Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Scurtissime (5)

Etichete:

  • 646x404S-a făcut vreun calcul de fiabilitate a unei legi similare cu Individual Income Tax Return din Statele Unite ? Acolo unde, la fiecare sfârșit de an, iei toate chitanțele și facturile la lins, că poate IRS-ului (Internal Revenu Service – Fiscul nostru) i se face milă (nici vorbă de milă, legea e lege) și mai taie din impozit. Măsura ar genera indirect o creștere a veniturilor la bugetul statului, că ai tot interesul să iei bonul fiscal la ieșirea din magazin, dacă știi că o parte din banii aceia înclină balanța în favoarea ta. Bon fiscal = impozit încasat de stat de la comerciant.
  • La cât de multă mizerie se adună pe străzile din România – și vorbesc acum doar de praful care se transformă în noroi la cea mai mică ploaie, cred că cea mai bună idee de business rămâne spălătoria auto.
  • Protestul prin care se lumea declară împotriva exploatărilor de la Roșia Montană și Pungești e greșit orientat. Eu, cel puțin, așa văd eu lucrurile. Nu, problema nu e că cineva ne va scoate bogăția subsolului. Oricum, în pământ nu produce niciun ban, așa că nu suntem mai bogați dacă resursele rămân acolo. Problema e la cei care nu sunt în stare să negocieze niște condiții mai bune pentru România. „Vrei aur? Bun, scoate-l, nicio problemă. Dar nu-l scoți ca minereu din țară. Îl prelucrezi aici! A… și îmi dai asigurări că nu se întâmplă tâmpenii cu mediul. Și-mi lași și o garanție pentru asta.”. Idem pentru orice resursă, că doar nu ți-o extrage nimeni cu forța. Dar nu cred că-i vorba de negociere aici. Sau, dacă e, e vorba de cu totul altă negociere. Iar protestul împotriva acestor „negociatori” ar trebui dus.
  • Nu puteam să las deoparte „scandalul” F64. Exagerări pe toate planurile. În primul rând, o cifră de afaceri de 18 milioane de euro mi se pare cam mică. Cifra de afaceri o exprimi pe an, nu? Asta înseamnă cam 1.5 milioane pe lună. Puțin. Serios, e foarte puțin, dacă te gândești că nu vând biscuiți și dacă te gândești că suntem cam 20 de milioane. Sau na, 36, după alte calcule. Asta înseamnă că nu-i o corporație cu sute de creiere care să analizeze impactul pe toate părțile și că nimeni nu s-a gândit că o glumă (poate negândită) va da peste cap tot online-ul. Reacțiile, pe măsură. Mai că nu au fost crucificați cei de acolo. Și dacă ideea e a celui care deține magazinul? Dacă ăla (nu știu și nici nu-mi bat capul să-i caut numele) s-a trezit dimineața și a chemat agenția de publicitate, dezvăluindu-se visul. Mai au oamenii și idei nefericite. Și am mari îndoieli că cineva i-ar fi spus chestia asta în față. Cineva din companie sau de la agenție, riscând astfel să rămână fără job/bani. Nevertheless, nu știu unde e problema, că a fost aleasă o metodă proastă de PR sau că toți s-au apucat să facă supoziții despre cumpărător și nu le-au ieșit.

Sursa foto: aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
#Occupy

Mă gândesc că suntem o nație de glumeți, altfel nu văd cum putem să facem haz de necaz, de fiecare...

Close