Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

Money for nothing

Money for nothing

Jan 9, 2014

În orice oraș important al Europei sau lângă orice monument făcut de mâna omului, de hazard sau de către natură, poți să vezi mici chioșcuri sau tonomate de la care poți să cumperi mici prostioare (kitsch-uri, de cele mai multe ori, dar nu asta e important) care să-ți amintească de ceea ce doar ce ai vizitat: brelocuri, reproduceri la scară mică în sticlă, metal, lemn, priogravuri, magneți de frigider etc. Uneori sunt și cărți, albume fotografice, CD/DVD-uri pline de informații. Poate le citești dupa aceea, poate nu. Poate ajung într-o cutie de carton, împreună cu restul amintirilor de genul ăsta pe care le-ai adunat  de-a lungul timpului… Dar, pe moment, mânat din spate de mecanisme psiho-consumatoriste necunoscute, le cumperi. Adică banii părăsesc buzunarul tău și intră în circuitul locului pe care-l vizitezi. Pe lângă ceea ce câștigă hotelurile, restaurantele, transportul în comun și cei care se învârt in zona asta economică legată de turism. Sunt bani care, într-un fel sau altul, hrănesc localnicii. O parte din drepturile de autor din toate „artefacturile” de mai sus ar ajunge și în bugetul local, deci bani pentru comunitate, pentru oraș. Aș încerca să-mi imaginez cum ar fi dacă operele lui Brâncuși ar fi expuse în Paris sau în New York, și nu în Târgu Jiu. Cât de bine ar fi promovate, câți turiști ar atrage, câți bani ar aduce. Return of investment, cum le place unora dintre noi să spună… Doar că, la Târgu Jiu, eu n-am văzut nimic comercial. Și, de data asta, cred că e ceva negativ. Trăim într-o lume în care totul se vinde și totul se cumpără. Târgu-Jiu nu prea are multe alternative economice, așa că orice ban e bine venit. Ca să nu fiu greșit înțeles, amplasamentul operelor de artă (zona înconjurătoare) arată foarte bine. Zone simple, lipsite de beton sau asfalt, cu mult, foarte mult verde. Nu vreau gherete sau tonomate chiar acolo, să sufoce monumentele. Dar s-ar putea rezolva cu o poziționare în imediata vecinătate, în afara parcurilor. În altă ordine de idei, din 2014, Ansamblul Brâncuși din Târgu-Jiu (Calea Eroilor) devine obiectiv mondial UNESCO. (via...

Scurtissime (6)

Scurtissime (6)

Dec 27, 2013

Deși, luând în considerare ultimii ani, colindatul părea să alunece dincolo de momentul kitsch, spre ce ar putea fi dincolo, iată că în acest septembrie (eu) am avut parte și de surprize plăcute. Un grup de colindători folosind doar instrumente muzicale de suflat (care s-au oprit în fața blocului, scoțându-ne pe majoritatea pe geam/balcon), un grup de tineri cântând (vocal+chitară) în centrul orașului, dar atât te frumos, încât doar dacă ai fi fost surd, nu te-ai fi oprit. Și, cronologic, ultimii, tot în fața blocului. Vreo treizeci de tineri (liceeni/studenți ca vârstă), veniți cu mașinile (lăsate frumos, pe avarii, în parcare) și cântând mai bine ca orice auzisem la televizor până atunci.  Au plecat într-o ordine desăvârșită, făcându-mă să îmi doresc să am doar astfel de colegi de trafic… Iată că mai sunt speranțe, având în vedere că toți, absolut toți erau tineri și că n-am avut nicio secundă impresia că au venit să facă un ban sau să mai bage un pahar de vin, ca să se poată pune în cap înainte de a merge în cluburi. Au fost acolo numai și numai pentru a cânta… Devine o tradiție ieșitul în mall în a doua zi de… orice. Toate bune și frumoase, dacă lumea s-ar limita la a se plimba pe acolo și nu s-ar opri la food court. Pot să bag mâna în foc că sarmalele-cu-smântână sunt mult mai sănătoase decât orice meniu de fastfood! Acum vreo două ore, afară erau 16 grade Celsius. Aștept zăpezile din...

Douăzeci și patru de ore pentru douăzeci și patru de ani

Comemorăm și în acest sfârșit de decembrie, ca de fiecare dată în ultimii douăzeci și patru de ani, evenimentele dureroase care au dus la renașterea noastră ca națiune. Ca oameni. Ca ființe libere. Așa cum ar fi fost normal să fim mereu… Nu intru în polemici cu cei care plâng vechile vremuri, le recomand articolele despre Republica Populară Democrată Coreeană, ca să nu o mai lungesc aiurea. Dar să revin la ideea mea… Pentru că sunt sătul de toată demagogia politicienilor care ies cu această ocazie, în fiecare an, în fața și depun coroane și țin lumânări în mâini de parcă le-ar păsa, când de fapt nu vor altceva decât să apară pe ecran, la cât mai multe emisiuni de știri sau talk-show-uri, mi-aș dori ca anul acesta să fie altfel. Să arătăm că ne pasă. Că ne pasă că, dincolo de coroane frumoase și cuvintele seci, sunt prea multe gesturi de infractori. Sunt prea multe legi strâmbe, date doar pentru ei. Sunt încălcări grave ale moralității și chiar legalității. Sunt sfidări după sfidări, de la înălțimea pe care doar arivistul o percepe, sunt momente de nesimțire rară, sunt atât de multe clipe de umilire, de bătaie de joc… încât ne ajunge! Nu mai vrem să-i vedem. Și pentru că ei sunt vizibili numai și numai pentru că a existat acel Decembrie 1989, mi-aș dori ca, pentru douăzeci și patru de ore, să existe un embargou total al oricărei imagini a unui politician la televizor. Indiferent de context, de ceea ce vrea să spună… Mi-aș dori să fie forțați la o „silenzio stampa”! Măcar atât, o zi… Douăzeci și patru de ore pentru cei douăzeci și patru de ani pe care nu îi merită!...

Scurtissime (5)

Scurtissime (5)

Dec 16, 2013

S-a făcut vreun calcul de fiabilitate a unei legi similare cu Individual Income Tax Return din Statele Unite ? Acolo unde, la fiecare sfârșit de an, iei toate chitanțele și facturile la lins, că poate IRS-ului (Internal Revenu Service – Fiscul nostru) i se face milă (nici vorbă de milă, legea e lege) și mai taie din impozit. Măsura ar genera indirect o creștere a veniturilor la bugetul statului, că ai tot interesul să iei bonul fiscal la ieșirea din magazin, dacă știi că o parte din banii aceia înclină balanța în favoarea ta. Bon fiscal = impozit încasat de stat de la comerciant. La cât de multă mizerie se adună pe străzile din România – și vorbesc acum doar de praful care se transformă în noroi la cea mai mică ploaie, cred că cea mai bună idee de business rămâne spălătoria auto. Protestul prin care se lumea declară împotriva exploatărilor de la Roșia Montană și Pungești e greșit orientat. Eu, cel puțin, așa văd eu lucrurile. Nu, problema nu e că cineva ne va scoate bogăția subsolului. Oricum, în pământ nu produce niciun ban, așa că nu suntem mai bogați dacă resursele rămân acolo. Problema e la cei care nu sunt în stare să negocieze niște condiții mai bune pentru România. „Vrei aur? Bun, scoate-l, nicio problemă. Dar nu-l scoți ca minereu din țară. Îl prelucrezi aici! A… și îmi dai asigurări că nu se întâmplă tâmpenii cu mediul. Și-mi lași și o garanție pentru asta.”. Idem pentru orice resursă, că doar nu ți-o extrage nimeni cu forța. Dar nu cred că-i vorba de negociere aici. Sau, dacă e, e vorba de cu totul altă negociere. Iar protestul împotriva acestor „negociatori” ar trebui dus. Nu puteam să las deoparte „scandalul” F64. Exagerări pe toate planurile. În primul rând, o cifră de afaceri de 18 milioane de euro mi se pare cam mică. Cifra de afaceri o exprimi pe an, nu? Asta înseamnă cam 1.5 milioane pe lună. Puțin. Serios, e foarte puțin, dacă te gândești că nu vând biscuiți și dacă te gândești că suntem cam 20 de milioane. Sau na, 36, după alte calcule. Asta înseamnă că nu-i o corporație cu sute de creiere...

#Occupy

#Occupy

Dec 12, 2013

Mă gândesc că suntem o nație de glumeți, altfel nu văd cum putem să facem haz de necaz, de fiecare dată când ceva prost/rău e pe cale să se întâmple sau chiar se întâmplă. Calcă unul strâmb, prima reacție e una între amuzament și persiflare. Am râs toți (deși nu era râsul nostru) atunci când am auzit cine va face parte din Comisia Juridică a Camerei Deputaților. A fost și mai ironic momentul când a primit cu executare. Am râs și atunci când am văzut componența Comisiei pentru revizuirea Constituției. Oameni pentru care legea se confundă deseori cu „așa se face, știu eu, că așa-i normal” și are prea puțin din Dreptul Roman. Și o să mai râdem și când vor scoate modificările la lumină. Chit că nu suntem prea mulți, nici pe aici, cu Științe Juridice în curriculum vitae. Când vine vorba de lege, scoatem în față păreri bazate pe opinii personale, nu pe coatele tocite prin bibliotecă, analizând precedente. Uităm de prezumpția de nevinovăție de la care orice proces ar trebui să plece. Cu atât mai mult cu cât procesul nu are loc într-un tribunal, ci în e-agora. Emitem postulate, judecăm, dăm verdictul și tot noi îl ducem cu bine la execuție. „Decât să scape un vinovat, mai bine să moară o sută de nevinovați”. Parcă așa era, nu? Și poate mergem puțin mai departe. Ridicăm vocea. Sau poate nu facem chiar asta, cel mult aruncăm niște cuvinte pe un blog, într-un ziar… Pe la televizor, dacă suntem mai norocoși. Ne agităm, încercăm să trezim în toți ceilalți spiritul de revoltă, de contestare, să le însămânțăm celorlați în minte nevoia de schimbare. Arătăm cu degetul, căutăm vinovați. Spiritul justițiar și democratic renaște brusc în noi. Contestăm puterea de aici sau de aiurea. Ne solidarizăm cu mișcări de stradă de prin alte locuri. Ne implicăm sufletește în orice astfel de răscoală. We occupy every single place on this Earth! Toate acestea dacă nu suntem în tabăra opusă. Moment în care tot ceea ce a fost scris mai sus trebuie citit cu semn opus. Apoi ne întoarcem la lucrurile mărunte de zi cu zi, la update-ul Apple la iOS7 sau Windows 8.1 sau noul Samsung Gear....

Pagina 20 din 143
«
10
19
20
21
30
40
»