Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Scamatorie la nivel înalt

Etichete: , , , , , , , , ,

O povestire mai scurtă. Tot legată de o vizită din asta de top.  Dar la care n-am fost martor. Una dintre cele mai mari strazi din oraş (tot despre Tîrgu Jiu e vorba) avea o pată. De culoare. Cum ajungi în oraş dinspre Petroşani, există un cartier ţigănesc. Noi aşa îi şi ziceam: “Ţigănie”. Erau străzi perpendiculare pe bulevardul principal… N-am intrat niciodată, copil fiind, acolo. Treceam pe lângă el în drum spre centru, dar de intrat… Never. Ei bine, cartierul, dincolo de faptul că era rău famat, arăta ca dracu’! Pestriţ, străzi pline de nămol, căruţe, puradei fără niciun fel de haine pe ei, alergând printre cai şi căţei.

Ei, şi cică în timpul unei vizite, tovarăşul secretar cu propaganda sau prim-secretarul pe Gorj a zis că “Aşa ceva nu se poate!”. Soluţia aleasă a fost şi cea mai simplă: au adus de la CPL (Combinatul de Prelucrare a Lemnului) nişte placaje imense, le-au desenat şi vopsit pe toate la fel, să pară faţade de case şi le-au montat pe toate în dreptul străzilor ce porneau din bulevard. Cartierul ţigănesc dispăruse complet… Acoperite de steaguri si de tablouri cu tovaraşul, casele reale se pierdeau și ele în peisaj in peisaj.

Ceaușescu a trecut pe acolo salutând lumea prin trapa mașinii lui de teren, totul s-a întâmplat așa cum era prevăzut (erau buni ăștia la planificat) și cred că doar țiganii s-au ”șucărit” că n-au reușit să se aleagă cu nimic de pe urma vizitei de lucru. ”Baieții” și-au strâns recuzita și au pus-o bine, pentru următoarea vizită.

Sursa foto: aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Întinerim

Ne plângem ca sporul natural e negativ, că îmbătrâneşte populaţia, că... bla, bla! De ce? Ia uitaţi-vă cât de prolific e...

Close