Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

Scurtissime (11)

 Azi sunt foarte, foarte scurtissim. Doar două idei. Nu intru în analize legate de ceea ce s-a întâmplat în Paris, dar nu pot să nu îmi pun niște întrebări… Fanaticii religioși n-au nicio problemă în a se sinucide. Am văzut asta pe 11 Septembrie, o văd zilnic (din păcate) în Irak, acum o zi în Nigeria (asta ca să vorbesc doar de musulmani). Nu știu ce spune Coranul, e sinuciderea păcat și pentru ei? Că eu pe cei doi frați, dar și pe cel din băcănia evreiască, nu i-am văzut (din fericire!!!) prea siguri pe ei și nici dornici să care în spate un rucsac plin cu dinamită sau ceva și pe care să o detoneze strigându-și crezul. Unde mai pui că frații ziceau că-s cu o grupare teroristă, celălalt că e cu ISIS… Cam neclară treaba cu apartenența. Parisul a adunat împreună, pe lângă zecile de lideri mondiali din țări fără conflicte sau probleme majore, premierul israelian, președinții țărilor care atacă ISISul și lumea arabă, în general, dar și lideri musulmani. Toți, absolut toți, au arătat că există vină doar de o singură parte, de cea a celor care au ucis. Cât o să le ia grupărilor islamice radicale să-i considere pe aceștia din urmă trădători și să încerce să-i pedepsească și pe...

Scurtissime (10)

De data asta, trebuie să-i dau dreptate lui Ponta: nu ajunge să încerci să stopezi doar corupția (prin DNA), mai ai nevoie de o Direcție la fel de eficientă care să se ocupe de evaziunea fiscală. Poate nu ANAF, ceva mai aproape de IRS-ul americănesc… Ăla care îi sperie pe ianchei mai tare ca moartea. Poa’ să-i zică oricum, nu contează, doar să-și facă treaba la fel de bine ca primii menționați. Nu mai știu unde citeam că procentul de colectare TVA e cam pe la 50%. Adică noi, consumatorii finali, îl plătim, dar el rămâne la alții, nu ajunge la stat. Oricum, la noi, corupția și evaziunea fiscală sunt interdependente. A, și ar mai trebui o Direcție. Una pentru moralitate. Bine, și aici există ANI, dar ea acoperă doar cazurile pe care legea le prevede. Nu de alta, dar l-am văzut pe Președintele CJ Bacău recunoscând (la „România, te iubesc!”) că o firmă a părinților săi care face afaceri cu statul nu are o problemă de legalitate, ci, eventual, una de moralitate. QED. Vorbim de un sfert de secol despre Revoluția din Decembrie. OK, am înțeles, diversiuni, haos, lipsa comunicării, manipulare etc și militarii și civilii înarmați au tras către alți militari sau civili. Dar sunt cu siguranță zeci, poate sute (din 1104, care pare să fie numărul total și exact al morților în evenimentele din decembrie) care au murit în stradă, în mulțime, după 22. Acolo nu mai putem spune că vreo cauză dintre cele mai sus le-a provocat moartea. Pe ei cine i-a împușcat? Și dacă tot suntem la capitolul „Revoluție”, mi-ar plăcea să știu ce mai fac cei care lucrau în penitenciare înainte de fuga lui Ceaușescu. Și în special ăia care au dat dovadă de exces de zel în a obține mărturisiri de la demonstranți. O listă cu nume și poziția ocupată în prezent. Și, poate, un cazier, să vedem dacă au fost „remunerați” în vreun fel pentru orele suplimentare din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Închei ca și data trecută, încă nu ne-a luat iarna prin...

Vreme trece, vreme vine

Vreme trece, vreme vine

Dec 21, 2014

Ieri a fost o zi normală. Un pic de soare, niște nori, a bătut puțin și vântul, nimic deosebit pentru o iarnă în Timișoara. Pe la două dimineața, vântul se transformase binișor în vijelie. Hai, că nici asta nu ar fi ceva inedit pentru Banat (centrale eoliene erau aici – pe Semenic – încă din anii optzeci). Dar ce a urmat, nu a mai semănat deloc a iarnă! Fulgere și tunete (atât de puternice încât vibra blocul) și, aproape imediat, grindină. Da, toate astea în noaptea de 20 spre 21 decembrie. Noaptea solstițiului de iarnă. (By the way, știați că la anul solstițiul de iarnă o să fie pe 22 decembrie? Eu credeam că-i tot timpul pe 21…) Acum e iar soare. Și bate vântul. Da, încălzirea globală e o invenție, nu...

Când o zbura porcul

Când o zbura porcul

Dec 19, 2014

Nu există românism mai mare decât creșterea porcului în gospodăria proprie! Aceea mândrie „e porc crescut de mine, nu-i îndopat cu prostii” vine din trecut (cel puțin din trecutul pe care eu îl cunosc) și are viitor, fără îndoială… E felul nostru (unic, cred, pe continent) de a ne opune ieșirii din Evul Mediu. S-a mai schimbat un pic acum, când nu mai ai voie să-l crești în urbe, cred că nici pe vremuri nu aveai voie, dar românii se revoltau așa împotriva sistemului, ascunzând prin orice colț al gospodăriei, dacă stateau la curte, sau prin garajul din PAL și plăci ondulate de azbociment, dacă stăteau la bloc, o gamă largă de viitoare fripturi. Să nu-mi săriți în cap, poate că în Timișoara, Cluj sau în București nu se întâmpla la fel… (Da’ de unde, călătoream prin țară și înainte de ’89, la periferia marilor orașe erau aceleași bidon-ville ca peste tot.) Nu făceau nici bunicii mei excepție, stăteau la casă, și curtea le permitea „montarea” unor accesorii extra pe acolo. Doar că, odată cu vârsta, le era din ce în ce mai greu să mai crească animale. Cel mult niște găini. Dar tradiția trebuia respectată! Mă rog, tradiție…  De fapt, penuria de alimente din comerț te obliga să recurgi la astfel de soluții de genul „do it yourself”. Așa că, părinții mei au hotărât să-i scutească de acest efort și să „mute” activitatea cu finalitate de Ignat către zona rurală. Gospodăria de la țară nu era prea departe de Târgu Jiu, sub cincisprezece kilometri. Drumul până acolo, în schimb, era durere. Asfalt, vreo cinci. Piatră cubică, tot cam atât. Iar spre final, ultima treime, piatră de râu. Un fel de piatră cubică, dar care nu e cubică, ci are toate formele posibile și imposibile. Nu mai locuia nimeni acolo de când murise și bunicul din partea mamei (bunica nici măcar n-am cunoscut-o, când m-am născut eu, ea deja nu mai era), dar mama mea nu s-a despărțit niciodată de acest loc. Și acum, după ce a ieșit la pensie, a decis că-i mai sănătos pentru minte și trup să stea acolo. Și are perfectă dreptate… Acolo totul era pregătit, spațiul permitea să crești o sută...

Tu mai știi ce ai făcut la Revoluție?

Asta întreba Teo de dimineață… Mi-am permis să-i folosesc și eu titlul, sper să nu se supere. Și mi-am dat seama că sunt prea puține detalii pe care să nu mi le aduc aminte despre acel decembrie 1989. Chiar dacă doar ce intrasem în adolescență… Treisprezece ani și jumătate, atât aveam pe atunci. Deh, memoria are mecanismele ei, uiți doar ce vrea ea. Povestea mea seamănă (oarecum) cu cea a lui Teo. Eram în penultimul an de gimnaziu. Școală de cartier, fără prea multe fițe, dar cu rezultate foarte bune în oraș. Profesori de toate felurile, unii încă în mintea mea, prin modul în care m-au făcut să le iubesc materiile. Și prin felul în care au știut să arate cu degetul mizeria și minciuna acelor timpuri. Sau, măcar, să evite să le propage și să le sădească în mințile noastre necoapte. (Da, și pe atunci erau fițe, copiii, pe atunci, nomenclaturii ar putea să confirme, dacă n-ar fi prea ocupați, azi, cu businessurile care le aduc milioane de euro în conturi. Nu ca acum, dar erau.) Trecuse perioada de practică agricolă, trecuseră și tezele din primul trimestru. Școala era o joacă, mai mult. Treapta întâi era departe. Se apropia vacanța. Dar țin minte că, în pauze, în loc să facem ce mai făceam pe atunci (schimb de cowboy de plastic, mici cafteli între cete, stropit cu apă din elefănței de plastic… naiba mai știe ce mai făceam), am început să discutăm politică. Părinții și bunicii (ai mei, în special) stăteau cu mâna pe acordul fin al radioului ca să prindă mai clar Europa Liberă sau Vocea Americii, așa că informații aveam. Nu eram singurul, prietenii mei aveau, pe semne, părinți cu aceleași surse de informație. România dormea. Vorbeam (târziu, în toamnă, început de decembrie) de criza din RDG, de Revoluția de Catifea din Cehoslovacia, de Zidul Berlinului care se dezintegra la propriu, de Solidaritatea Poloniei, de granițele deschise ale Ungariei, de liftul în care Jivkov a intrat Prim Secretar al PCB și a ieșit un nimeni. Și speram. Nu știu ce speram, dar toți speram. Până și copilul unui securist participa la discuții (nu știu ce rol a avut tatăl lui în Securitate, dar nu cred...

Pagina 10 din 139
«
9
10
11
20
30
»