Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Oameni

Etichete:

Un reportaj pe ProTv Timisoara. Doi oameni au gasit pe jos un protofel. Nu erau multi bani, 900 de euro… Sau erau, ca doar e portofel, nu poate sa tina zeci de mii! L-au dus la Politie pentru ca n-au gasit niciun numar de telefon inauntru ca sa-l sune pe proprietar. Pe scurt, pe foarte scurt, ala care l-a pierdut, l-a avut din nou in buzunar in aceeasi zi, in cateva ore.

Ce as putea eu sa le spun? Felicitari? Da, pentru gest, pentru civism. Sa il felicit pe tata, pentru educatia data fiului. Pe amandoi, pentru lectia data. Nu cred ca le-ar fi stricat banii aia; e criza, nu? Cu asta explicam orice mizerie. Ne acoperim… “Nu-i vina noastra, asa sunt vremurile!” Dar sunt sigur ca nu s-au gandit nicio secunda ca ar putea sa faca si altceva cu portofelul.

De ce pun asta pe blog? Pentru ca e normalitate. Si pentru ca se intampla atat de rar, incat simtim nevoia sa dam la stiri o astfel de intamplare!

 

 

3 comments

  1. Acum cativa ani mi-am pierdut si eu portofelul. Timp de 2 ore am cautat disperat dupa el pe unde am fost. Nu l-am gasit… apoi am anulat cardurile. Am fugit la politie sa declar ce s-a intamplat. Mi s-a sugerat sa mai stau putin pentru ca, de obicei, cand cineva gaseste un portofel il aduce la politie, dar mi-a zis sa imi iau adio de la banii pe care ii aveam in el. Eu as fi fost multumit si asa: permis, talon, carte de identitate… ce alergatura!
    Dupa ce am plecat de la politie suna telefonul! Administratorul blocului ma intreaba: n-ai nevoie de un portofel cu actele tale in ele (e un glumet!) Aproape am sarit in sus de bucurie. Apoi am aflat: portofelul a fost gasit de o batranica si ea l-a predat la politia comunitara. Ei s-au uitat in interior, au vazut flotantul si mi l-au adus acasa. Acolo, in timp ce ei bateau in usa, i-a auzit administratorul. Ii cunostea. A preluat pe semnatura portofelul ca sa mi-l dea mie. In interior era totul: bani, tichete de masa, acte! Intact!

  2. Eu mi l-am pierdut in Bucuresti. Tot actele de care zici tu, plus carduri. Bani, nu asa multi. Nu l-am mai gasit. Ba mai mult… Cand mi-am dat seama ca nu mai am nicio sansa sa il mai gasesc, m-am dus la Politie. Stii ce raspuns am primit?
    “Cine te-a invatat sa spui ca l-ai pierdut?”
    Stii ca, in caz de furt, se deschide un dosar penal cu autor necunoscut. Tot procesul e mult mai complicat, tu esti parte civila…bla, bla… Oricum, foarte complicat pentru pagubas.
    M-a scarbit, pur si simplu, intrebarea lui. Dar mai ales tonul.
    Urmarea? Am refacut imediat doar talonul. Si am stat doi ani fara restul actelor. Umblam cu o copie dupa certificatul de nastere la mine! 🙂

  3. Mai sunt si oameni in tara asta, ma mir…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Embargou

Initial, azi am vrut sa scriu despre altceva. Dar m-am razgandit. Cu toate astea, cele doua postari vor avea un...

Close