Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Turnurile de apă din Timişoara

Despre ce ai putea sa vorbeşti la o zi de la lansarea oficială a noului model de telefon Apple? … Nu-mi vine acum numele lui. 🙂 Glumesc, şi eu abia aştept să-l vad, dar pe la noi, prin zona asta care cică-i fruntea, toate ajung mai încet. Poate s-o fi lansat şi la noi în Timişoara şi nu am aflat eu, cine ştie? Sunt unele lucruri, langă care ai trăit vreme de 15 ani, ai trecut (poate nu) zi de zi, dar până nu le-a imortalizat altcineva ca să ţi le arate, le-ai ignorat complet. În seara asta am fost la Bastion (un loc de care oraşul ăsta ar trebui să fie mândru) la invitaţia unui prieten care a expus acolo fotografii.  Am scris ieri despre asta. Iniţial, am crezut că e vorba de cu totul altceva, dar până la urmă a fost chiar interesant. Dovadă, articolul acesta. În Timişoara sunt doua turnuri de apă. Gemene. Ridicate în două cartiere vechi ale urbei, Fabric şi Iosefin, turnurile se apropie de centenar. Probabil că de vreo cincizeci de ani au fost uitate, la cum arată. Dar până acum. Cel puţin pe hârtie. Câtiva studenţi la Arhitectura s-au jucat şi joaca asta le-a ieşit bine. Am vazut câteva proiecte, schiţe şi desene care m-au facut sa visez.  Cum ar fi să avem şi noi câteva “city landmarks”? Cum ar fi să beau o cafea, chiar dacă nu chiar ca în Dusseldor sau în Berlin, la aproape  200 de metri, admirând oraşul de sub mine? Cum ar fi să le văd în fiecare noapte inundate de lumină. Cum ar fi să le aranjeze măcar puţin, să nu mai fie atât de triste? Văd că studenţii au reuşit să îşi imagineze… Nu sunt singurul care a scris despre asta. Şi mă bucur! Chiar dacă am găsit articolele doar în seara asta, când am căutat o poză pentru articol. Las mai jos cateva link-uri. Mă bucur ca am găsit şi în Adevărul câteva rânduri. Dacă aveţi timp, mergeţi şi pe la Bastion, să vedeţi ce au făcut studenţii. Poate că în viitorul nu prea îndepărtat vreun proiect de acolo va prinde viaţa. Mă gândesc că în fiecare oraş găsim astfel de obiective, uitate de timp şi de autorităţi. Dar sunt locuri care înseamnă ceva pentru istoria oraşului. Un caz similar a fost şi...

Sa mai construim ceva

Din cate stiu, acum cativa ani (buni) s-a mai facut o incercare de parc tehnologic in zona de nord-vest a orasului. Are si un nume pe Google Maps: Parcul Industrial si Tehnologic. Ideea mi s-a parut excelenta, accesul a fost inlesnit de drumuri chiar ok pana acolo, poate o sa treaca si centura de ocolire a orasului prin apropiere, nu se stie. Toate bune si frumoase, dar eu nu stiu nicio firma IT care sa aiba acolo sediul. Niciuna! Si totul e facut din bani publici. Astazi, intr-un ziar online, am citit ca ADR Vest vrea sa mai construiasca ceva pentru aceeasi ramura (IT&C), undeva foarte aproape de centrul orasului Timisoara. Investitia se ridica la 4,65 milioane EUR (o suma considerabila).  Asta in conditiile in care site-urile de angajari sunt pline de anunturi de recrutare a celor din domeniu. Sunt firme angajatoare care deja au sedii, unele chiar noi sau in cladiri de birouri cu o pozitionare excelenta, dar cu niste chirii exorbitante. O re-orientare a acestora e posibila, deci ideea e buna. E chiar excelenta, daca infrastructura e bine gandita. In plus, banii vor merge catre bugetul local, ceea ce nu poate decat sa ne bucure pe noi, cetatenii. Oricum, zona pare acum un screenshot din Bronx (ruine, demolari…). Pentru cei din Timisoara, e vorba de zona de langa viaductul de langa Gara de Nord, zona Circumvalatiunii. Oricum te-ai gandi, e mult mai bine decat pe soseaua de centura… Am o singura intrebare pentru cei ce investesc acolo: ati luat in considerare traficul din zona? In prezent, e extrem de ingreunat (Timisoara e impartita in doua de linia de cale ferata si din nordul orasului in sud se ajunge doar prin cateva locuri – foarte putine!) si daca intersectia de acolo nu se regandeste, o sa asistam la un permanent blocaj! Sursa foto: Google Maps si...

Deta, the new Chicago

Luati drept sarcasm titlul acestei postari… Nu de alta, dar sa spun ca-i doar o ironie, e prea putin, mult prea putin. Si nu vreau sa jignesc locuitorii acestui orasel. Tinta mea e cu totul alta! Sa vedem ce zice site-ul oficial al orasului: “Datele ultimului recensamant al populatiei din anul 2002 efectuat pe teritoriul Romaniei arata ca populatia orasului este de 6.418 locuitori, din care 69,49% sunt de nationalitate romana, 16,44% maghiara, 5,54 % germana, 4,34% sarba, 3,44 romanes (tiganeasca) si 0,75 % alte nationalitati.” Da! 6418 locuitori! Pentru bucuresteni, ar fi un cartier? Nu cred, cel mult cateva blocuri puse la un loc. Si oraselul asta tine prima pagina a stirilor la TV, pe internet si in presa scrisa! Probabil ca si in Radio, dar acolo nu le ascult. Eu raman perplex! Fapte ca cele intamplate in Deta nu sunt noutati. Golani ca cei de acolo – progenituri de primari, prefecti sau parlamentari – sunt absolut peste tot. In orice oras! Nu credeti? Luati la rasfoit presa locala si o sa aveti o imagine edificatoare. Departe de a fi vorba de ceva politic (va inselati daca aveti impresia ca beizadelele – pacat ca a trebuit sa facem asa ceva cu acest cuvant! – dau vreun banut taticului primar), e vorba doar infractionalitate infaptuita sub ochii semi-inchisi ai celor care ar trebui sa vegheze la aplicarea legii. Dar, din nou, nu-i un caz singular, nu e ceva iesit din comun. E realitatea zilelor noastre. Din pacate. Sunt doua clanuri rivale ce isi impart prada. Si se pare ca unul dintre ele a calcat in zona celuilalt. Egal: CONFLICT. Cum a fost si in Piatra Neamt! Mai stiti ceva de cazul acela? Masuri luate impotriva sefilor din Politie? Buna gluma, nu? Doar ca acum s-a intamplat un nefericit cumul de evenimente (nepotism, infractionalitate de tipul crimei organizate si reprezentanti media) in acelasi loc. Si acum ce facem? Punem toate tunurile (media) pe oraselul asta si ii lasam pe altii (mai inteligenti, n-au scos cutitele, sabiile si pistoale pe strada!) sa isi vada, in liniste, de colectarea taxelor de protectie. Poate ca statul ar trebui sa se gandeasca la un sistem de impozitare al acestor...

Caras Severin – Inca se poate!

Inca se poate face si la noi turism. Ne-am trezit cam tarziu, insa, si parca nu ne mai ajuta natura (dar n-a facut ea, saraca, nimic de capul ei!). Din pacate, nu mai avem decat cu noroc zapezi la sub 1000 m ca sa facem un domeniu schiabil mai de Doamne-ajuta. Cum n-avem decat putini munti care sa ajunga pe la 2000 m, trebuie sa ne multumim cu atat. In Caras sunt doua locuri in care se poate schia: Semenic si Muntele Mic. Primul are avantajul accesului foarte usor (un drum de curand reabilitat pana la Valiug – si cand zic reabilitat inseamna ca trebuie sa faci mari eforturi sa nu o calci pe serpentinele alea si sa te crezi la Raliul Banatului). O partie noua se construieste dinspre barajul de la Valiug catre Vf. Piatra Goznei. Din cate am inteles de la cei de acolo, va avea 6 km – enorm pentru tara noastra. Un telescaun e in proiect pentru aceasta partie. Muntele Mic nu are drumuri atat de bune dar iti ofera, in schimb, o priveliste extraordinara. Din cate am inteles, se va rezolva si aici accesul, nu cu un drum, ci cu un telescaun modern, dinspre Poiana Marului. Lacurile, de acumulare, cei drept, nu sunt prea curate dar nici nu sunt impanzite de scutere. S-au mai facut unele constructii pe malul unuia dintre ele (Lacul Valiug), dar nu ostentativ (nu vezi vila langa vila ca in alte parti). Nivelul apei este insa foarte, foarte scazut. E pacat sa vezi malurile alea atat de golase. Nu am mai fost la Trei Ape de vreun an, dar imi inchipui ca e la fel. De lacul de acumulare de la Poiana Marului nu am ce sa zic, e foarte tanar si, incet, incet, creste. La fel si statiunea cu acelasi nume. Ai zone izolate in care gasesti pensiuni incredibil de primitoare si curate, inspirate din arhitectura germana. Chiar in inima muntilor, doar un drum cu un sens pana acolo si in rest paduri. Carasul sta bine, inca, la acest capitol.  Sunt sate ce au devenit, intre timp, destinatii de weekend pentru multi din zona Banatului. Garana organizeaza anual un Festival de Jazz de care...

Pagina 2 din 2
1
2