Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Online shopping

Online shopping

Feb 8, 2012

Atunci când cineva pune un produs spre vânzare, indiferent de statusul lui (în stoc, la comandă etc.), bunul simţ îmi spune că ar cam trebui şi să aibă de unde să îl livreze. Nu să primesc un email sec cum că: Ne pare rău, nu îl are furnizorul, asta e! Nu sunt ghilimele, că n-am reprodus exact ce scria acolo. Din păcate, cazul nu a fost singular. Din fericire, de data asta mi-au comunicat şi, chiar mai mult, mi-au sugerat un produs similar. Bine, e mult spus similar. Adică e ca şi cum două maşini sunt similare (chiar şi din aceeaşi clasă sau la preţuri identice) doar pentru ca au patru roţi şi pentru că merg pe benzină. Fail! Comparaţi şi voi produsele de mai jos (no doubt, beauty is in the eye of the beholder – link1 vs. link2)… L-am comandat pe al doilea în lipsă de altceva – a se citi „primul”. Produsul e încă pe site, deși nu pot onora comanda. Chiar am insistat și am zis că aștept, dar am fost sfătuit să nu o fac. 🙂 Acum, dacă aș fi paranoic sau un adept al teoriilor conspiraționiste, aș zice că produsul nu mai e disponibil pentru că prețul e mult prea mic față de orice altă ofertă similară. O fi așa, nu o fi… rămâne de văzut. Trecem peste întârzierea cu care comanda a fost livrată, nu sunt absurd, la ce zăpezi au fost în curtea şcolii prin ţară, nu mai au nicio vină. Poate un pic mai multă comunicare n-ar strica, dar gata! Nu mă mai plâng! S-a rezolvat totul (da, inclusiv partea de comunicare). A… şi e vorba despre Emag. Un magazin de la care am cumpărat majoritatea aparaturii electronice din casă, de vreo doi ani… Și până acum n-am avut niciun motiv să mă plâng. Și sper ca nici pe viitor să nu mai am. Sursa foto: emag,...

Parțial, pe calea cea bună (2)

Parțial, pe calea cea bună (2)

Jan 31, 2012

Arieșeni, comparat cu Ischgl, nu există. Dar ești sărit bine dacă faci o astfel de comparație. La fel ți-aș spune dacă ai încercă să faci orice altă paralelă între turismul hibernal austriac/elvețian/francez/italian/whatever și cel autohton. De ce?  – Noi avem munți de maximum 2500 și ceva metri. Zăpada poate oricând să lipsească sub 1500. Vrei să faci o pârtie acolo, o faci pe riscul tău. Pe banii tăi, adică? Hmmm… eu nu prea cred.  – Sezonul ține mai mult la altitudini mai mari. În unele locuri, nici măcar nu se închide.  – Toți cei enumerați mai sus schiau de pe la începutul secolului. La noi…  – Infrastructura îi ajută.  – La fel fel și rețeaua prin care își fac reclama (TUI, Neckermann etc)  – Puterea de cumpărare a celor care merg la schi în țările respective e net superioară celei de aici. Asta înseamnă un rulaj al banilor mult mai mare. Dar, aș fi nedrept să nu observ că se fac eforturi. Și investiții. La nici 1500 metri s-a mai facut o pârtie. De fapt două, dar deservite de un singur telescaun. Au instalat nocturne pe toate cele patru pârtii de acolo. Au cumpărat mașinării (ratrack-uri) pentru cosmetizat suprafața schiabilă. Se amenajează piste pentru săniuțe. Și sunt planuri pentru mai mult. Extinderea domeniului schiabil la încă trei sau patru pârtii, instalații suplimentare de cablu. Cu ce se rămâne mult în urmă:  – Parcări  – Drumuri de acces către stațiuni/instalații/pârtii  – Interconectarea stațiunilor prin telecabine/telescaune  – Supradimensionarea spațiilor de cazare în detrimentul primelor două puncte de mai sus.  – Prezența unor refugii pe vârful muntelui unde să bei un ceai/cafea.  – Spații gen spa/piscine/locuri de distracție altfel decât cele în care să bei până cazi în cap. Probabil de aici și aspectul de continuă aglomerație, cozi interminabile peste tot. Ar trebui să existe un raport între locurile de cazare și capacitatea instalațiilor, altfel ești pur și simplu sufocat pe pârtie. Sau alegi să mergi la schi doar în timpul săptămânii, ca să eviți toate problemele. Am schiat într-o zi de vineri… Nu se compară cu haosul de...

Cu mâinile libere

Cu mâinile libere

Jan 25, 2012

Sătul de cabluri și în mașină, m-am hotărât să-mi iau un dispozitiv de tip „hands-free”. Cum deja am folosit un set de căști de birou Plantronics și mi s-au părut extrem de fiabile și de calitate, am zis că n-ar fi rău să merg tot pe brand-ul acesta. Nu îmi petrec prea mult timp în mașină. De acasă la lucru și retur. Cam o oră pe zi, în cel mai rău caz. Așa că nu mi-a trebuit ceva SF, ci doar ceva foarte comod, ușor și, de ce nu, la un preț decent. Așa că, după o scurtă sesiune pe site-ul lor, mi-am ales modelul: Plantronics M20. Și acum, primele impresii. Cu plus: – calitatea finisajelor – ergonomia butoanelor – greutatea – stand-by time – galena acoperita de silicon – status pe ecranul telefonului (nivelul bateriei) – status-ul (conectare, baterie) și prin voce (la pornire) Cu minus:  pai n-am de ce să pun bullets aici… N-am găsit încă ceva negativ. Poate un pic calitatea sunetului, mă așteptam la ceva mai bun. Dar, până la urmă, merge! A… și face exact ceea ce ar trebui să facă: îți lasă mâinile libere atunci când...

Să închidem, încă o dată, ochii

Să închidem, încă o dată, ochii

Jan 24, 2012

Facts: 1. Tomograful achiziţionat din bani publici pentru Spitalul (Judeţean) Tulcea a fost instalat, dar nu a fost pus in funcţiune, invocându-se diverse motive 2. Un al doilea tomograf este funcţional în Tulcea, într-o clinică privată – Mercado 3. Din declaraţia (oficială) de interese a directorului Spitalului Judeţean Tulcea  reiese că acesta este acţionar la Mercado – o găsiţi aici, informaţia e pe pagina 3, un extras aveţi mai jos: Şi acum… nu cred că trebuie să ai IQ-ul lui Einstein sau intuiţia lui Sherlock Holmes ca să te prinzi că ceva nu-i chiar în regulă în toată treaba asta. Dar să nu speculăm. “Aveţi dovezi?” Nu! De unde să le am, că doar nu pot să demonstrez că directorul trage de timp şi încearcă să amâne cât mai mult momentul punerii în funcţiune! Dar nu zice nimeni să îl bagi în puşcărie. Doar să-l pui să aleagă între cele două: ordonator de credite la stat sau acţionar în mediul privat! Lasă, mai bine, să aşteptăm să moară un om şi apoi să ne aruncăm toţi, ca şacalii, pe sistemul de sănătate, că-i aşa cum e. De fapt, nici nu ştiu cum e. Ştiu doar că, în foarte multe cazuri, e condus de cine nu trebuie! Via ProTv, dar nu găsesc ştirea şi online ca să o pun aici… Sursa foto:...

Surse pentru bugetul statului

Surse pentru bugetul statului

Jan 23, 2012

Nu mă bag în chestii legate de fiscalitate. Că-mi sare lumea în cap. Dar văd în fiecare zi o zonă din care s-ar putea scoate bani buni pentru buget. Știu că, în mod normal, instituțiile statului n-ar trebui să aibă și o activitate din care să scoată profit, dar nici să genereze cheltuieli fără sens nu ar trebui! Mai ales când pot aduce fonduri, dacă nu importante, măcar atât cât să acopere o parte din cheltuieli. Iată un exemplu din Timișoara: Baza Sportivă Ripensia (imaginea din stânga). Suprafața e mare, chiar foarte mare. Vă puteți da seama cât de mare e zona din imaginea din dreapta – punctul A. Acolo am prins cam un sfert din oraș, partea de nord-est. Dar dincolo de mărime, mai e un aspect de loc de neglijat. Chiar dacă nu e centrală, baza sportivă se află într-o zonă bună a orașului. Acces cu transportul în comun, drumuri pentru biciclete. Parcările lipsesc, dar s-ar putea rezolva foarte ușor și problema asta. Mulți doritori de sport ar prefera această locație oricărei alta situată la kilometri buni depărtare de oraș. Doar că… Doar că, deocamdată, baza e accesibilă doar celor care lucrează la Vama Timișoara. Asta înseamnă că, în afara terenurilor de tenis, pe acolo e cam pustiu. Și, din păcate, cresc bălării. Dar au paznici, au iluminat, au apă curentă. Adică au costuri. Costuri suportate din bugetul propriu. Care, până la urmă, tot din impozite și taxe e făcut. Poate nu permite legea, nu știu (rușine mie!). Dar dacă e așa, legea e stupidă! Un calcul simplu al rentabilității acestei baze n-ar fi o surpriză. O investiție mică ar crește enorm atractivitate bazei. Sunt în stare să fac un pariu cu oricine că, odată deschisă publicului (contra cost, normal), baza ar merge în profit. O investiție 100% a statului (nu ar fi o gaură în buget), dar toate încasările s-ar întoarce tot către același buget. Știu, e o situație locală. Dar cred că putem extrapola fără prea mari riscuri la nivelul României. Și vom găsi peste tot...

Din nou despre dublul standard

Din nou despre dublul standard

Jan 11, 2012

De foarte mult timp aud lumea dându-şi cu părerea despre sistemul de sănătate românesc. Că e la pământ (şi eu sunt 100% de acord, n-am nicio îndoială că e în pragul colapsului), că de ce nu se mută către privat, că bla-bla. Observ şi în cazul ăsta omniscienţa tuturor. Toată lumea (din online) pare pregătită să preia orice minister. Oricine ştie cum stă treaba cu bugetele, doar e ceva aşa… peanuts! Avem specialişti în orice: finanţe publice, sănătate, justiţie, agricultură. “Dă-o naiba de şcoală, e pentru “fraeri”. Noi ştim de pe internet cum e mai bine. Ce experienţă… hai să fim serioşi! Aia-i ceva de pe vremea comuniştilor.” Poate aşa o fi… Dar când ai susţinut proiectul de transfer direct de fonduri dinspre privat spre stat (că e 2% sau 20% – nu are importanţă), asigurări private de sănătate şi cât mai puţină intervenţie din partea statului în orice, mi se pare suspect că te opui cu atâta înverşunare unui proiect care vizează descentralizarea. Brusc, aici nu mai e ok să ai un sistem privat. E mai bun statul. Aruncă o privire aici: Firmele private creditează direct un serviciu al statului.  Dar asta e ok, nu-i aşa? PS: Există servicii private in sănătate. Inclusiv ambulanţe. Doar că asigurarea (deşi o sumă modică) e...

Pagina 10 din 13
«
9
10
11
»