Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cât o mie de cuvinte

Cât o mie de cuvinte

Feb 15, 2012

Cu fotografia asta, Damir Sagolj (Reuters) a câştigat unul dintre premiile World Press Photo. Nu e prima oară când o văd şi senzaţia de gol în stomac îmi revine la fiecare nouă re-vedere. Grotesc, frică, absurd. Întuneric. Lipsa oricărei speranţe… Damir s-a născut în Sarajevo (foto), un alt oraş care a adunat, atât de mult timp, disperare....

Facebook

Facebook

Feb 12, 2012

Deși am zis ca nu vreau să ajung pe „wall”… tot am făcut-o. Nu e cont, e pagină. Adică e și cont, că trebuia să o gestionez cumva: Chera.ro. Sursa foto:...

Everything is a copy of a copy of a copy!

Everything is a copy of a copy of a copy!

Feb 4, 2012

M-am tot gândit la o chestie, cu mult timp în urmă. Cum nu sunt un fotograf, nici măcar amator, arhiva mea personală e extrem de restrânsă. Adică, oricât de mult mi-ar plăcea, dacă ar fi să ilustrez ceea ce scriu doar cu poze de-ale mele, probabil că aş avea un post pe săptămână. Aşa că apelez la world wide web… Căutarea o fac, într-un foarte mare procent, în limba română. Rezultatele afişate provin, logic, din punct ro. Sau din site-uri scrise în limba română. Dacă aleg o poză, link-ul merge către site-ul pe care am găsit-o (exceptând cazul în care un link către sursă există pe acel site). Nu trebuie să ai Academia de Arte ca să realizezi că fotografia nu e opera celui care scrie pe acel blog/site. Îmi dau seama că nu-i OK, ştiu că există instrumente (tool-uri, da?) care pot să compare imaginile, dar cum internetul e o copie factorială a oricarui material media, cum poţi  să ai certitudinea că ai ajuns la original? Nu mă leg de ACTA & stuff… Ci doar de cât de moral e să primească credit unul care a “şutit” o fotografie? Cum pot să știu care e originalul, dacă nu e o fotografie despre care să știu mai multe? Nu aş fi pus pe blog gândul ăsta, dacă n-aş fi citit la Marian Hurducaş un articol (oarecum) pe aceeaşi temă. Așa o fi bine? Sursa foto: aici. Autor: Daniel...

Nerăbdare

Nerăbdare

Jan 5, 2012

N-am idei pe bandă rulantă. Şi, de cele mai multe ori, nu prea las vreun articol neterminat de pe o zi pe alta. Mai programez postări automate pe weekend; în ultimul timp, din ce în ce mai rar, până şi pe ele tot live le pun sau nu scriu nimic. Mai pun doua rânduri în draft sau pe telefon ca să nu uit vreun gând care mi se pare că merită să fie dezvoltat. Dar când am deyvoltat o idee (sau mă rog, după ce am terminat de scris-corectat-recorectat), nu am niciodată răbdare să-i programez postarea pe mâine sau mai ştiu eu când şi-l dau din prima pe blog. Nu mai aştept vremuri mai rele, chiar dacă mă tem ca mâine nu o să am inspiraţie/subiecte ca să scriu ceva… PS: Sunt atât de bune pe cât par atunci, pe moment, ideile de dinainte de a te culca? Că eu mereu le uit dacă nu le pun pe hârtie.  Şi dacă sunt atât de bune, cum naiba de le uităm aşa repede? Parcă nici n-au fost! Sursa foto:...

Să ne jucăm de-a blogging-ul

Pentru copii, internetul nu înseamnă doar Facebook, jocuri online, poze sau muzică. De multe ori mă întreb dacă nu cumva accentul la școala ar trebui pus pe alfabetizarea 2.0, nu pe scrisul manual. Să nu fiu înțeles greșit, caligrafia trebuie să rămână o materie obligatorie pentru primele clase, dar tot atunci ar trebui să fie introduse materii care să îi ajute să folosească la fel de ușor tastatura pe cât de ușor folosesc stiloul. Și ca să exemplific, iată că internetul se poate folosi și altfel, chiar dacă ai numai 10 ani. Aruncați o privire aici! Blogging in WordPress, like doing math for homework… Ba chiar cu mai multă...

”Copil în Epoca de Aur”

”Copil în Epoca de Aur”

Dec 22, 2011

După ce am lăsat din mână cartea lui Dan Cârlea (Camionagiu pentru onlineri) am stat și m-am întrebat: ”Când am scris cartea asta? Și de ce nu scrie Chera la autor?” Și nu pentru că aș avea talentul lui Dan. Și nici, Doamne ferește, pentru că m-aș fi simțit plagiat, copiat în vreun fel! Nu… Ci pentru că mi-am dat seama că am trecut prin aproape toate momentele alea. Și pentru că nu vreau să vă stric plăcerea cititului, nu o să spun care sunt excepțiile. Dar vă recomand din tot sufletul cartea! Camionagiu are un stil inconfundabil de a povesti, (stil pe care regăsești și pe blog) și te face să trăiești fiecare pagină din cartea aia (unii chiar le-am trait!). Nu e un îndemn la nostalgie, nu avem timp și motive pentru regrete! E doar cea mai reușită frescă a unor timpuri pe care cei mai tineri ar trebui să le cunoască. Mai lăsați un pic online-ul și puneți mâna pe o carte! Sursa foto:...

Pagina 3 din 7
«
2
3
4
»