Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Quo Vadis?

Generatiile mai tinere dau dovada de inconstienta.

Dincolo de ce se intampla acum in Tg-Jiu unde sinuciderile sau/si incercarile au pas de repetitie saptamanal (acolo m-am nascut si am copilarit – era un oras mic, linistit… ma socheaza de fiecare data cand vad la stiri ca a ajuns ca o epidemie!!!), dincolo de bataile din scoala (hai sa fim seriosi, si pe vremea mea se iscau niste batai de numa’! Am prieteni care au sfarsit cu maxilarul fracturat si totul a pornit dintr-o joaca), dincolo de tot ce vedem pe Youtube sau mai stiu eu pe unde pe net ca se intampla prin clase, dincolo de consumul de etnobotanice sau alte droguri usoare. Dincolo de tot ce inseamna breaking news si apare la tv – eu le consider doar cazuri izolate!

Dincolo de toate astea, asistam neputinciosi la o alta drama a adolescentilor: nu se mai gandesc la ziua de maine. Termen mediu si lung nu mai exista! Exista numai azi. PUNCT.

Scoala e doar un loc de intalnire. Cartea… ceva carat in spate de gura parintilor. Facultatea, un loc foarte bun de evadare.

Atat! Scoala, indiferent de nivel, si-a schimbat destinatia!

Nu-i vezi punandu-si problema ca in maximum zece, doua zeci de ani ei vor fi segmentul cel mai important din populatia activa. Acel segment care produce si consuma. Ei vor fi incapabili sa faca vreuna din cele doua. Nu poti produce fara educatie. Nu poti consuma fara bani.

Poate ca eu ar trebui sa ma bucur acum (asa cum zice si @zoso) ca nu am locul amenintat. Si ca pot sa imi vad de munca mea in liniste pana la pensie. Dar, in conditiile in care ceea ce fac eu nu mai reprezinta interes pentru ca nu mai are cine sa-mi  cumpere serviciile, oricat de bune ar fi… atunci ma duc si eu in jos cu restul. Da, siguranta ca nu ma poate inlocui nimeni ramana. Dar ce folos daca slujba mea dispare!

E absurd sa crezi ca ai acumulat indeajuns pana acum – ca ai pus deoparte suficient – ca sa nu ai grija zilei de maine. Daca banii iti cad din cer, e altceva. Dar daca ii castigi tu… nu prea ai cum sa iti asiguri dupa primii 10 ani de munca, urmatorii 30 de viata. Sau chiar mai mult.

Eu vorbesc aici de 10, 15 maximum 20 de ani; asta-i orizontul de timp. Nici macar nu iau in calcul pensionarea.

Am scris aceste randuri gandindu-ma la ce a zis initial @orlandonicoara si apoi @zoso pornind de la un articol din Gandul. Nu ma refer ei. Sunt cauze definitiv pierdute.

Si nici nu generalizez. Poate un procent (dar mi-e teama ca-i mic) nu urmeaza calea nepasarii. Si vede in continuare scoala ca singura solutie. Dar ei vor consolida diaspora daca aici lucrurile nu se schimba.

Sau poate, pur si simplu, ma insel si am imbatranit in gandire. Iar cei tineri stiu sa aiba grija educatiei asa cum stiu si sa se distreze.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Sa ne bucuram!

Eu zic ca stam bine! O grupa grea, echilibrata... Suntem in grafic! Sursa UEFA.COM PS: Daca Razvan a semnat prima...

Close