Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Scurtissime (13)

Etichete:

  • Știrea tristă a săptămânii e, fără îndoială, cea despre avionul căzut (prăbușit intenționat, se pare) în Franța. Pe mine mă miră cum ceva atât de important ca trecerea de la pilot automat la cel manual se face făra ca cei de la sol, măcar controlorii care lucrează pentru compania care deține avionul, să nu fie anunțați de schimbare. Nu-i ca și cum ai lansa rachete nucleare, să ai nevoie de amprente și coduri, dar măcar de confirmarea verbală a ambilor piloți… E doar o părere, nu vreau să fac pe „expertul” în aviație, sunt destui deja.
  • La fel cum sunt prea mulți experți în Cod Penal. Sau în Drept Constituțional. Chiar dacă unii abia au luat bacul… Și, ca să nu fac nicio discriminare, îi vedem și în lumea virtuală, dar și în aia reală. Unii chiar în Parlament. Din păcate. Mie mi-ar ajunge să-i văd pe cei vinovați că plătesc. Și cu ani din viața lor, dar și cu bani. Din ăia furați.
  • Ultimele zile au fost oribile, chiar dacă puteai să vezi temperaturi trecute de 20 de grade pe termometru. Pe telefon, mă rog. Și asta din cauza vântului. Știam că zona de vest a țării e „predispusă” la așa ceva, dar parcă e prea mult. Mă gândeam, mai în glumă, mai în serios, să văd care e treaba cu centralele eoliene, dacă pot să montez una pe bloc, măcar pentru iluminatul stradal.
  • Mai nou, văd că încep să se ridice din nou clădiri. Pe o rază de cel mult doi kilometri în jurul blocului meu, am numărat trei case ridicate from scratch, trei blocuri (unul mai mic, ce-i drept) și încă o clădire de birouri, deocamdată la stadiul de fundație. Toate începute anul trecut, în vară-toamnă. Semne bune?
  • A, și la noapte vine ora de vară… Nasol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Rusia, fără prejudecăți (6)

<— Partea a cincea Până acum, am vorbit despre o Rusia care pare să trăiască în prezent. De la străzi, transport...

Close