Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Mama Rusia (1)

Etichete:

Ştii cum e când ai impresia că ai trecut în timp, chiar dacă atunci când te verifici prin buzunare, găseşti telefonul şi vezi pe el anul corect 2011?

Senzaţia asta o ai pe Domodedovo. Dar nu imediat. Ajungi până la controlul de frontieră. Acolo ai primul şoc: o doamnă pe la 45, maxim 50 de ani, care împarte fluxul de călători cu un singur cuvânt repetat obsesiv: “upstairs”. Nu vreau să fiu rău, dar am impresia că e singurul pe care îl ştie. Apoi uniformele. Nu ale celor de la vama rusă. Vameşii sunt apropiaţi de cei din România. Vorbesc de securitatea aeroportului. Nu ştiu de cine aparţin (armată, miliţie sau poliţie), dar au nevoie de un upgrade/update rapid. Şi nu doar stofa e de vină pentru impresia proastă pe care o lasă.

Ca să treci de vamă, trebuie să ai o hârtie tiparită adhoc, la ghişeul lor, cu nume, prenume şi destinaţia în Federaţia Rusă. Şi am înţeles că poţi avea probleme dacă nu o ai asupra ta, în cazul în care eşti intrebat de autorităţi pe stradă. Cred că e o copie a informaţiilor pe care le-ai trimis când ai primit viza. Aeroportul, cel mai mare al Rusiei, nu arată neapărat rău. E în plin proces de reconstrucţie şi extindere. E doar ciudat, un melanj de… chiar nu prea îmi dau seama ce naiba e aeroportul ăsta. Bănuiesc că, în viitor îşi va pierde aspectul gri pe care îl mai are acum. Cu toate acestea, mie mi se pare că e destul de mic pentru o capitala de zece milioane de locuitori. În fine, mă lungesc prea mult.

De ce e atât de departe Moscova de civilizaţie (Europa, adică), e iarăşi un mister pentru mine. Probabil că are vreo logică… dar eu nu o văd. Totuşi, sunt peste o mie de kilometri până la cea mai apropiată graniţa. Acum sunt avioane, dar în trecut? Oricât de mare ar fi ţara, nu ştiu de ce ai izola capitala de restul lumii.

De la aeroport, am plecat în direcţia opusă capitelei, spre sud. Către Kaluga. Un oraş mic, probabil viitorul centru al industriei automotive din Rusia. Am plecat cu maşina… Ştiţi cum arată drumurile? Cam ca pe la noi. Cel puţin în zona limitrofă aeroportului, dacă ignorai semnele de circulaţie, puteai să juri că eşti în România. Gropi, condus haotic, camioane fără lumini pe spate. Dar şi limuzine pe care la noi nu le vezi. Sau autoturisme de care doar auzisem că există, le-am văzut aici. Nu neapărat marca, ci modelul. Probabil sunt facute doar pentru Rusia, ori au o legislaţie mai permisivă (???) în privinţa importurilor, I have no idea! Şi aproape toate maşinile erau incredibil de murdare. Toată partea din spate era pur şi simplu acoperită de un strat uniform de mizerie. Probabil de la chestiile pe care le aruncă pe drumuri. Unele mai au doar numarul şters, dar sunt puţine. Au mai multe porţiuni de drum (din punctul lor de vedere sunt autostrăzi) cu două benzi pe sens şi despărţite de o balustradă simplă. Doar că balustrada asta fragilă se termină de foarte multe ori şi lasă locul unor intersecţii. Sunt drumuri express, probabil. Oricum, ar fi bine să le avem şi noi. Măcar pe astea. Doua sute de kilometri in trei ore, eu zic că e bine.

Oraşele şi satele pe care le-am văzut pe drum sunt dezolante. Nu am avut vreodată impresia asta despre vreun oraş-sat din altă ţară din Europa de Est. Şi, cu excepţia Bulgariei, am văzut toate ţările din fostul bloc comunist. Aici, totul e gri sau în culori şterse, foarte şterse chiar, dar au beculeţe de toate culorile intinse pe benzi ca acelea din instalaţiile pentru Crăciun. Pe trei sferturi sunt arse. Le ghiceşti doar forma. Poate seara şi oboseala şi-au spus cuvântul… dar totul arăta extrem de trist. Reclame aruncate aiurea peste tot, autobuze pe gaz metan de o urâţenie imposibil de pus în cuvinte, lumini palide pe la geamuri, oameni (în general) prost îmbracaţi, maşini vechi sau foarte vechi şi murdare. Dar, în tot griul ăsta, am găsit ceva surprinzător! Un oraş avea o zona (practic, era un cartier întreg) nou-nouţă. Dar nu blocuri ca pe la noi, de 6 etaje. Ci clădiri cu 20 de etaje, cel puţin, Toate noi! Niciunul locuit. Cred că se întindea pe vreo cinci kilometri. Desi nu cred că era o excepţie, alt oraş cu aşa construcţii n-am mai văzut. Am mai văzut ceva din avion, dar nu sunt sigur daca erau blocuri noi. Aşa păreau…

To be continued

3 comments

  1. 3 ore pt 200 km scoti si la noi, pe drumurile noastre.

  2. Da, scoti. Dar din aia 200, 10 i-am facut intr-o ora. Traffic jam and so on. Nu treci prin sate la fiecare 10 minute, asta-i cea mai buna chestie!. 🙂

  3. Avem și noi sate din ălea, dar cu trecerea timpului vor dispărea și se vor transforma, upgrada/ actualiza către un model occidental.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Учиться, учиться, и ещё раз учиться!

Ieri n-am avut wireless în cameră, dar chiar era inutil să îi întreb pe cei de la recepţie, nu cred...

Close