Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

Quo Vadis?

Generatiile mai tinere dau dovada de inconstienta. Dincolo de ce se intampla acum in Tg-Jiu unde sinuciderile sau/si incercarile au pas de repetitie saptamanal (acolo m-am nascut si am copilarit – era un oras mic, linistit… ma socheaza de fiecare data cand vad la stiri ca a ajuns ca o epidemie!!!), dincolo de bataile din scoala (hai sa fim seriosi, si pe vremea mea se iscau niste batai de numa’! Am prieteni care au sfarsit cu maxilarul fracturat si totul a pornit dintr-o joaca), dincolo de tot ce vedem pe Youtube sau mai stiu eu pe unde pe net ca se intampla prin clase, dincolo de consumul de etnobotanice sau alte droguri usoare. Dincolo de tot ce inseamna breaking news si apare la tv – eu le consider doar cazuri izolate! Dincolo de toate astea, asistam neputinciosi la o alta drama a adolescentilor: nu se mai gandesc la ziua de maine. Termen mediu si lung nu mai exista! Exista numai azi. PUNCT. Scoala e doar un loc de intalnire. Cartea… ceva carat in spate de gura parintilor. Facultatea, un loc foarte bun de evadare. Atat! Scoala, indiferent de nivel, si-a schimbat destinatia! Nu-i vezi punandu-si problema ca in maximum zece, doua zeci de ani ei vor fi segmentul cel mai important din populatia activa. Acel segment care produce si consuma. Ei vor fi incapabili sa faca vreuna din cele doua. Nu poti produce fara educatie. Nu poti consuma fara bani. Poate ca eu ar trebui sa ma bucur acum (asa cum zice si @zoso) ca nu am locul amenintat. Si ca pot sa imi vad de munca mea in liniste pana la pensie. Dar, in conditiile in care ceea ce fac eu nu mai reprezinta interes pentru ca nu mai are cine sa-mi  cumpere serviciile, oricat de bune ar fi… atunci ma duc si eu in jos cu restul. Da, siguranta ca nu ma poate inlocui nimeni ramana. Dar ce folos daca slujba mea dispare! E absurd sa crezi ca ai acumulat indeajuns pana acum – ca ai pus deoparte suficient – ca sa nu ai grija zilei de maine. Daca banii iti cad din cer, e altceva. Dar daca ii castigi tu… nu...

Sa ne bucuram!

Eu zic ca stam bine! O grupa grea, echilibrata… Suntem in grafic! Sursa UEFA.COM PS: Daca Razvan a semnat prima data la Rapid si apoi si-a dat demisia, mai poti sa ii spui “demisie de onoare”? Chiar si dupa un...

Despre sarbi si romani

Am crescut uitandu-ma la televiziunile sarbesti. O mica deschidere catre normalitate in momentele in care la noi era inutil sa ai televizor. Adica inainte de 1989. Ma trezeam cu programe matinale mult mai bune decat ce vedem azi, cu preluari MTV Europe, aveam weekend-uri cu filme si seriale bune (Planeta Maimutelor, Galactia, Miami Vice – pe vremea aia, mie imi placeau!). Le-am invatat limba si am ajuns sa ma uit cu placere la quiz-urile lor (“Numere si litere”, ceva in gen “Roata norocului” de la noi”). Am fost din totdeauna aproape de ei. As fi emigrat oricand acolo, fara nici cea mai mica problema. Adica as fi fugit ilegal din comunism! Auzeam povesti despre oameni care se antrenau un an intreg ca sa poata trece Dunarea in inot. Iugoslavia de atunci era sinonimul libertatii. Pentru mine, tara se numea (simplu): Iugoslavia. Iar oamenii de acolo erau, cu totii, sarbi.   Apoi, brusc, imaginile pe care le vedeam – pe televiziunile noastre – ma cutremurau. Departe de imaginea pe care o stiam cu doar trei, patru ani in urma, Fost Iugoslavie era deja un teatru de razboi. Constient fiind de faptul ca nu exista manipulare mai eficienta decat cea din televiziune, incercam sa ma mint ca nu-i adevarat. Ca-i doar o diabolica punere in scena conceputa doar sa-i aseze pe vecinii nostri pe “axa raului”. Din pacate, nu era asa. Era doar realitatea. Sarbii au masacrat (si cred ca unii au facut-o cu placere) etnici croati, bosniaci, albanezi… A nega ceea ce s-a intamplat acolo e ca si cum ai nega Auschwitz, Belzec, Sobibor. Poate ca au platit polite din trecut (in unele cazuri, sigur!), poate au fost frustrari ale conducatorilor; nu stiu… Dar ceva stiu sigur! Dupa aproape doua decenii, sarbii au invatat ceva din lectia trecutului recent. Daca mergi in Belgrad, o sa vezi deschiderea catre normalitate. Investitiile celor ce lansau bombe asupra oraselor Serbiei sunt acum peste tot. “US Steel – The Pride of Serbia”. Multinationale la tot pasul; mall-uri pline de brand-uri internationale… Se construiesc autostrazi care sa inlesneasca legatura dintre Europa de Asia. Lumea stie limbi straine. Si vorbesc de capitala lor, un oras ce nu e un obiectiv turistic prin definitie. Da, sunt...

Suntem prea putini!

Imi aduc aminte de momentele in care echipele de fotbal din Romania nu se faceau de ras in Europa. Nu erau abonate la finala in fiecare an dar macar sferturi prindeau. Nationala nu juca prost insa ajungea sporadic la turnee finale. Niciun jucator roman nu “presta” pe afara. Nu erau bani multi pe atunci, in niciun caz banii ce se vehiculeaza acum in acest sport. Dupa revolutie, s-au schimbat rolurile, echipele de club se miscau de parca aveau sireturile legate intre ele. Rezultate… daca zic inexistente, nu gresesc prea mult. Dar am inteles. Bani, putini pana atunci,  n-au mai fost deloc. Europa Occidentala investea masiv in fotbal, Estul nu mai conta la echipe de club. Iar campionatul intern – erau doar exportator. In schimb, nationala scotea sute de mii de oameni (sper sa nu exagerez dar stiu de la Mondialul din SUA din ’94 ca s-au umplut strazile mai ceva ca’n 89) care urlau de bucurie pana isi pierdeau vocile. Eu mi-am pierdut pantofii – tot pe strada – intr-o noapte din aia. Hagi, Ilie Dumitrescu, Raducioiu, Dan Petrescu… jucau fotbal! N-aveam nicio problema sa iti spun primul 11 si rezervele. Acum? Daca vad undeva echipa de start a nationalei Romaniei, nu recunosc nici 20% din ce e acolo. Numele alea nu imi spun nimic. La fel cum nu imi spun nimic cluburile pe la care au ajuns. Echipele de club (alea ce merg prin cupele europene) sunt doar partenere de antrenament pentru cei cu care joaca.  Otelul Galati o sa fie un nume greu de pronuntat in Champions League si probabil ca o sa se faca foarte repede uitat. Locul doi in campionat inca-i neclar – Vaslui? Poli?  Nu mai vad decat masini tari, pitipoance, scandaluri, barfe si aranjamente spuse pe fata la stirile din sport. La asta se rezuma fotbalul de azi. Eu inteleg ca suntem mai putini – undeva pe la 20 de milioane – dar chiar si asa… nu putem sa gasim 11 oameni care sa joace fotbal? Nu o punem de un “Romanii au talent”? Tematic, de data asta? Asta dupa ce Mitica, Nasu’, Iancu, Mititelu’, Gigi, Borcea si alti co-autori ai dezastrului de astazi isi vor gasi linistea spargand seminte la un joc de table pe bancile din parc! Pensionati anticipat pe caz de...

Ca tot am zis de praf…

Iata cum a rezolvat Primaria Timisoara problema prafului: solutie. (via twitter, multumiri @dansandu @Monathais, sursa: Realitatea.net) Deci…  se poate!...

Pagina 139 din 140
«
10
20
138
139
140