Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

Supravietuire

Nu prea se impaca betonul cu viata salbatica dar mai sunt si exceptii:   (Soparla nu-i de-a noastra. E rezident al Budapestei) Ieri seara am vazut o broscuta in parcarea subterana a blocului in care locuiesc, cu ceva timp in urma, un arici se plimba nestingherit pe trotuar si niste fazani (sau pauni… nu-s sigur) isi infoiau penajul in gradinile unor vecini. In Cracovia (in zona Parcului Tehnologic, nu la periferie) am vazut o vulpe mirosind rotile masinilor din parcare. Ziua, in amiaza-mare. Nu parea in niciun fel stingherita de prezenta oamenilor. Daca as sta langa munte, m-as intalni probabil cu specii si mai interesante.  Nu mi-ar fi tot una sa ma iau de ursul ce rascoleste in europubele si sa ii spun: “Vrei, te rog, sa treci la celalalt tomberon? Asta-i pentru reciclabile!”   Noi cat timp am putea supravietui departe de civilizatie?...

Multumesc!

Nu cred ca ar putea sa faca rau cateva randuri (si) aici prin care sa le multumesc celor trei carora le-a placut cum am scris si mi-au acordat voturile lor: Bobby Voicu, Nebuloasa si Dan Santimbreanu! http://www.bobbyvoicu.ro http://nebuloasa.info http://dansantimbreanu.wordpress.com   “O zi cu ploaie” m-a trimis la Copenhaga. Totusi, sper sa gasesc acolo un weekend cu soare!...

Auschwitz – Epilog

Acest mesaj este scris in toate limbile celor care au murit acolo....

La capat de linie

Din pacate, nu e vorba de linia lui 335 sau stiu eu ce alt mijloc de transport in comun. Ci de un punct terminus al vietii a peste un milion de oameni. Primul contact cu ce s-a intamplat acolo a avut loc cu mult timp in urma. Imi aduc aminte de o carte: “Am fost medic la Auschwitz” (ulterior, am vazut si editiile in engleza, poloneza si maghiara) pe care am citit-o de mai multe ori pentru ca nu imi venea a crede ca ceea ce citeam chiar se intamplase. Undeva nu mai departe de o jumatate de secol in urma. Chiar mai putin. Am ajuns la Auschwitz anul trecut, in toamna. Pe o vreme ce a amplificat orice perceptie. Frig, foarte frig. Temperaturi de inceput de iarna. Un drum de o ora si un sfert din Cracovia – apropo, vizitati neaparat orasul daca ajungeti pe acolo, merita – pe o sosea ce parea, la inceput, un copy/paste al drumurilor de pe la noi. Surprinzator, Auschwitz (Oświęcim, cum ii zic polonezii) – orasul – nu arata de loc cum mi l-am imaginat. Nu e un oras industrial. Pare doar o asezare linistita, incompatibila (astazi) de suferinta pe care, fortuit, a adapostit-o. Mult verde, strazi curate, parcuri. Dar ajungi la o destinatie (sursa foto: http://maps.google.com) care te face sa uiti de tot ce inseamna prezent. Dupa zece minute petrecute la coada la bilete plus asteptat sa se stranga un grup de vorbitori de engleza, cuvintele ghidului imi suna tragic in urechi: “Vom intra intr-un loc in care multi au suferit si aproape la fel de multi si-au gasit sfarsitul”. Ar trebui adaugat ca, la mai toate siturile dedicate genocidului din timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, am vazut placute ce iti reamintesc unde te afli intr-un mod simplu dar extraordinar de emotionat: “Veti calca pe locul in care sute de mii de oameni au trait drame de neimaginat (…) Va rugam sa aveti un comportament adecvat.” Semnul de “bun-venit” (in realitate, o replica, dupa furtul de acum doi ani, originalul fiind inlocuit) e o macabra ironie. Doua ore de vizitat cu ghid lagarul initial. Va recomand sa mergeti cu ghid (cred ca in prezent nici...

Cel putin, asa cred eu!

Sunt nou in blogosfera, chiar foarte nou. Dar asta nu inseamna ca nu pot avea pareri pertinente in unele domenii. Si opinii personale, oriunde! Nimeni si nimic nu ma impiedica sa imi spun parerea. Libertatea de expresie – si la asta se refera. Cu un plus: platesc pentru dreptul meu. Da, eu mi-am cumparat domeniul. E al meu! Atat timp cat respect legile vis-a-vis de continutul site-ului, fac ce vreau la mine pe site. Nu ma ascund dupa un profil anonim. Oriunde public un comment, o fac cu numele meu. Si n-am pretentia ca detin adevarul absolut. Dar e ceea ce gandesc. Am dreptul la propria opinie! Ti se pare ca sunt prost? Nu ma citi. Sau spune-mi-o in fata. Corecteaza-ma atunci cand simti ca trebuie. Sunt indeajuns de tolerant sa iti accept argumentele. Injura-ma si o sa stiu ca atat poti. Nu ma deranjeaza. Fiecare avem limitele noastre. Daca as vrea sa scriu ceva 100% professional, ar trebui sa scriu despre ceea ce fac zi de zi la lucru. Dar ar fi un site pay-per-answer pentru ca o astfel de informatie nu se da gratis. In acel domeniul sunt expert. Si orice fac acolo, o fac pentru ca imi aduce bani. Aici scriu doar din placere! Si imi spun parerea. Ca si acest post, de altfel. PS: da, are legatura cu discutiile de ieri de pe Twitter si din blogosfera. Dar nu se refera la niciuna din parti, in mod special!  ...

Pagina 140 din 142
«
10
20
139
140
141
»