Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Speriaţi-vă!

Etichete: , , , , , , , ,

Exerciţiul celor 22 de ani de libertate ne-a învăţat ceva: că nu mai avem nevoie de niciun “Tătuc” acolo sus, la conducere, care să aibă grijă de noi. Economia (aia albă, legală) a început să meargă singură. Nu trebuie să o strunească nimeni, ea funcţionează după cum îi spune piaţa. Nu mai suntem izolaţi, suntem legaţi prin mii şi mii de fire invizibile (sau chiar vizibile) de restul lumii. Am descoperit că tot ce ne trebuie este un mediu stabil, un cadru legal şi instrumente care să ne protejeze de răul pe care ar putea să ni-l facă alţii.

Din luna mai, de când Guvernul României (îl scriu încă folosind o majusculă pentru prima literă) a hotărât că prioritatea nu mai e să asigure implementarea cadrului legal pentru o viaţă normală (civilă, economică, publică), ci să se bată cu Preşedinţia României – de parcă ar fi a altei ţări, de când Parlamentul a intrat în vacanţă pentru orice alte legi decât cele care să lovească în acelaşi Preşedinte, de când preşedintele a trecut în stand-by, iar interimarul face orice altceva decât să aducă servicii ţării, am mai realizat ceva: România se poate autoguverna! România aceea normală, angajată cu Carte de Muncă, România celor care plătesc taxele şi impozitele, România celor care nu vociferează aiurea la orice scumpire cu doi bani a benzinei (nu ştiu dacă justificată sau nu), România celor care platesc taxa de drumuri fără să dea Guvernul în judecată. România celor care merg mai departe la serviciu în fiecare dimineaţă, şi nu din falsă responsabilitate sau dragoste faţă de muncă (demagogia e doar a celor care folosesc cuvinte mult prea mari prin toate instituţiile de mai sus), ci pentru că aceasta e singura cale de urmat. România celor 54% (fără intenţia de a-i jigni pe cei care au fost la vot), România celor cărora le ajung alegerile o dată la patru ani, România celor care caută să ne scoată la lumină, să ne aducă mai aproape de vremurile noastre, România celor care mai au o speranţă.

Nu suntem mai proşti ca voi, să nu ştim când pericolul dictaturii se apropie! Nu suntem orbi sau surzi sau lipsiţi de alte simţuri să nu ne dăm seama că nu libertatea sau justiţia o căutaţi voi. Lăsaţi deciziile astea în seama noastră. ŞTIM când să ieşim în stradă, nu vom ieşi niciodată să legitimăm îmbogăţirea voastră ilicită.

Speriaţi-vă de noi, câţi om mai fi, că vă jucaţi cu noi de-a numărătoarea după cum aveţi voi nevoie.

Speriaţi-vă de noi, cei care încă mai credem că România nu se scufundă şi mai stăm pe aici.

Speriaţi-vă de noi, cei care am ales să vă platim impozitul vouă şi nu nemţilor, francezilor sau mai ştiu eu cui. Speriaţi-vă de noi, cei care suntem trecuţi la rubrica “destinatar” pe cecurile pe care cele trei milioane de pribegi prin Europa le semnează, căci banii răman aici.

Speriaţi-vă de noi, cei care suntem majoritari, că de votul nostru depindeţi.

Ne-aţi dat trei luni în care am demonstrat că nu voi ne conduceţi şi că vă luaţi banii de pomană! Speriaţi-vă, baroni locali, că poate nu mai aveţi nevoie de orele de vizită ca să-l vedeţi pe prietenul vostru, Năstase. Speriaţi-vă Băsescu, Ponta, Antonescu, noi ne-am cam săturat de jocul vostru de-a puterea! Dacă vrem spectacol, avem HBO!

Speriaţi-vă! Că poate hotărâm că nu mai avem nevoie de voi…

Sursa foto: aici.

One comment

  1. Like!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Tastatura lavabilă

Din puzderia de chestii care-mi trec zilnic prin fața ochilor (am ales chestii, că nu-s doar gadget-uri... o să vedeți),...

Close