Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

O nouă taxă de drum. În roţi.

O nouă taxă de drum. În roţi.

Jan 10, 2012

Vineri seara mă întorceam acasă, de la lucru. Într-una dintre intersecţii (un sens giratoriu, de fapt), de vreo trei luni ocolesc o groapă. În 75% din cazuri n-am treabă cu ea, alegând direct banda din exterior. Dar când alegeam banda cu pricina, n-aveam ce face, trebuia să trec cu grijă pe lângă respeciva groapă, altfel riscam să-mi fac praf maşina. Numai că banda din interior era ocupată vineri seara. Şi întraga circulaţie dată peste cap. Pentru că un şofer, probabil necunoscând zona şi furat de starea aparent bună a drumului până acolo, a intrat cu o roată în groapă. Şi acolo a rămas. Maşina. Roata era la vreun metru în faţă, singură şi stinghera… I se rupsese cu tot cu braţ (cred că aşa se cheamă), iar bietul om se chinuia acum să ridice maşina pe un cric, să-i faca ceva… să o mişte până în prima parcare. Am îndoieli mari că a părăsit locul ăla altfel decât pe o platformă… Luni, groapa dispăruse. Totuşi, răul fusese făcut. Indiferent dacă păgubitul avea o asigurare care să-l salveze de o cheltuială serioasă, a tras destule fără nicio vină. Puteau să o repare de mult… Sper (măcar) să ţină cât mai mult cârpeala aia! Sursa foto:...

Cărămizi

Se pot bloca telefoanele mobile furate. Așa e, știrea asta nu ne prezintă nicio noutate. E evident că tehnologia operatorilor de telefonie mobilă le-ar permite, fără prea mare greutate să le transforme în cărămizi. Dar nu de ieri, de azi. Cu vreo cinci ani în urmă îmi povestea cineva următoarea chestie… Și-a cumpărat un telefon destul de scump pentru vremea aia. Un Nokia nu mai știu de care. Încântat până peste poate de achiziție. La preț de magazin, cu abonament, nu din piață, da? Ei bine, peste două săptămâni, se trezește la ușă cu niște polițiști în civil (sau SRI, nici el nu știe) că îl întreabă de telefon. Ăsta, să leșine. E genul de om care n-ar parca ilegal, dar să umble cu furtișaguri. Dar băieții au fost OK, i-au zis că nu trebuie decât să vină la secție să dea o declarație. Explicația? Telefonul lui scump a fost furat dintr-un transport de telefoane mobile și împărțite peste tot prin țară, dar mai ales la magazinele de specialitate. Elementele de identificare de pe cutie au fost înlocuite, dar nu au fost șterse (rescrise) toate IMEI-urile. Și așa au ajuns la el. Au știut exact cine este, unde este și nu neapărat după datele din contract. Ci după asocierea IMEI – SIM. A mers, a semnat o hârtie și polițiștii și-au văzut de treabă… Telefonul, în schimb, i-a fost luat. Și nici banii înapoi nu i-a mai văzut. Cică trebuia să fie parte civilă într-un proces… Ca orice om normal, a renunțat. Cred că era fericit că n-a fost în niciun fel asociat cu tot scandalul ăla… Și acum, revenind la blocare: nu știu dacă e o soluție. Sunt doi păgubiți (ăla rămas fără telefon și al doilea cumpărător) și un singur câștigător,...

O săptămână cu MacBook Air

O săptămână cu MacBook Air

Dec 17, 2011

Nu sunt un “technical guy”. Chiar și în condițiile în care nu prea sunt multe gadgeturi care să nu îmi fi trecut prin mână, n-am background-ul pentru a le analiza în detaliu (mă refer la componente și OS/aplicațiile instalate). Dar n-am nici cea mai mică problemă să le analizez din punctul de vedere al consumatorului: ergonomie, calitatea finisajelor, design. Oricum, cred că procentul celor care fac un alt fel de ”disecție” acestor… jucării e foarte mic. Restul, sunt ca mine. Adică eu sunt ca ei. Am o săptămână de când mă joc cu un MacBook Air. Primit în teste (dar cu titlu definitiv) de la Moșu’. Ce pot să spun? Am folosit o grămadă de laptop-uri.  De vreo 10 ani, prin natura job-ului, am fost mereu în contact cu ele. N-au fost high-end, că n-am făcut editare video sau proiectare, să ceară astfel de resurse. Dar nici chinezării ieftine n-au fost. Undeva la mijloc.  În condițiile în care n-am avut nevoie de super-procesoare și memorii sau plăci video, comparația nu vreau să o fac la puterea de calcul (OK, am  făcut benchmark-uri și over-clocking, dar nu mi-am notat niciodată rezultatele, doar le comparam cu ceea ce exista pe piață). Aș vrea să fac la altceva comparația: la ceea ce au reușit proiectanții de la Apple să transpună în realitate! Mi se pare absolut incredibilă atenția acordată detaliilor. Nimic nu e lăsat la voia întâmplarii. E prima tastatură care nu îmi provoacă disconfort atunci cand scriu. Și nu modul în care sunt așezate literele (tot QWERTY e) conteaza. Ci materialul din care sunt facute.  Ecranul n-are nicio problemă cu luminile din casă (n-am ieșit cu el în soare) și se vede bine din orice unghi. Chiar dacă e modelul de 11 inch, e îndeajuns de mare ca să pot citi fără să-mi obosească ochii. Se încălzește puțin atunci și se simte dacă îl folosești așezat pe picioare. Dar nu atât de tare încât să trebuiască să pui ceva sub el. A, și tot la mici inconveniente aș pune și trackpad-ul. Trebuie să apeși puțin cam tare pe el. Asta pentru că nu am încă un mouse. Adică nu unul Apple. Și folosesc pad-ul că m-am cam...

Mic tratat de biznis

Da, biznis. Că suntem aici, la Porţile Orientului şi parcă nu “face sens” să îi spun “business”. Că prea puţine de la noi chiar sunt așa ceva. Dar aici am greşit! Asta chiar e un business. Şi l-aş jigni pe cel care îl conduce dacă aş glumi chiar şi numai o secundă atunci când mă refer restaurantul lui. Şi asta nu-i o reclamă. Cel despre care voi vorbi nici măcar nu-și imaginează că voi scrie asta. Poate o să-i spun, poate nu… Restaurant cu specific libanez; am mâncat prima dată în București. Nu pot să spun că mi-a plăcut ce am mâncat atunci. Oricum, ”shaorma cu de toate” nu exista pe atunci și nici nu vreau să zic aiurea ce am mâncat. Ceva cu humus… naiba știe. Dar nu mi-a plăcut de loc. Pe cel din Timișoara, l-am descoperit acum vreo două luni. Nu e un restaurant propriu zis, e un fast-food în mall. Nu are veleități (să citiți ”fițe”, bine?) de super-restaurant, e și normal. E la etajul de ”food” din mall-ul timișorean. Dar mâncarea… Ooo, da! Măncarea! E excelentă! Cel puțin. Nu prea sunt fan fast-food și nici mare amator de senzații tari (știu eu ce specialități aristocratice) nu sunt, dar la ei găsesc mereu ceva bun. OK, în afară de humus! Nu pot să-l diger (la figurat). Aș fi mers și a doua, a treia, ba chiar și a patra oară – am și mers, de fapt – dar a mai aparut ceva ce m-a făcut să fiu sigur că o să mă întorc: atitudinea patronului. Stă mai tot timpul pe lângă restaurant. Ca un ”mistery shopper”. Și are grijă să nu fie cineva nemulțumit. Vorbește cu clienții, stă și el la una din mese, observă. Probabil că-și notează una-alta în minte. Nu știu exact ce face, pot doar să bănuiesc. Dar pot să vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie. Eu nu prea umblu cu cash. Paranoia, împărțirea riscului, am mai multe motive. O să vorbesc cândva și despre asta. Sâmbătă seara am ajuns în mall, cu gândul să mănânc la libanez. N-am mai stat să caut un bancomat, fiind convins că voi putea să plătesc cu cardul. Dacă am avut ceva bancnote prin...

Gardul, leopardul și vinerea neagră

Nu, n-am de gând să scriu o fabulă.  La noi, moravurile nu se mai tratează de prea mult timp doar prin cură de cuvinte… Poate doar dacă sunt băgate în Codul Penal. Am scris sâmbătă despre vinerea neagră. Azi, vroiam doar să vă anunț cu bucurie ca Black Friday nu s-a terminat. Cel puțin nu la Flanco. Bântuit de bănuieli (sic), am zis să mai trec și azi pe acolo. Așa, să mă conving de o chestie. Asta după ce astăzi am citit pe blogul lui Alex un articol foarte corect despre ceea ce ar trebui să însemne Vinerea Neagră și după ce am purtat o foarte scurtă discuție (pe acelasi blog) cu cineva din echipa EMag (Radu Apostolescu, vicepreședinte și director de dezvoltare). Pe Radu îl felicit pentru o atitudine pe care n-am întâlnit-o la ceilalți, chiar dacă nimeni nu a făcut un secret din critici. Atitudine pe care am definit-o printr-un singur cuvânt. Îl găsiți la finalul acestui articol. Și acum, iată ce am gasit la Flanco: un laptop al cărui preț a fost în weekendul de dinaintea Black Friday 2099, sâmbăta asta prețul tăiat era 2699 și redus la 1990 (sau pe acolo) iar azi…  2199 o tableta (2099/2939 2057/2099 azi pe site) un laptop, sâmbătă redus de la patru mii și ceva de lei la vreo trei mii o sută și ceva. Azi, 3499. Și așa mai departe… Dacă mai țineți minte evoluția prețurilor, aveți mai jos câteva imagini cu realitatea de astăzi. Ultima imagine e de sâmbătă, am primit-o ca și comentariu de la @camouflage101. [Show as slideshow] O astfel de idee (bună) cum a fost Black Friday poate duce, prin simpla alăturare de nume cu astfel de comercianți cu un respect față de clienți aproape organic (persiflez…), la catastrofe de imagine. Companii care n-au avut niciun fel de intenție de inducere în eroare și/sau de zăpacire a targetului lor, s-au trezit a fi suspectate de practici necurate. Mi-aș dori ca cineva din cadrul Flanco să dea câteva detalii. Probabil că nu au citit. Nu la mine. Oriunde în presa online. Poate o să le trimit un mail… E păcat. Poate la anul, TOATE companiile care vor mai participa la zile din astea colorate vor înțelege că există un concept de care n-ar trebui...

Nea Nicu?

Ne-am obişnuit să îi înjurăm pe ăştia cu televiziunile comerciale pentru cantitatea de reclame pe care suntem nevoiţi să o asimilăm zi de zi. Da, ştiu, trebuie să trăiască şi televiziunile astea cumva, că nu-s pay-per-view. Nu asta mă deranjează. Nu sunt un adversar al publicităţii. Nu ratam nicio emisiune CulturePub pe M6, nici cele de pe RTL sau SAT1. Am fost o (singură) dată chiar şi la “Noaptea devoratorilor de Publicitate”, experienţă nerepetată doar din cauza calităţii proaste a proiecţiei. Am încă momente în care mai schimb pe câte un canal german sau italian, doar de dragul reclamelor. La noi, reclamele sunt un dezastru! Sunt puţine cele care îţi rămân în cap prin idee, concept, imagine sau mesaj. Marea lor masă sunt nişte tâmpenii aruncate pe sticlă. Mesajul pare a fi: “Mi se rupe cum promovez, oricum se cumpără toate gunoaiele. Şi atunci de ce să ma zbat eu să fac ceva ieşit din comun?” Bine… acum sunt şi eu absurd. Ce reclamă inteligentă poţi să faci la seminţe? Sau la berea la PET? Sau la vin imbuteliat în recipienţi de plastic de 5 litri? Dar poţi să faci ceva mult mai bun la telefonie mobilă, la detergenţi, la iaurt şi la multe altele. Şi încă ceva, că nu mă pot abţine! În ultimul timp, blogosfera românească (cel puţin, cea pe care o urmăresc eu) ne-a livrat numai si numai reclame. Că-s nu ştiu ce ferestre, că au fost biscuiţi, că au fost baterii… Parcă eram în “EdTV”. Ba nu! În “The Truman Show“… Uitaţi-vă la film (dacă nu l-aţi văzut deja) şi o să înţelegeţi ce vreau să zic! Lumea s-a supărat pe Mircea Meşter când a zis ce a zis. Dar mi-e că ar trebui să fim mai atenţi la ce punem pe hârtie. Mă rog, pe...

Pagina 11 din 13
«
10
11
12
»