Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Plug in!

Etichete: , , , , , , , , , ,

091215-foe-plugin-hmed-130p.grid-6x2Citeam ieri o știre despre Estonia. Știți voi, una dintre Țarile Baltice (cărora zilele următoare o să le dedic un articol întreg – pentru că merită!). Guvernul Estoniei a decis sa se implice în extinderea la nivel național a unei rețele care să-ți permită reîncărcarea autoturismului tău electric atunci când ai nevoie și unde ai nevoie… Reproduc din Engadget.com:

estoniaeeevnetworkjt

„If certain reporters had lived in Estonia, how different things might be. The small European state has just cut the ribbon on its nationwide EV fast-charge network — providing 165 charging stations no further that 60km apart. Implementing a national or state-wide network of charger locations is something either under way, or in place in locations from Australia to Indiana. The Estonian implementation is state-backed, has a unified payment system, and offers three tiers of service to customers, from a basic pay-and-go option to a €30 all-you-can-drive monthly electricity buffet. It’s claimed that up to a 90 percent charge can be achieved in half an hour, with the range that achieves depending on your vehicle of choice. Estonia has 619 all-electric cars registered with the traffic office, and the network extends beyond the mainland, ensuring even those weekend road trips should be covered.”

Estonia e în altă ligă, nu am nicio îndoială. N-am ajuns acolo, deși tare mi-aș dori! Mama mea a vizitat Țările Baltice înainte de 1989 și mi-a zis că erau mult în fața celorlalte republici sovietice – din toate punctele de vedere. Nefiind slavi, au altă mentalitate. Dar să vii atât de tare din spate (că nu se puteau compara cu restul Europei Occidentale) și să implementezi un astfel de proiect la nivel național (din câte știu, Estonia e prima țară din Europa care o face), e ceva cu care poți să te lauzi.

Poate că nu e scump, habar nu am… Dar demonstrează voință. Și faptul că oamenii aia se gândesc la viitor. Acum sunt doar puțin peste 600 de mașini electrice. Un număr infim, în parcarea companiei pentru care lucrez sunt mai multe mașini… Bine, ei (estonienii) nici nu sunt atât de mulți, cam un milion și un sfert. Dar dacă nu pornești cu o infrastructură bine pusă la punct, nici nu poți să te aștepți ca viitorul să te găsească cu mai multe mașini electrice pe stradă. E un cerc vicios. Cât timp producția nu se transformă într-una de serie (de masă), nu vor scădea prețurile. Cât timp nu există cerere, nu o să fie producție de masă. Cât timp nu există infrastructură, nu apare nici cererea pentru astfel de mașini. Cât timp nu vor fi vânzări, producătorii nu au de unde să investească în research&development (cercetare&dezvoltare), singura activitate capabilă să ajute la reducerea costurilor unor astfel de mașini. Nimeni nu are curajul să arunce banii pe fereastră, cu atât mai puțin astăzi, când suntem iar în pragul unei crize în domeniul automotive în Europa, chiar dacă producătorii germani au crescut producția și au reluat angajările (sau măcar grupul Volkswagen o face).

Asta înseamnă că, undeva, acest cerc trebuie rupt. Și cineva trebuie să o facă. Iar dacă semnalul nu vine de la autorități, nu prea are de unde să vină. Și la noi există un sprijin timid: taxe zero – nici nu ar fi avut cum să taxeze o mașină cu poluare zero și un bonus – am înțeles că vor să-l aducă la aproape 3000 euro. Dar nu ajunge. Și nu poți să ceri mai mult guvernului… Oricare ar fi el. Autoritățile locale nu s-au implicat niciun gram. Zero. Nu cu bani, că nu-s. Dar cu facilități fiscale, măcar. Dacă benzinăriile ar fi sprijinite și îndemnate să pună și un punct de reîncărcare cu energie electrică printr-o scutire de taxe proporțională cu veniturile din astfel de vânzări (din total venituri), tot ar fi ceva. Măcar în orașe, unde efectele poluării sunt mai puternice. Din păcate (și ăsta-i un alt adevăr), nici benzinarii n-au interesul să aducă astfel de stații, în condițiile în care au obținut profituri uriașe din vânzarea produselor clasice (benzină, motorină, GPL).

Mai trist e altceva: nu am văzut mașini electrice la noi. Eu, cel puțin, n-am văzut niciuna pe drumuri… Știu că premierul României are una (partidul său, mai exact), ceea ce mă face să-i dau o bilă albă, măcar pentru ideea/mesajul pe care încearcă să-l transmită. (Chiar așa, trecând peste faptul că Prius e hibrid și că poate te funcționa și fără curent, unde reîncarcă Dl.Ponta mașina, atunci când rămâne fără curent?)

Poate că poluarea va trece din stradă către centralele de orice tip care produc curent. Poate că va crește prețul curentului. Resurse nu prea mai sunt, iar prețul energiei regenerabile e imens și îl platim toți. Sau poate că asta se întâmplă doar la noi și, mai devreme sau mai târziu, lucrurile vor intra în normal. Alt viitor nu există.

Poate că-s doar mofturi toate cele de mai sus, în condițiile în care România arată cum arată și prioritățile sunt cu totul altele în prezent. Dar la fel de mare e probabilitatea ca toate aceste priorități să fi fost depașite degeaba, dacă nu ne gândim pe termen lung. Lumea se schimbă. Și nu mă refer la noi, la oameni. Ci la mediul care ne înconjoară. Uitați-vă la trailerul acesta. Uitați-vă la ce am putut să facem unei mări. Uitați-vă în jurul vostru. Deschideți geamul, dacă aveți vedere spre vreo stradă intens circulată. Dacă aveți curajul. Și veți avea un răspuns la întrebarea: de ce avem noi nevoie de mașini electrice?

Estonia, de una singură, va muri sufocată de vecini, chiar dacă toate mașinile care circulă pe străzile ei vor fi electrice. Atât timp cât restul lumii va dori să-și etaleze mușchii metamorfozați în caii-putere de sub capota unei super-mașini cu motor de 4000cmc cu supraalimentare pe benzină.

Sursa foto: aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Deșert peste mări

Rusia (sau Uniunea Sovietică, după cum au fost vremurile) n-a fost și nu este o țară despre care să poți...

Close