Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Gogoși

Gogoșu e o comună din Dolj. Într-una dintre cele mai sărace zone ale României. O știu, pentru că tatăl meu s-a născut la câțiva kilometri de acolo și, pe când eram copil, mergeam în vizită la bunici. De la rar spre foarte rar. Și asta pentru că drumurile sunt un vis urât. Și pentru că n-ai ce să vezi acolo. Agricultură. Atât. Dealuri, secetă, praf, vite… Care cu boi, încă. Pe drumuri cu un colb atât de fin încât îți trece de filtrele autoturismului și îți ajunge în interior. Oameni sărmani. Gogoșu are cam 700-800 de locuitori. Nu știu cum e acolo, dar în satul tatălui meu nu era semnal de telefonie mobilă. Pe nicio rețea. Internet? O glumă bună. Observatori la alegeri? Altă glumă. Și mai bună. Oamenilor de acolo nu le pasă de politică, le pasă de cât iau pe banița de grâu și de ce dau vacilor să mănânce, când vine iarna. Sau dacă s-a făcut vinul și dacă e bună țuica. În zona asta, primul tur a adus procente de peste 90%… Evident, pentru actualul premier. Astăzi, avem o prezență la vot de peste 140%.  Ceaușescu ar fi mândru. Satul ăsta și altele ca el, venite parcă din evul mediu, poate și mai rău, ne decid viitorul. Și culmea, țăranii de acolo nici măcar nu sunt de...

Noapte bună!

Noapte bună!

Dec 8, 2012

Cam asta-i tot ce mai pot să urez celor care mâine merg la vot cu ură și cu dorință de răzbunare. Celor care vor pune ștampila cu gândul că n-au reușit să-l dea jos pe Traian Băsescu în lunga vară a suspendării și care încă îl mai cred singurul vinovat și vor să-l pedepsească. Celor care se lasă (se)duși de discursuri care abundă în clișee ca „patrie”, „demnitate”, „să nu mai stăm în geunchi”, „să arătăm cine suntem”, „neamestec în treburile interne”. Celor care cred că banii vor putea să vină la nesfârșit pentru pensii, salarii, prime și premii, dar și pentru școli, spitale, drumuri, pentru că sacul nu are fund. Celor care, după ce Europa ne-a deschis porțile, acum o arată cu degetul și îi fac reproșuri care ar concura cu succes alaturi de ce auzeam cu aproximativ un sfert de veac în urmă. Păcat, mare păcat că nu au putut să ne deschidă și ochii, nu doar porțile. Celor care cred că Rusia ne va proteja mai bine decât cei pe care i-am așteptat atât să vină. Celor care cred că NATO e doar o joacă. Și încă una care ne costă prea mult. Celor care vor aștepta supuși autocarele „democrației” pentru a mai vota odată, și încă o dată, și încă o dată pentru câțiva lei. Celor care vor pune la greu ștampile acolo unde trebuie pe buletinele rămase, pierdute… Celor care merg mâine la vot cu gândul schimbării, doar atât aș vrea să le mai spun: și schimbarea în rău e tot o schimbare. Noapte bună, România! Oriunde te-ai afla… Sursa foto:...

Pagina 1 din 1
1