Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cerul (încă) e limita

Cerul (încă) e limita

May 16, 2013

Aproape îmi rup gâtul de fiecare dată când ajung într-un oraș în care s-a putut construi pe verticală. Mă minunez la vederea celor 56 de etaje ale Main Tower, sau la cele trei sute de metri ale Ostankino Tower, la noul cartier business din Moscova, La Defense, Torre Mapfre sau Torre Agbar… La tot ce înseamnă inginerie, arhitectură, tradiție, inedit, inovație sau curaj în construcții. Sunt vrăjit de soluțiile alese (nu că m-aș pricepe, dar nu trebuie să ai geniul lui Gaudi sau viziunea lui Niemeye să admiri realizările), sunt invidios că așa ceva nu vedem și la noi… Sunt orașe vechi de sute de ani, dar care se ridică (timid sau cu tupeu) spre cer. Și apoi vezi asta: Dubai Timelapse from dimid on Vimeo. și-ți dai seama că civilizația nu mai are nevoie de trecut, se poate ridica „din pământ, din piatră seacă” (la propriu). Și din...

Cățărători urbani în Moscova

Cățărători urbani în Moscova

Apr 3, 2013

Am citit pentru prima dată despre asta într-un ziar pe care l-am primit pe avion, în drum spre Moscova. Mai văzusem, sporadic, imagini și scurte filmulețe, dar nu prea le-am dat atenție.  Dar articolul respectiv m-a făcut curios și eram pornit să caut cât mai multe despre pasiunea aceasta ciudată și periculoasă a tinerilor (probabil adolescenți sau puțin trecuți peste). M-am luat, însă, cu altele și am uitat… Astăzi am dat peste un articolul similar (Climbing High in Dubai) în English Russia – un site de care nu mă mai satur și care oscilează între absurd și sublim – și am reluat căutările… Vă mai recomand un link: Telegraph.co.uk (de acolo sunt și imaginile de mai jos) Din păcate, nu le-am mai găsit pe cele din ziar. Diferența e enormă între cele de mai sus, care par mult prea retușate și făcute pentru media – dovada cea mai bună că sunt un fel de PR pentru Moscova e că la o căutare pe Google, apar doar aceste fotografii, și ce am văzut acolo, în ziar. Sunt poze făcute „la limită”, din mână, nu cu DSLR-uri, ci cu o cameră simplă, în genul celor care se montează pe mașină. E clar că și acelea sunt făcute pentru a fi arătate, dar parcă-mi place mai mult „amatorismul” (fotografic, evident… că dacă vorbim de alpinism…). A… și încă ceva. Am văzut live multe dintre clădiri din aceste fotografii. În unele am și urcat, altele le-am putut vedea doar de la bază. Sunt copleșitoare. Unele (cele vechi, staliniste) mai au, în plus, încă un atribut. Sunt și înfricoșătoare. Au o uzură fizică (la unele e evidentă) a elementelor metalice. Se poate vedea rugina. Cele noi, mult mai înalte, sunt sigure. Ba chiar extrem de sigure, dacă vorbim de posibilitățile de acces spre etajele superioare. Adică ar trebui să fie extrem de alunecos să poți să-i păcălești pe bodyguarzii care le păzesc. Vă recomand și următoarele: link1, link2 pentru o perspectivă mai realistă și mai puțin „cosmetizată” (nu că primele n-ar fi...

Empire State Building

Empire State Building

Nov 25, 2012

Nu există un alt simbol pe care să-l asociezi instantaneu New York-ului. „The Big Apple”, bogat în atracții, rămâne „prizonierul” acestui monument al arhitecturii de la începutul secolului trecut. Începutul secolului trecut! Terminată în 1931, devine cea mai înaltă clădire din lume cu cei 381 metri ai ei. Situată pe Fifth Avenue (Manhattan, unde altundeva…), e opera celor de la Shreve, Lamb, and Harmon. Nu e singura lor creație din New York, dar e cea mai cunoscută. După tragedia din 11 septembrie 2001, a redevenit cea mai înaltă clădire din oraș. Un record recâștigat într-un mod atât de trist… Astăzi, One World Trade Center, construit pe locul turnurilor gemene, l-a depășit chiar și fără să fie terminat. Dar cum acest nou turn nu e gata, recordul Empire State rămâne în picioare, cu o completare: cea mai înaltă clădire finalizată și încă în picioare. Încerc să mă gândesc la un film a cărui acțiune să se petreacă în acest oraș și în care să nu văd cladirea… Și nu-mi vine în minte. O escaladare până la prima punte de observație  (etajul 86) nu e chiar scumpă – 25$, iar până pe puntea de la etajul 102 te lasă fără 42$. Un pic cam mult, in Europa nu plătești nicăieri atât. Ca să ajungi deasupra ultimului etaj al Main Tower (Frankfurt am Main) plătești mai puțin decât ai da pe o bere bună (4 euro), iar cel mai scump bilet pe care l-am plătit a fost de 1200 ruble – cam 30 euro, ca să ajung pe platforma deschisă a turnului de televiziune Ostankino. Dar cred că e o blasfemie să ajungi în New York și să te mai uiți la banii ăia. Vă recomand și articolul acesta, și nu doar pentru culorile pe care clădirea le îmbracă mai rar, ci și pentru ideea în sine: „Empire State Building turns BLUE to mark Obama’s victory”. Sursa foto/info: aici și...

Orașul Artelor și Știintelor – Valencia

Orașul Artelor și Știintelor – Valencia

May 2, 2012

Când am văzut pentru prima dată la televizor aceste minuni ale arhitecturii, aveam impresia că e platoul de filmare al unui film SF.  Inaugurat în 1998, ansamblul s-a născut pe planșele a două genii:  Santiago Calatrava și Félix Candela. Clădirile și formele te copleșesc. Orice amănunt e atât de bine gândit, încât ai impresia că ce vezi acolo e organic. Din păcate, timpul, clima și, probabil, lipsa fondurilor și-au făcut de cap. Puțin, dar vizibil. Nici așa nu aș vrea să vă plictisesc prea mult, doar să vă sfătuiesc să mergeți acolo o zi lumină. Chiar și așa, s-ar putea să nu aveți timp să vedeți tot, dar există posibilitatea să achiziționați biletul pe două zile. Și să lăsați Muzeul Științelor Principe Felipe pentru o singură zi. Ai nevoie și de odihnă, nu poți să mergi opt ore fără oprire. Deși, cam de atât ai nevoie, fără să pui pauzele de masă sau micile popasuri pentru a-ți trage sufletul. Nu trebuie să îți placă arhitectura ca să te fascineze locul. Nu trebuie să fi terminat Biologia Marină ca să nu îți mai poți dezlipi ochii de la acvariile imense de acolo. Nu trebuie să fii ornitolog ca să nu mai vrei să pleci. Nici rocket-scientist nu cred că trebuie să fii ca să te duci să încerci toate gadgeturile alea din Muzeul Științei. Cred că acolo redevenim toți copii… Și rămânem cu gura căscată. [Show as slideshow] Pentru detalii mai „tehnice” (program, prețuri și expoziții) vă recomand să aruncați un ochi pe site-ul oficial. Am lăsat deoparte o arie specială a Ciudad de las Artes y las Ciencias – Delfinariul, căruia o să îi dedic un articol...

Brooklynbridgepanorama

Brooklynbridgepanorama

Apr 25, 2012

Autor: christian...

Termen de garanţie: o sută de ani

Termen de garanţie: o sută de ani

Feb 18, 2012

Când eram mic, podul ăsta era un adevărat magnet pentru mine. De fiecare dată când treceam peste el, îl admiram ca pe o operă de artă. Cumva îl asociam cu La Tour Eiffel. Poate și pentru că arăta atât de… brut. Doar oțel. L-am trecut de câteva ori și pe jos. Zona era tare pitorească, peste Jiu era un mic parc de distracții, în afara celui din Parcul Central și mici pâlcuri de păduri… Acum e doar beton. Noroc cu lacul de acumulare, mai schimbă un pic peisajul Construit în trei ani (1894-1897) după planurile a doi francezi (poate de aici și asemănarea cu turnul parizian), Podul Jiului a fost scena unei lupte din timpul Primului Război Mondial. Armata germană nu a reușit să-l treacă și nici să cucerească orașul Tîrgu-Jiu. Momentul a fost marcat printr-o placă memorială și, mai târziu, prin două tunuri. Podul a fost folosit exact atât cât au specificat constructorii – 100 de ani. Chiar înainte de a expira veacul, Primăria a primit o notă din partea constructorului prin care era anunțată atingerea acestei limite. N-a fost scos complet din uz, a fost mutat la jumătate de kilometru în amonte, fiind în prezent un punct de atracție al Parcului Central din Tîrgu Jiu, nedespărțit de adevăratele comori ale orașului, sculpturile lui Brâncuși. Și pentru că turismul în Gorj nu prea e o prioritate (din păcate) și informația despre ce puteți să vedeți acolo e destul de rară, vă recomand un blog pe care l-am descoperit întâmplător, căutând imagini cu podul. Nu e nicio reclamă, e doar un gest de normalitate. Sursa foto: aici și...

Pagina 1 din 1
1