Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Fragments of time

Într-o lume suprasaturată de milioane de pixeli pe centimetru pătrat, de 4K, 16 sau 32K, de sunet Dolby Surround, de diagonale ale televizoarelor mai mari decât înâlțimea noastră, de boxe audio mai scumpe ca o garsonieră, într-o lume în care goana nebunească după înalta definiție și fidelitate va ucide, în final, arta, răpiți-vă două minute din timpul vostru pentru această minune: Fragments Of Time from Daniele Manoli on...

Singin’ in the Rain

Dacă ajungeți prin Londra și sunteți sătui de ploaia de afară, mergeți să vedeți o expoziție la Barbican Center. O să aveți parte tot de ploaie. Dar asta nu o să vă ude… Random International – Rain...

Omniscienţa

Omniscienţa

Feb 29, 2012

“A aparut iOS5… Un gunoi.” “Windows 7? Cel mai prost produs Microsoft” “Noul BMW seria 3 are cel mai prost motor din istoria constructorului bavarez” “Ultimul film al lui Bernaldo Bertolucci e execrabil”… Consideraţi ultima frază scrisă doar de dragul de a umple un gol. Bertolucci n-a mai scos nimic de prin 2003, e puţin probabil ca blogosfera românească să fi comentat ceva pe atunci. Pentru simplul motiv ca nu exista. Dar, în general, sunteţi obişnuiţi cu ele. Nu? Fac parte din cotidian. Online-ul se pricepe atât de bine la toate, fiind populat doar cu experţi în critică. Nu pe un domeniu anume, ci doar experți în critică. Nu au studii de specialitate. Doar critică. Nu vin cu nicio îmbunătățire. Doar critică. Dacă stau să mă gândesc că la Apple, Microsoft, Facebook, Twitter sau orice altă mare corporație lucrează specialiști (că doar nu au angajat părieriști de carieră sau băgători de seamă), realizez că trecem ușor dincolo de limita de jos a penibilului atunci când ne mănâncă undeva să ne dăm cu părerea despre ceva în care s-au investit bani și, mult mai important, creativitate și inteligență. E ok să spui: „Mie nu îmi place!”. Până la urmă, subiectivismul (trecerea prin filtrul „like/dislike”) ne conduce în viață. Vrem, nu vrem…. Dar să spui tu, un nici măcar John Doe, cu perspective un pic mai largi decât vederea pe care ți-o oferă balconul apartamentului în care stai, că ceva nu e bun din acest motiv (că nu îți place ție) sau mai grav, pentru că nu reușești să-l folosești, eu cred că e cam mult. PS: Acest articol nu se adresează celor care chiar știu ce vorbesc și, din teamă că aș putea să uit să îi amintesc pe toți, nu o să menționez pe nimeni. PPS: Am uitat să zic de fotbal şi muzica din înşiruirea de la început. Mai am de învăţat. PPPS: Și de politică am uitat. Sursa foto:...

Nu suntem altfel

Nu suntem altfel

Jan 26, 2012

Când mi-am schimbat pașaportul, prin 2006, un polițist povestea cuiva că, pe când era în tura de noapte, l-au chemat gardienii publici pentru ceva ce și lui i s-a părut de necrezut: un camion a rămas prins in Poarta Sărutului. Adică nu tot camionul, doar cabina. Idiotul intrase voit cu mastodontul în parc, cu gândul să treacă prin Poartă. Rămas captiv acolo, claxona întruna, că nici să iasă nu mai putea (ambele uși erau lipite de stâlpii verticali) și nici în spate nu mai putea să dea, că îi murise motorul. A fost nevoie de un alt camion să-l tragă de acolo. Mă îndoiesc că există cineva care să n-aibă o idee despre cât de valoroase sunt operele lui Brâncuși. Se pare că soferul n-a știut. Sau a vrut să mai dea o probă pentru o nouă cateogorie pentru permisul auto. Am mers și m-am convins la fața locului. Urmele de metal și vopsea se mai vedeau pe interiorul arcului. Ăsta a fost un episod. Un altul, tot de capodoperele lui Brâncuși legat… Auzit după Revoluție. Se pare că, imediat după venirea la putere a comuniștilor, Coloana recunoștinței fără sfârșit – numele ei real – a fost considerată simbol al burgheziei și decizia a fost să o doboare. Au adus un buldozer și au legat Coloana cu cabluri. Dar necunoscători în ale fizicii lui Arhimede, au prins cablurile aiurea, chiar la o jumătate de metru de sol. Au reușit să o încline. În final, au revenit la sentimente mai bune și au păstrat-o. La fel au făcut și cu sculpturile. Chiar mai mult, le-au promovat ca obiective turistice. Relaxați-vă, nu am de gând să fac apologia comunismului, doar trebuia să o recunosc. Încă un gest iresponsabil: un imbecil a aruncat în Jiu unul din scaunele de pe Aleea Scaunelor. A fost recuperat și restaurat, probabil că nu se poate identifica dintre toate celelalte. Dar ce altceva în afară de tărâțe ai putea avea în cap, să faci așa ceva??? În fine, am zis destule pentru un oraș atât de mic. Cel mai important e că au învățat lecția și există pază zi și noapte în parcurile care găzduiesc operele lui Brâncuși. N-am ce să îi reproșez actualului...

Pagina 1 din 1
1