Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Patru copii fericiti

Trei fetite si un baietel dintr-o singura familie se dau acum, cu randul (sper) pe o Bicicleta Rosie! Inca nu am poze, dar vor ajunge si ele cat de curand. Ii multumesc Adinei de la SOS Satele Copiilor Romania pentru sprijinul...

Din nou, Multumesc!

Nu, n-am uitat sa le multumesc celor ce s-au implicat in organizarea on-line-istica a acestui concurs! Iar ordinea de mai jos e pur aleatoare si vreau sa le multumesc tuturor, indiferent daca am participat sau nu la sarcina lor. Cabral.ro Arhiblog.ro Piticu.ro Zoso.ro Visurat.ro Bikewalk.ro Coca-Cola Va multumesc! Si tot aici vreau sa ii felicit pe ceilalti castigatori: madpinguin.wordpress.com, fleac.ro, robintel.ro, securista.ro, umograf.com, rodica.plamadeala.eu, camionagiu.ro, crisia.net, andramagda.blog.com! O sa imi fac timp sa trec pe la fiecare in parte pe blog si o sa le citesc postarile. Pe la unii am si ajuns deja!...

Bicicleta Rosie

Am castigat-o! zoso.ro si arhiblog.ro mi-au dat sarcini bune si se pare ca mi-au si purtat noroc. Problema mea e ca sunt in Timisoara si sunt foarte mici sanse (de fapt, nule) sa ajung la sambata la Bucuresti din motive personale si bine-intemeiate. Asa ca ii rog pe bloggerii  ce au initiat acest concurs sa ma ajute si sa mearga ei (unul dintre ei, oricare) in Parcul Izvor, sa dea si o tura cu ea prin Parcul Izvor si, cel mai important, sa o faca cadou unui copil ce nu si-o permite. Ii las pe ei sa faca alegerea, sunt convins ca vor face una buna.  Cetin, Vali, Cristian, Sebastian, Cabral si cei din spatele BikeWalk.ro, Ariel si Iulian? Ma ajutati? Va multumesc! LE: am vazut la camionagiu.ro si repede, s-o fac si eu (Camionagiule, merci si tie!). Am castigat cu posturile astea doua: http://chera.ro/biped-deci-logic-bicicleta/...

La scoala

Unde v-aţi da prima oară cu bicicleta roşie? ne intreaba Arhi in a doua sarcina la care m-am decis sa scriu pentru o bicicleta rosie de la Coca-Cola.  Cum stiu cat de mult mi-am dorit pe cand eram copil o bicicleta, incerc sa o fac punandu-ma in locul unuia din scoala generala. In ce clasa e? Ei, asta n-are importanta! Ramane cum am zis: daca o castig, o fac cadou! “Pe strada mea nu trece niciun autobuz si nici vreo statie de altceva nu-i. Prima statie e pe Strada Principala. Ca sa ajung la intersectia cu strada aia trebuie sa merg pe jos cam un kilometru. Nu ca mi-ar fi greu, am mers mult pe jos, dar cateodata sunt asa de multe noroaie si n-am pe unde sa le ocolesc. Iar daca ploua, apa imi trece de glezne. Am mai incercat sa merg pe bordura dar nici acolo nu reusit sa ajung fara sa ma ud. Dupa ce iau autobuzul (care de obicei e arhiplin la ora aia) merg vreo doua statii si trebuie sa il schimb iarasi. Cu autobuzul asta de-al doilea, inca o statie. Sunt norocos, scoala mea e chiar vis-a-vis de ultima oprire. Si cand ma intorc, am acelasi traseu. Nu ma plang, alti copii merg pe jos si mai mult. Eu macar o fac prin oras, nu prin pustiu. Dar mi-ar placea sa ajung mai repede la scoala. Am gasit si o scurtatura. Nu am cum sa fac mai mult de o jumatate de ora pe drum. Asta, daca as avea o bicicleta. Si nu trebuie sa merg pe strazi prea circulate. Unele dintre ele au trotuarele destul de late incat sa merg pe acolo fara sa incurc trecatorii, chiar daca nu au inca desenate pistele pentru biciclisti.  Fata de aproape o ora la dus si una la intors cat fac acum. Pe acolo m-as da prima data! Pe drumul pana la scoala, chiar daca sunt in vacanta. L-am batut deja de atatea ori ca-l stiu cu ochii inchisi. Stiu fiecare intersectie, stiu pe unde trebuie sa trec strada, stiu unde pot sa imi umflu rotile cand mai pierd aer. Doar bicicleta imi mai lipseste! Si dupa aia… toata ziua...

Biped. Deci, logic, bicicleta!

Probabil  (nu probabil… din click in click ajungi aici si te convingi ca asa e). Sigur ca si “pedala” tot de la picior vine. N-aveau ei latinii biciclete, ca roata dintata avea pe atunci alte intrebuintari, nu sa puna in miscare angrenaje pentru deplasare. Nu incerc sa ridic in slavi mijlocul asta de transport. Doar sa va povestesc cat de mult imi place! Desi cand eram mic, numai eu stiu cat mi-am dorit o bicicleta. Iar cand am primit Pegasul meu cel portocaliu, nu ma mai dezlipeam de el. Desi faceam eforturi mari sa ma urc pe sa (si lasata jos de tot, nu ajungeam perfect fara sa ma ajut de vreo bordura). Apoi am crescut si m-am cam departat de viata velo. Dar, acum, de cand sunt matur, mi-am pus de multe ori problema sa imi iau una. Chiar la modul cel mai serios. Desi eram speriat de tot ce vedeam pe la tv, cu biciclisti agatati de masini sau pur si simplu loviti in plin, de lipsa zonelor special amenajate, de injuraturile tuturor, tot mi-am dorit-o. N-am ajuns insa sa imi iau una decat atunci cand am fost pus in fata faptului implinit! S-a terminat leasing-ul masinii si (lunga poveste) ramas macar o vreme fara auto pana se termina toate actele, iata-ma imbinand utilitatea cu sportul. Hai, totusi sa nu ma dau mare. Merg si cu taxiul, ca n-am cum altfel daca ploua. Sau daca e mult prea cald. Dar pe cat se poate, incerc sa merg pedaland. Si ma simt bine! Chiar foarte bine, de fiecare data cand o folosesc. Nu pierd prea mult timp daca fac comparatia cu acelasi drum facut in auto (15 minute vs 7, 8 minute) dar senzatia unui pedalat usor la 8.30 AM… Priceless! Nu merg ca nebunul si imi aleg traseul in asa fel incat sa evit pe cat posibil traficul – in Timisoara inca se mai poate – si mai ales intersectiile, ca sa nu ma dau jos de pe bicicleta. Si ce mi-a placut cel mai mult: la inceput, in locul special amenajat pentru biciclete, era doar a mea. Acum, suntem vreo 4. Cateodata mai ies seara cu ea si dau ture in...

Pagina 1 din 1
1