Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Și totuși…

Etichete: , , , , , , , , ,

Cu un sfert de secol în urmă, orașele miniere erau unele favorizate. Nu, Cornul Abundenței nu se mutase din Asia, acolo. Și nici societatea capitalistă nu-și aruncase vreun cap de pod. Orașele erau la fel de urâte ca peste tot în restul țării, dacă nu chiar mai urâte. Clasa muncitoare din minerit era una dintre cele mai lipsite de educație, fără să fiu răutăcios când fac această afirmație, și asta se reflecta în aspectul orașelor. Orașe fără niciun fel de istoric, născute peste noapte pe planșele arhitecților comuniști. Simetrii perfecte, blocuri anoste, străzi infecte, niciun spațiu verde. Și penurie generalizată prin magazine.

Totuși, ca să argumentez fraza cu care am deschis acest articol, minerii erau foarte bine plătiți în acele vremuri. Salariile din minerit erau mult mai mari, dar în deplină concordanță cu efortul inuman depus. Nu cred că e cineva dintre voi, cei care citiți aceste rânduri, care să-și dorească să lucreze în acele condiții. Cartierele acelea oribile în care locuiau le fuseseră puse la dispoziție cu titlu gratuit pe toată durata slujbei lor în acele bazine carbonifere. Și poate mai aveau și alte avantaje (parcă nu plăteau energia electrică consumată în gospodărie), dar nu sunt 100% sigur de asta. Probabil nici nu îi interesa altceva, chiar și pe atunci banul era singura motivație.

Productivitatea era ridicată, dacă luăm în considerare doar cantitatea de cărbune extrasă. Dacă analizăm valoarea calorică a acestuia, lucrurile se schimbă. Adică își cam luau banii fără să-i merite. Dar asta nu era vina lor.

Dupa momentul 1989, situația lor s-a deteriorat într-un ritm accelerat. Orașele arată din ce în ce mai rău. Dacă n-ai fost niciodată în Valea Jiului, nu-ți poți imagina. Și nu vorbesc de Petroșani, care mai rezistă și își merită numele de oraș. Vorbesc de Lupeni, de Aninoasa, de Uricani, de Vulcan. Orașe fantomă din județul Hunedoara. Sau de Rovinari, de Mătăsari, Rogojelu, orașe din Gorj. Sau de Anina din Caraș-Severin. Ca să vă puteți imagina colapsul acestor orașe, vă pot da un exemplu: în plin boom rezidențial, atunci când un apartament vechi, într-un oraș ca Timișoara, trecea lejer de 50.000 de euro pentru două camere, echivalentul în Rovinari putea fi achiziționat răscumpărând datoria la întreținere a proprietarului! Care nu avea cum să fie mai mare de 3000, 4000 de euro. Hai, 5000! Adică a zecea parte! Și Rovinari (sau Bazinul Carbonifer al Olteniei, în general) o duce bine. Dezastrul complet e pe Jiul de Vest.

Unii au părăsit ghetto-urile. Cei care au mai putut face asta, având unde să meargă. Nimic nu se putea face în zona limitrofă. În Gorj, excavatoarele imense au transformat zona Subcarpaților într-un imens deșert de steril. Agricultură nu se poate face acolo în următoarele decenii, până natura nu-și revendică zona. În Hunedoara, nu văd prea mulți mineri lucrând în turism. Iar dacă voi îi vedeți, înseamnă ca aveți imaginație și v-ați putea apuca de scris literatură science-fiction. Câte locuri de muncă aduce un telescaun instalat de la Lupeni la Straja? Câte cursuri de recalificare s-au făcut în Vale? Oamenii au început să taie pădurile, într-o inconștiență născută din disperare. Și cu fiecare ploaie mai tare se roagă să nu vină muntele peste ei. (Nu departe de Valea Jiului se întâmpla, în 1999, o dramă de proporții.)

Vreți să vorbim și de Anina? Eu las imaginile surprinse de Gabriel să vorbească…

17

15

13

10

4

3

2

1

Drama orașelor mono-industriale construite în timpul comunismului nu se mai sfârșește. Dar acesta e doar efectul incompetenței conducătorilor acelor vremuri. Orașe născute moarte din ordinul unor imbecili. Și îmi asum complet aceste rânduri. Când „Partidul” promova clasa muncitoare în poziții de conducere, nu făcea altceva decât să semneze condamnarea la moarte a unor orașe întregi. Fabricile și uzinele comuniste, „mândria țării”, nu erau altceva decât găuri negre care înghițeau bani după bani, după bani. Când pui un strungar cu patru clase director general, la ce să te aștepți? Când elita acestei țări se amesteca, la propriu, cu betonul din care se construiau canale, baraje sau alte „ctitorii” comuniste, soarta țării se îngropa odată cu ea. Când un cizmar ajunge să conducă o nație…

Astăzi asistăm la decesul lor și, oricât de multă bunăvoință ar avea guvernanții (de orice culoare), fără bani mulți, foarte mulți, nu se poate face nimic. Dar nici măcar bunăvoință nu au arătat. Lupul și-a schimbat părul și și-a uns urmașii la conducerea țării. Acum banii au urmat o altă cale, către anumite buzunare.

Roșia Montană nu a murit azi, odată cu rezilierea contractului cu Roșia Montană Gold Corporation. A murit cu fiecare generație de guvernanți căreia nu i-a păsat de zonă. Și chiar dacă s-ar fi semnat acest contract, viziunea îngustă de dezvoltare a zonei, bazată doar pe exploatarea minereului aurifer, ar fi adus o normalitate temporară. Lumea de acolo nu ar fi fost mai educată, probabilitatea unui câștig pe termen scurt ar fi fost mai mult decât suficientă ca să îi facă pe localnici să nu ceară mai mult. Să nu își dorească ei mai mult.

Nu am ținut partea nimănui în toate aceste interminabile discuții legate de Roșia Montană. Am avut îndoieli și, mai ales, dezamăgiri. Dezamăgiri provocate de faptul că mulți dintre cei care vor să deschidă ochii celor din jurul lor (sau care își asumă de la sine acest rol, că eu am mari îndoieli că sunt și capabili) au ales să-i închidă ei, pentru un câștig vremelnic. Dezamăgiri provocate de faptul că mulți n-au știut să asculte și partea cealălaltă și au continuat să ducă orice încercare de dialog către zona miștocărelilor. De faptul că au privit de sus, cu prea multă aroganță oamenii care au avut bunul simț să renunțe la confortul scaunului din fața calculatorului și să ridice vocea în stradă, spunându-și nemulțumirea.

Dezamăgit de faptul că, lipsiți fiind de argumente sau de răspunsuri, au ales să dea o replică genială: „Voi, ăștia care nu sunteți de acord cu noi, sunteți doar niște proști!”.

6 comments

  1. Da, numa’ ca gresesti.

    Exemplu: Baia de Aries, mina care dadea un sfert din aurul tarii, pe vremea lui Ceausescu era profitabila. Imediat dupa revolutie costa statul Roman 7 (sapte) lei ca sa produca 1 (unu) leu. Sa nu-mi spui ca a fost condamnata de Ceausescu, ca nu-i asa. A fost condamnata de cei care au vandut tara la fier vechi, pentru ca asa s-a intamplat cu TOATA industra miniera din Baia de Aries… S-a vandut la fier viechi si s-a inchis.

    In ceea ce priveste Rosia Montana, acolo se face mineri de pe vremea cand eram sub ocupatie Austro-Ungara. Lacurile care le vezi tu acum acolo sunt facute de ei, de autro-ungari pentru a spala aurul…

    Deci da ai dreptate, dar nu prea.

  2. P.S.
    Nu vreau sa-mi fie interpretat in fel si chip comentariul, pur si simplu vreau sa atrag atentia asupra faptului ca nu Ceasuescu e vinovat pentru caderea industriei, din contra. Dupa cum bine stii inainte de revolutie nu aveam nicio datorie, noi ca tara.

    Il putem acuza de multe pe Ceausescu, si Doamene fereste sa mai prindem un regim dictatorial, dar nu il putem acuza de asta.

    In schimb, pe toti cei care ne-au condus timp de 24 de ani ii putem acuza pentru decaderea Romaniei. Noi impreuna cu ei, conducatorii, suntem direct vinovati de stadiul in care a ajuns Romania.

  3. @Dan: Sunt excepții care confirmă regula.
    Un simplu calcul al rentabilității era greu de făcut înainte de 1989, date fiind falsurile grosolane în raportările comuniste. Se producea pentru a fi pe stoc, lucru de neconceput în economia de piață. Achizițiile erau făcute la prețurile dictate de ei, salariile nu reprezentau remunerarea reala a muncii.
    Aproape tot ceea ce s-a făcut înainte de Revoluție s-a făcut cu heirupisme și fără niciun calcul de fezabilitate. Iar dacă s-a făcut, s-a făcut să fie pe placul conducerii de atunci.

  4. @Dan: Ai dreptate, nu e doar Ceaușescu vinovat. Am spus și asta. De fapt, problema vine din 1945 și nu-i rezolvată nici azi. Statul rămâne cel mai prost proprietar, asta e de fapt problema. Dar e un și mai prost gestionar al banilor. Vezi datoria publică la nivel mondial.

  5. face bine acest remember ! Felicitari pentru articol

  6. Atti /

    @Dan Ciulea: am avut onoarea discutabila de a avea in familie directori de fabrici&uzine din perioada comunista. Masini unelte, mecanica fina, material abraziv, etc.

    Nici unul din ei nu imprastia asa lauda la adresa regimului cum o faci matale. Stii de ce? Pentru ca ei erau acolo langa telefon, cand se dadea ordinul de la Partid, ca “tovarase, tu ai produs atat, cu costuri X sau Y”. Ce conta daca era pe bune sau nu?

    Cred ca e la fel si cu exemplul tau legat de Baia de Aries. Nu neaga nimeni ca au fost distruse multe chestii care poate meritau pastrate – dar de aici pana la a pica in nostalgie crunta, e un pic de drum.

    Vad ca si tu esti nascut in 1980 – deci ai prins din plin perioada in care stateai la rand dupa “ratie”, dar vorba aia, tara nu avea datorii. Ce nostalgie ieftina, sa ma ierti.

    Apropo, felicitari, azi e 11 septembrie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Diferențe | Chera.ro - […] ci de orice alt oraș al României. Despre sate, chiar nu are niciun sens să vorbesc. Iar zone ca…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Tic-tac… toe

Nu mă pot abține să nu-mi iau ceasuri. De când am scris articolul acesta, au trecut mai bine de doi...

Close