Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Gust amar

Etichete: , , , , , , ,

1137812_67654760Unele mărci se vând singure. Mă gândesc că, și dacă ar scoate o coală albă, A4, doar cu mărul în cauză în antet, Apple ar vinde-o fără probleme. Nu-s vreun fundamentalist, dar de un timp, americanii nu prea cunosc eșecul. Că produsele lor sunt bune sau rele, frumoase sau urâte, ușor de folosit sau labirintice, asta e altceva. Dar de vândut, se vând!

Apple Watch era și mai așteptat. Evident. Se vorbește despre el de ani buni, dar (probabil că on purpose) Apple a ezitat să-i dea drumul pe piață. Or fi lăsat pe alții să se ardă. Cum nu s-au ars și smartwatch-urile au avut succes, l-au scos de la naftalina R&D și l-au băgat pe linia de producție. L-au și lansat, anul trecut. De cumpărat, nu puteai să o faci imediat, ci abia după jumătate de an. Prin aprilie… Și acum începe povestea.

Lansarea e una, procesul de achiziție e altul. Au ales câteva țări, (țări în care magazinele Apple există și fizic, nu doar virtual), puține, oricum, și au dat drumul la precomenzi. Adică puteai să dai comanda și apoi așteptai să-ți vină. Treaba e simplă. Estimarea asta nu o face nimeni dându-și cu presupusul. Există unelte foarte inteligente care se uită la stocuri (în timp real), fac agregări ale cererii pentru fiecare moment din linia timpului, analizează capacitățile de producție și calculează și calculează și calculează. Nu e ceva ca și cum ai avea o băcănie și mergi în magazie să vezi câtă făină mai ai ca să-l trimiți pe șofer la „cash&carry”, să-ți mai ia un sac. Nu! Oamenii ăia nu au niciun fel de dubii să-ți zică ce și cum. Poate nu instantaneu, dar în două, trei zile, estimarea e suficient de exactă încât să te bazezi pe ea.

Chiar înainte să fie deschise magazinele Apple (online) pentru precomenzi, un magazin de la noi, destul de controversat în online pentru o treabă care a lăsat multora îndoieli despre seriozitatea acestuia, dar nu îndeajuns de multe, se pare, pentru că mai sunt multe bloguri sau site-uri care îi poartă bannere, s-au lăudat că îl aduc și ei. „Cum?”, poate ar fi trebuit să mă întreb și eu, înainte de a face precomanda. Că Apple nu a zis nimic de România. Ba mai mult, magazinul românesc nu apare nicăieri pe lista distribuitorilor autorizați. Dar nu m-am întrebat, my bad!

Am făcut precomanda, banii au fost trași de pe card (rezervați și, în câteva zile, foarte puține, trași, ca să fim 100% corecți). Nimic dubios în asta, așa se întâmplă de obicei, deși, în câteva cazuri, am avut doar rezervare și doar la livrarea produselor s-a făcut și debitarea în cont. Adică nici vorbă de „plată în avans”. Pentru că plata în avans e o tâmpenie pe care lumea nu ar trebui să o accepte. (Nu detaliez aici, e prea evident de ce.)

Problemele au apărut când am început să mă întreb de termene. Pe 14 aprilie. Inițial, pe site – adică imediat după ce am făcut precomanda (nu, n-am făcut screenshot-uri, din păcate), la termenul de livrare era ceva de genul „Începând cu 24 aprilie”. Apoi a dispărut. Apoi am primit un mail. Cum că Apple e de vină. Și că nu pot estima când o să aibă loc livrarea. Am îndoieli… Nu! Am certitudinea că nu Apple e cel care nu poate estima. Și spre final o să vedeți de ce.

Apoi le-am scris. Pe un ton customer-oriented ca de la stăpân la sclav (poate exagerez un pic, dar tonul a fost unul complet neprofesionist) mi s-a răspuns, long story short: „nu ți-am dat un mail că nu știm, ce tot insiști?”. Și, pe același ton, mi s-a sugerat să-mi anulez comanda, dacă nu-mi convine.

Am zis că poate mi se pare, totuși. Și să nu fiu absurd, să mai aștept. După o săptămână, am sunat. I-am întrebat, ca un nou client, ce se întâmplă dacă fac o precomandă în ziua respectivă.

„Poate să ajungă și în două săptămâni!” „OK, eu am comanda plasată de trei săptămâni. Mie când îmi comunicați un termen de livrare?”. Evident, din nou, vinovatul a fost Apple. Inutil să le mai explic că nu înghit astfel de minciuni… I-am întrebat dacă ceasul vine pe canale oficiale, adică sunt reprezentanți Apple. Ei zic că da. Eu zic că nu. Dovada? Primul ceas adus în România e unul al cărui încărcător e specific Statelor Unite. (Se poate vedea și în clipul de promovare de pe Facebook.)

 QUICKM2

Niciodată Apple nu va livra către Europa (continentală) adaptoare US. Ei nu au astfel de scăpări. Nici vorbă.

Am mai sunat o dată. Răspunsul, la fel de evaziv. „Nu vă putem comunica un termen de livrare, Apple  ne livrează în fiecare săptămână, dar nu știm exact câte produse.” C`mon… Asta-i cea mai bună poantă. I-am rugat să-mi zică și mie câte produse au livrat din 24 aprilie, să fac eu o extrapolare. Evident, cei de la call-center nu au știut să-mi spună… Dar au știut să publice peste tot materiale despre câte comenzi au avut.

Mi-am anulat comanda. Mi s-a părut o țeapă ordinară. Nu că ar fi fugit cu banii. Că nu sunt chiar atât de jos. Și nici mare scofală nu au făcut ținându-mi banii o lună la ei în conturi. Eu i-am luat înapoi, ei fiind cei care au achitat de două ori comisioanele bancare. Deci, într-un fel sau altul, au cam pierdut, dacă privim doar din punct de vedere oneros. Eu cred că au vrut doar publicitate. „Suntem primii!”  Nu, nu sunteți. La fel ca voi sunt și băieții de pe olx.ro sau okazii.ro. Cu mențiunea că, în unele cazuri, băieții de acolo te tratau mult mai frumos. Și îți spuneau adevărul. Și despre livrare, și despre sursa.

După aia, pe site-ul lor au început modificările. De termen de livrare. Din cel inițial în „iunie”, apoi „iulie” apoi nu mai era niciun termen, apoi iar „iunie”. Apoi au modificat prețul… Cu vreo 20%. Atitudine de profesioniști.

Probabil că ceasurile au fost comandate de prietenii lor de prin State sau din alte țări în care s-a lansat în primul val. Și, din cauza numărului mare de comenzi, totul s-a dat peste cap. Nu au fost în stare să proceseze în timp real toate informațiile, nu au avut estimări corecte, așa că au dat vina pe Apple. Doar că Apple a informat corect clienții. Până la cel mai mic detaliu. Inclusiv data de livrare. Știu asta pentru că am comandat direct la ei pe site și ceasul a ajuns EXACT la data specificată în comandă. Nu, nu în România, asta înseamnă că încă îl aștept până în weekend.

Din păcate, nu voi mai apela vreodată, în viitor, la Quickmobile. Așa că nu știu ce publicitate e asta. Nu-mi place să fiu luat de fraier pe banii mei. Și în urma comenzii nu am rămas doar cu un gust amar, care, poate, trece… Ci și cu articolul ăsta.

Și știți cum e: vorba zboară, dar ce-i scris rămâne. Cu atât mai mult pe world wide web!

(Foto: de aici)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
O tristă poveste a viitorului venit prea devreme

Ante scriptum (sau despre cum mă pot contrazice în câteva zile): „Viitor există și pentru hidrogen, nimeni nu-i nebun să...

Close