (nu cu fir)? Mountain bike? BMX? Skate? Blugi? Tricouri cu scris? CD player?

Nu, nu cred că aveați. Dar ei le aveau. Uneori, chiar pe toate cele enumerate mai sus.

Și, dincolo de bunurile de larg consum, trebuie că ești naiv rău de tot să crezi că și-mai-sus-descrisele categorii sociale stăteau la coadă la alimentară, cu cartela în mână.

Credeți că răspundeau toți egal în fața legii? Vă amăgiți! Se închideau ochii mai rău ca acum. Ce DNA… Progeniturile prim-secretarilor de județ făceau ce voiau ei în moșia părinților: accidente, bătăi, violuri. Cred că răspunderea era invers proporțională cu funcția deținută. Dacă nu făceai prostii pe linie politică, puteai să iei liniștit șpagă, nu te întreba nimeni de bani. „Comoara lui Bachus” rămâne printre cazurile izolate (poate n-a fost doar propagandă) de pedepsire a celor cu averi ilicite.

Așa că, de fiecare dată când aveți impresia că pe vremea comunismului (chestiile de mai sus se aplică oricărei țări silite să treacă prin acest sinistru experiment social) era mai bine din punctul ăsta de vedere – al egalității cetățenilor – eu zic să vă mai gândiți… Și dacă nu aveți astfel de amintiri, n-ar strica să mă credeți pe cuvânt. Nu le inventez, doar mi le reamintesc. Dar nu întâmplându-mi-se. Ci doar văzute la alții. Sau auzite. Copil fiind, astfel de lucruri rămân bine întipărite în memorie.

PS: Când sute, poate mii de afaceri porneau din neant în 1990, nu v-a trecut prin cap să vă întrebați de unde naiba aveau unii, proaspăt ieșiți din comunismul care ar fi trebuit să ne facă pe toți egali, atât de mulți bani ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Empatie

Aproape întotdeauna țin cu cei mai slabi. Cu cei care nu prea au nicio șansă de câștig. Și nu vorbesc...

Close