Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

Rusia, fără prejudecăți (5)

Rusia, fără prejudecăți (5)

Jan 22, 2015

<— Partea a patra Episodul de azi este dedicat unui oraș rusesc care a reușit să mă surprindă plăcut: Kazan. Despre Kazan îmi povestea bunicul meu, făcuse prizonieratul de război acolo în deceniul cinci. Probabil că nu văzuse orașul sau, chiar dacă îl văzuse, avusese alte lucruri mai bune de făcut decât să stea să-l admire. Ca să vă faceți o idee pe unde vine, eu am schimbat trei avioane ca să ajung acolo, am plecat dimineața la 6 din Timișoara și am ajuns cam pe la nouă seara. Mai e puțin („puțin” în termeni rusești de a descrie distanțele) și dai de Urali. Iar bunicul meu s-a întors pe jos de acolo… Vedere din interiorul Kremlinului – probabil o clădire guvernamentală, nu aveai voie să treci de porți. Când am ajuns pentru prima dată în Kazan, n-am văzut altceva în afara aeroportului. Am plecat mai departe, către un cătun din Tatarstan. Un cătun renumit pentru fabrica de ceasuri Vostok. Colegii, care erau pentru a doua oară acolo, mi-au zis că terminalul ăsta nou nu exista anul trecut. L-au ridicat nu chiar peste noapte, dar „peste an”, da. Din interior n-am apucat să văd mare lucru atunci, țin minte doar că parcarea era dezolantă. Ploua, parcă, iar asfaltul nu fusese încă turnat… La care mai pui un întuneric complet, niciun bec pe o rază de o sută de metri. A, și un ambuteiaj groaznic la ieșirea din parcare. Odată ieșiți, imaginea se schimba radical. Pe șosea, până la primul sens giratoriu, totul era luminat. Asfaltul, ca-n palmă, marcajele de pe asfalt – impecabile, panouri și în caractere latine (mai rar în Rusia). Când am aterizat pentru a doua oară, totul era altfel. Era o vreme excelentă, era zi, nu noapte. Terminaseră și parcarea, așa că n-am mai avut parte de șocul inițial. O cursă de taxi (fără ceas) până în centru a fost cam 800 de ruble (pe atunci, cam 80 de lei). Cam douăzeci de kilometri. Cel mult. La întoarcere, cu taxi comandat, a fost cam 300. Practic, un chilipir! La fel cum am putut constata și prima dată, drumurile erau excelente. Și impresia s-a menținut până în centrul orașului la hotel. Dar nu numai...

Încă două povestioare cu porci

Prima nu-i chiar de râs. Bine, nici a doua, dacă ești ăla care o pățește… Dar na, văzute din afară, sunt amuzante. Hai să vi le zic! Tot de Crăciun, tot cam pe atunci, poate imediat după Revoluție, nu mai sunt sigur. Oricum, prea puțin important. Important e că porcii încă se mai tăiau, tranșau și, în prealabil, se creșteau pe lângă casa omului. Blocul, adică. Personajele primei povestiri, niște vecini, o familie destul de numeroasă și nu tocmai din clasa medie, ba chiar mai rău. Dar se descurcau cum puteau. Așa că nu i-au prins sărbătorile de iarnă fără porc. Pe atunci nu era nebunia de astăzi cu cumpărăturile, așa că bani de porc, măcar, se mai găseau. Dacă-l cumpărai de viu, de pui. Sau măcar cu câteva zile înainte de Crăciun. Ceea ce au și făcut, cazul din urmă. L-au luat de la târg și l-au ținut pe lângă bloc o dimineață, până i-a sunat jivinei ceasul. Și după o zi de muncă asiduuă, în care au înjunghiat, pârlit, jupuit, tranșat făcut cârnați, tobă și ce or mai fi făcut porcului și din porc, cum n-au terminat chiar totul, au considerat că cea mai bună soluție de conservare a cărnii proaspăt obținută cu multă sudoare (și bani, evident), până la repartizarea către afumătoare, ladă frigorifică și oala cu sarmale sau grătar, e să lase totul pe balcon. La aer condiționat. Condiționat de vremea de afară, adică… La rece, că doar iernile erau ierni pe atunci, nu descoperisem încălzirea globală. Doar că, din păcate pentru vecinii mei, balconul era legat organic de apartamentul pe care îl locuiau. Și apartamentul era situat la parter. Așa că, peste noapte, când toată lumea aștepta Moșul să aducă ceva (exagerez un pic aici, nu era chiar noaptea de 24 spre 25 decembrie, da?), ei au avut parte de o surpriză. Nu numai că Moșul nu le-a adus nimic, ba din contră. Le-a luat. Le-a luat totul… De la șorici la mușchiuleț. Tot ce puseseră la păstrat peste noapte, în balcon, a doua zi, dimineața, dispăruse fără urmă. Chiar fără urmă, nefiind zăpadă, pe pământul înghețat nu a rămas mare lucru. Ce nu știu e dacă au anunțat...

Scurtissime (11)

 Azi sunt foarte, foarte scurtissim. Doar două idei. Nu intru în analize legate de ceea ce s-a întâmplat în Paris, dar nu pot să nu îmi pun niște întrebări… Fanaticii religioși n-au nicio problemă în a se sinucide. Am văzut asta pe 11 Septembrie, o văd zilnic (din păcate) în Irak, acum o zi în Nigeria (asta ca să vorbesc doar de musulmani). Nu știu ce spune Coranul, e sinuciderea păcat și pentru ei? Că eu pe cei doi frați, dar și pe cel din băcănia evreiască, nu i-am văzut (din fericire!!!) prea siguri pe ei și nici dornici să care în spate un rucsac plin cu dinamită sau ceva și pe care să o detoneze strigându-și crezul. Unde mai pui că frații ziceau că-s cu o grupare teroristă, celălalt că e cu ISIS… Cam neclară treaba cu apartenența. Parisul a adunat împreună, pe lângă zecile de lideri mondiali din țări fără conflicte sau probleme majore, premierul israelian, președinții țărilor care atacă ISISul și lumea arabă, în general, dar și lideri musulmani. Toți, absolut toți, au arătat că există vină doar de o singură parte, de cea a celor care au ucis. Cât o să le ia grupărilor islamice radicale să-i considere pe aceștia din urmă trădători și să încerce să-i pedepsească și pe...

Scurtissime (10)

De data asta, trebuie să-i dau dreptate lui Ponta: nu ajunge să încerci să stopezi doar corupția (prin DNA), mai ai nevoie de o Direcție la fel de eficientă care să se ocupe de evaziunea fiscală. Poate nu ANAF, ceva mai aproape de IRS-ul americănesc… Ăla care îi sperie pe ianchei mai tare ca moartea. Poa’ să-i zică oricum, nu contează, doar să-și facă treaba la fel de bine ca primii menționați. Nu mai știu unde citeam că procentul de colectare TVA e cam pe la 50%. Adică noi, consumatorii finali, îl plătim, dar el rămâne la alții, nu ajunge la stat. Oricum, la noi, corupția și evaziunea fiscală sunt interdependente. A, și ar mai trebui o Direcție. Una pentru moralitate. Bine, și aici există ANI, dar ea acoperă doar cazurile pe care legea le prevede. Nu de alta, dar l-am văzut pe Președintele CJ Bacău recunoscând (la „România, te iubesc!”) că o firmă a părinților săi care face afaceri cu statul nu are o problemă de legalitate, ci, eventual, una de moralitate. QED. Vorbim de un sfert de secol despre Revoluția din Decembrie. OK, am înțeles, diversiuni, haos, lipsa comunicării, manipulare etc și militarii și civilii înarmați au tras către alți militari sau civili. Dar sunt cu siguranță zeci, poate sute (din 1104, care pare să fie numărul total și exact al morților în evenimentele din decembrie) care au murit în stradă, în mulțime, după 22. Acolo nu mai putem spune că vreo cauză dintre cele mai sus le-a provocat moartea. Pe ei cine i-a împușcat? Și dacă tot suntem la capitolul „Revoluție”, mi-ar plăcea să știu ce mai fac cei care lucrau în penitenciare înainte de fuga lui Ceaușescu. Și în special ăia care au dat dovadă de exces de zel în a obține mărturisiri de la demonstranți. O listă cu nume și poziția ocupată în prezent. Și, poate, un cazier, să vedem dacă au fost „remunerați” în vreun fel pentru orele suplimentare din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Închei ca și data trecută, încă nu ne-a luat iarna prin...

Vreme trece, vreme vine

Vreme trece, vreme vine

Dec 21, 2014

Ieri a fost o zi normală. Un pic de soare, niște nori, a bătut puțin și vântul, nimic deosebit pentru o iarnă în Timișoara. Pe la două dimineața, vântul se transformase binișor în vijelie. Hai, că nici asta nu ar fi ceva inedit pentru Banat (centrale eoliene erau aici – pe Semenic – încă din anii optzeci). Dar ce a urmat, nu a mai semănat deloc a iarnă! Fulgere și tunete (atât de puternice încât vibra blocul) și, aproape imediat, grindină. Da, toate astea în noaptea de 20 spre 21 decembrie. Noaptea solstițiului de iarnă. (By the way, știați că la anul solstițiul de iarnă o să fie pe 22 decembrie? Eu credeam că-i tot timpul pe 21…) Acum e iar soare. Și bate vântul. Da, încălzirea globală e o invenție, nu...

Pagina 10 din 140
«
9
10
11
20
30
»