Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Recent Posts

O zi din viața lui Radu Mezan

Cu o mișcare aproape necontrolată, căută telefonul pe noptieră, să-i dea un snooze. Îl nimeri din prima și se culcă liniștit la loc. După zece minute, același sunet strident îi străpunse visul. Se întinse din nou după telefon și îl ridică la nivelul capului. Era 7:26. Dar asta știa, pentru că era primul snooze de la ora la care pusese alarma. Altceva i se păru curios: ținea minte că a lăsat telefonul la încărcat peste noapte, așa cum face de obicei. Acum pictograma bateriei era plină doar pe jumătate. „Oi fi uitat să-l pun la încărcat? Sau am dat cu mâna în cablu?” Când clickul întrerupătorului nu fu urmat de o luminare bruscă a camerei, îl trecură primele gânduri. Destul de negre, în ton cu întunericul din jur. „S-a luat curentul!”  Apoi tot el încercă să se liniștească: „De parcă acum ar fi prima dată, s-a mai luat… Mai dorm zece minute, și așa n-am ce face treaz prin casă.” De ațipit, nu mai putu să ațipească. Mai mult o leneveală amestecată cu teama să nu adoarmă prea adânc. Mai erau douăzeci de minute până la ora opt. Curentul tot nu venise. Să facă un duș era singura opțiune cât de cât viabilă. Își aruncă pe pat tricoul în care dormise și, mai mult bâjbâind, ajunse la duș. Dezamăgirea fu aproape instantanee. Nu numai că nu era apă caldă, nu mai era nici măcăr apă rece. Se bucură la ideea că în rezervorul wc-ului mai era cu siguranță apă. Și în bidonul de cinci litri pe care doar ce-l cumpărase cu o seară în urmă, din care nu băuse mai mult de două pahare. Sări peste cafea. „Lasă, oi bea zeama aia de la birou, ce să fac…”. Luă, pe fugă, o felie de pâine, o acoperi cu unt și azvârli două felii de salam peste. Nu prea mult, că n-avea chef sa se chinuie cu spălatul pe dinți. Știa cum e fără apă, nu-i era ceva complet necunoscut. „Noroc cu ața dentară și cu apa de gură!” Dar cu greu reuși să se spele puțin pe față și pe dinți. Se descurcă mai bine cu îmbrăcatul. Doar alegerea ciorapilor îi dadu bătăi de...

Scurtissime (4)

Scurtissime (4)

Jun 29, 2013

Încă nu înțeleg rostul știrilor de pe plaja Mamaia. Mai ales al celor de pe plaja unor hoteluri de cinci fițe stele, unde personaje aproape grotești leagă două cuvinte cu greutatea cu care aș escalada eu Everestul. Nelipsitele băi cu șampanie și spumă vin să întregească decorul absurd. Iar editorii de știri care bagă imediat după aceea o știre cu moartea cuiva sau cu un accident sunt la fel de inspirați ca și cei intervievați.   (Sursa foto: aici) Să răman tot la vizual, mă întreb dacă nu cumva cei care fac reclamele sunt aceiași editori de mai sus. Prea anost, prea ca la… După ce pierzi minimum o oră pe zi prin metrou pe o distanță relativ scurtă, călcându-te pe picioare cu restul călătorilor, începi să apreciezi cu adevărat un oraș ca Timișoara, în care ajungi în orice colț al lui în jumătate din timpul acesta. Și asta în condițiile în care Timișoara are carențe mari în ceea ce privește traficul. Aștept linia de tren subterană promisă de actualul primar, ca să-i dau votul meu pentru următorul mandat. Deși e doar iunie, am mâncat deja (ba chiar de vreo două săptămâni) lubeniță de România. Poate mi-am pierdut memoria, dar eu nu țin minte să fi mâncat, atunci când eram copil, mai devreme de iulie… Cireșe „contemporane” cu lubenița e cel mai bun efect al încălzirii globale. Și (poate) tot legat de încălzirea globală: e plin de mașini albe. Parcă nu erau atât de multe până acum. Sau e doar efectul...

Scurtissime (3)

Scurtissime (3)

Jun 21, 2013

M-am cam săturat să tot citesc cât de oripilați sunt unii că, vezi Doamne, aplaudă niște conaționali în avion. Da, băi, voi v-ați născut în Boeing 747-800, sus, la nivelul doi, First Class, și acolo toată lumea își savura trabucul și whiskeyul de doișpe ani într-o liniște perfectă, întreruptă doar de ariile sopranei Montserrat Caballe. Ipocrizie cât cuprinde. Desigur, ați zburat alături de toate națiile lumii și le-ați învățat comportamentul și așa ați realizat că doar românii aplaudă. Mda… Și dacă aplaudă, ce? Crezi că tu, pufnind pe nas și dându-ți aere, ești mai bun? (Evident, nu doar românii aplaudă…) În aceeași ordine de idei, șoferii de la noi nu-s chiar de cea mai joasă speță. Nu-i dau exemplu pe ruși, că ăia rup tot, dar sârbii sunt frații noștri gemeni în ale tupeului pe stradă. Avariile aprinse îți transmit mai bine decât un semn de circulație că acolo se parchează. Pentru 5-10 minute, e drept, dar se parchează. Apoi, miracol! Odată cu stingerea avariilor, locul de parcare dispare și el. Liniuțe fac și nemții (de fapt, le fac mult mai periculoase decât la noi, ei având și service-uri de tunning profesioniste, dar și drumuri mai bune), ba mai mult, au niște jocuri aproape de sinucidere. Cum ar fi: speed-up pe contra-sens, pe autostradă. Am fost o dată pe Aeroportul Băneasă. Terminalul F al aeroportului Sheremetevo e un concurent redutabil în competiția: „Cel mai murdar aeroport văzut de mine”. Am văzut și gara din Frankfurt am Main, mult mai murdare decât București Nord. Și un Zeil plin de bețivi, nespălați, cerșetori (Surpriză! Nu erau români, erau macedoneni.) și murdar ca naiba. Centrul Vechi (păcat că nu peste tot) îi poate da lecții. Nu văd sensul să merg mai departe cu alte exemple. Văd sensul să vă trimit elegant la originile voastre sensibile de ipocriți, că nu sunteți în stare să treceți peste niște stereotipuri (și idei preconcepute – greșite în prea multe puncte) când e vorba de țara din care veniți și de neamul din care vă trageți. Sau sunteți toți teleportați aici din altă galaxie? Bine că sunteți voi mai buni! Dacă acum două-trei săptămâni mă gândeam destul de serios să repornesc centrala,...

The Cable Guy

The Cable Guy

Jun 12, 2013

Eu am vreo 120-130 de canale pe cablu. Plus vreo 10 canale de radio, dar ele ies din orice calcul, nu am ascultat niciodată radio pe TV. De uitat, mă uit la maximum 10. Dar e maximum maximorum… ProTV,  B1 (da, băi, sunt băsist!), TVR – rar de tot, HBO – și mai rar. Probabil că mai dau un canal de sport (s-ar putea să nu fie mereu același, nu prea mă uit la siglă), unul de știri (Digi24 e chiar OK), ceva știri de la CNN sau BBC. Mai rar ajung pe francezi, dar astă pentru că nu am altceva în afara TV5, care e așa și așa.  (N.B. Vreau înapoi M6!!!)  Mai aterizez și pe National Geographic, că-i și HD. Și… cam atât. Restul canalelor se pierd în blackbox-ul de la RCS… Blackbox pentru care plătesc lunar vreo 10 lei. Plus abonamentul la cablu. Nu e o sumă care să te împovăreze, dar am sentimentul că o plătesc degeaba. Alta e problema mea. Am ajuns la tehnologia 4G. Nu știu dacă la mine acasă, în acest moment, e disponibilă, dar sunt convins că va ajunge și aici. Dar 3G și WiFi-ul sunt prezente peste tot în casă. Cu toate astea, cablul coaxial încă îmi mai străpunge pereții… O tehnologie veche de 130 de ani intră într-un televizor mai scump decât o mașină bună (da, am văzut un TV 4k la prețul de 79999 lei, redus de la 89999!). Nu, nu la mine, nu-s nebun să dau atât de mult pe un televizor! Dar chiar și așa… Același cablu intra și în televizorul bunicului meu. Într-un televizor pe lămpi, ceva în genul celui din poză, acum 50 de ani, când l-a cumpărat. Contează prea puțin că azi mai intră și într-un decodor, e irelevant, atât timp cât televizorul ar merge și în condițiile unei conexiuni directe. Am văzut că există și IPTV, dar nu cred că merge direct de pe televizor, fie el și smart TV. Iar widget-urile din astfel de televizoare sunt extrem de greu de folosit. Sau se mișcă televizoarele prea încet… nu știu. Ce aș vrea eu? Să intre totul în casă printr-un singur cablu! Dacă s-ar opri la ușa de...

E atât de greșit!

E atât de greșit!

Jun 5, 2013

E greșit să credem că doar infracțiunile comise cu violență ar trebui pedepsite. E greșit să credem că oamenii „descurcăreți”, care nu au făcut altceva decât să încerce să o ducă mai bine (indiferent de mijloacele prin care o fac), sunt victime ale sistemului. E greșit să-i plângem, printr-un Sindrom Stockholm extins la nivel de națiune, pe cei care, până la urmă fură de la toți. E greșit să se nască empatii în astfel de cazuri. E greșit! E foarte greșit… Hai să ne jucăm puțin cu imaginația. Sunt o companie de construcții. Și, într-un fel sau altul, primesc un contract să fac un pod. Eu sunt un băiat deștept. Doar n-o să sap fundația pilonilor de susținere prea adânc, că-mi scade mie profitul. Și nici betonul-armat nu o să aibă procentul de oțel cerut de structura respectivă. Că doar n-o să știe nimeni ce am băgat acolo. Și nici cablurile de ancorare nu vor fi la grosimea cerută de proiectant. Lasă, ce știe el, cărțile ălea pe care le-a studiat sunt pentru fraieri. Stă cineva să le măsoare? Păi dacă le respect grosimea din norme, eu cu ce îmi mai iau Lexus? Asta-i bună! Și ce dacă n-am angajat constructori, ci am adus salahori care amestecă betonul cu mai mult pietriș, să crească volumul? Ei na, piatra e mai dură decât cimentul. Ce Carte de Muncă, de unde contract? Să mai dau niște bani la stat? Și așa-s prea puțini! Merge și cum vreau eu… La gri. La gri închis. Dar uite că nu merge. Că n-am stat să calculez și influența vântului asupra podului, că iar ar fi trebuit să scot niște bani din buzunar. Și nici nu m-am gândit că o să am vârful de trafic chiar în momentul în care s-a pornit furtuna. Și nici nu m-am gândit că am pierdut din elasticitatea construcției, atunci când am renunțat la multe dintre  materiale care erau puse în proiect. Cum era să prevăd că voi fi atât de ghinionist, să am parte de un summum de evenimente, toate nefavorabile? Și cum să am eu atât de multă neșansă ca pe pod să fie un tramvai plin-ochi, un autobuz la fel de plin și...

Pagina 20 din 139
«
10
19
20
21
30
40
»