Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

De citit: “Mitologia ştiinţifică a comunismului”

De citit: “Mitologia ştiinţifică a comunismului”

Sep 4, 2012

Nu prea fac recomandări de cărţi şi filme. Că nu mă pricep să scriu despre aşa ceva. Dar găsesc, din când în când, câte o carte pe care cred ar face bine să o citească şi alţii. E o istorie altfel a comunismului. O istorie pe care nu ne-a mai spus-o nimeni la şcoală. Şi nici prin alte părţi nu am auzit-o. Despre autor (Lucian Boia) nu ştiam mare lucru şi cred că numele lui fie l-am citit în vreun ziar, fie pe la TV l-oi fi văzut vreodată. M-a atras titlul cărţii: “Mitologia ştiinţifică a comunismului”. Căutaţi-o, cumpăraţi-o şi puneţi mâna şi citiţi-o… O să vă cureţe mintea de nişte clişee pe care ni le-au sădit alţii în cap. Cu sau fără voia lor. Sursa foto:...

I want to believe

I want to believe

Jul 24, 2012

26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 –  Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara legii a PCR. Defecțiuni tehnice la Televiziunea Română Liberă, parcă. Cinci zile mai târziu au fost anulate toate decretele luate atunci. A fost prima dată când opoziția a primit apelative de legionari, huligani și așa mai departe. Ion Iliescu își formase rânjetul. 28 Ianuarie 1990 – „Sula-n coaste” a sus-menționatului devine laitmotiv. Democrația originală se naște. Manifestanții (aproape de un milion) care cereau condiții egale în alegeri sunt puși la punct o zi mai târziu, pe 29 Ianuarie. Prima mineriadă, primele semne de întrebare prin Europa. Primii dinți sparți ajunși pe caldarâm… Prima „ceață” lăsată peste camerele TVRL. 18 Februarie 1990 – O nouă demonstrație anti-Iliescu/anti-FSN, 19 Februarie – mineriada doi. Semnele sunt din ce în ce mai evidente. Mânia proletară șterge pe jos cu opiniile contrare. 11 Martie 1990 – Proclamația de la Timișoara e luată la mișto de FSN. Și promovată ca atare pe postul propriu de televiziune. Care, între timp pierduse „L”-ul din coadă… Un alt punct de cotitură peste care bocancii au trecut fără nicio problemă. 22 Aprilie 1990 – Începe fenomenul Piața Universității. 20 Mai 1990 – Duminica Orbului. 85% din voturi merg către criptocomunism. 13-15 Iunie 1990 – Democrația se stinge. Lumina mai vine doar de la lămpașele minerilor. Educația se face cu târnăcopul. Iliescu ține să-și exprime recunoștința… Cred că o să trec peste zile… ba chiar peste ani. Că m-aș întinde pe prea multe pagini. Am vrut doar să reamintesc acest start furat.  1990 – 1996. Sunt șase ani în care mulți am sperat într-o minune. A venit în 1996, odată cu Emil Constantinescu și Convenția Democratică. Dar a plecat la fel de repede. Primele semne de traseism politic. Partidul câștigător era altul, oamenii aceiași. Cei...

2012 versus 1984 (sau cum realitatea depășește ficțiunea)

Romanul SF al lui Orwell descria foarte bine module în care Ministerul Adevărului, subordonat Fratelui Mai Mare, modela trecutul după bunul plac al acestuia. Aveți o mostră mai jos. „Since about that time, war had been literally continuous, though strictly speaking it had not always been the same war. For several months during his childhood there had been confused street fighting in London itself, some of which he remembered vividly. But to trace out the history of the whole period, to say who was fighting whom at any given moment, would have been utterly impossible, since no written record, and no spoken word, ever made mention of any other alignment than the existing one. At this moment, for example, in 1984 (if it was 1984), Oceania was at war with Eurasia and in alliance with Eastasia. In no public or private utterance was it ever admitted that the three powers had at any time been grouped along different lines. Actually, as Winston well knew, it was only four years since Oceania had been at war with Eastasia and in alliance with Eurasia. But that was merely a piece of furtive knowledge, which he happened to possess because his memory was not satisfactorily under control. Officially the change of partners had never happened. Oceania was at war with Eurasia: therefore Oceania had always been at war with Eurasia. The enemy of the moment always represented absolute evil, and it followed that any past or future agreement with him was impossible.” – sursa citat. Joi, 5 Iulie 2012, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 41/2012 (extras): „Art. I. — Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 10. — Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.”” Ieri, 9 Iulie 2012, Victor Ponta: „Orice decide Curtea vom respecta”. Astăzi, 10 Iulie 2012, Victor Ponta: „Respectăm toate deciziile Curţii Constituţionale”.   Decizia...

Moscova – final

Moscova – final

Jul 2, 2012

Nu vreau să fac din articolele despre Moscova un serial mai lung decât „Tânăr și neliniștit”, așa că acesta devine un epilog. N-am nici cea mai mică îndoială că, de data asta – Moscova, cuvintele nu ajută prea mult. Poate că vocabularul meu e prea sărac… o fi și asta. Moscova e orașul care contrastează cel mai puternic în Rusia. Atât de puternic încât, de multe ori ai impresia că ești în altă țară. Una mult mai dezvotată. Nu știu cum arăta capitala imperiului sovietic în vremurile în care steagul roșu flutura pe cladirile din Kremlin, dar am mari îndoieli că aducea cu ce poți să vezi acum. Oarecum, megalomania comunistă s-a transmis celor care azi dețin puterea economică în Moscova. Poate că nu ar trebui să mă mir. S-ar putea să vorbim de aceleași persoane sau de urmașii lor. Casele lor de la periferie arată ca niște mici castele Disney. Fără nicio exagerare. Limuzine negre, mari, cu geamuri la fel de negre, mașinile sport, acoperite sau nu,  off-road-uri cât un munte sfidează orice lege (bine, asta nu mai ține de mașină și bani, toată lumea conduce la fel, doar că o Lada veche de 20 de ani nu se poate face remarcată prin viteza amețitoare prin care circulă). Cladirile comuniste, concurente ale zgârie-norilor capitaliști, dar întinse și pe orizontală (Universitatea Lomonosov e un simbol al acestora) poartă, încă, semnele trecutului. Secera și ciocanul, steaua roșie, basoreliefuri reprezentând muncitorimea, țărănimea, dar și intelectualii de tip nou – ingineri, probabil – sunt acolo. Doar că înăuntru se fac bani, motorul economiei capitaliste… Sunt acum sedii ale multinaționalelor. Sau poate doar ale companiilor rusești (cu acționariat aproape întotdeauna de stat, chiar dacă nu majoritar) care se ocupă de exploatarea resurselor rusești. Cartierele de locuit ale Moscovei sunt zonele cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru patrat. Astfel de zone eu n-am mai văzut nicăieri. Nu arată ca în București, sunt mai aerisite, dar sunt incredibil de înalte! Eu nu știu cum cineva poate să locuiască acolo. Mai sus de etajul douăzeci, achiziționarea unui apartament devine un izvor de senzații tari. Nu contează dacă sunt vechi sau noi, blocurile arată ca în Tower Blocks. Douăzeci, chiar treizeci...

O nouă șansă pierdută

O nouă șansă pierdută

Jun 23, 2012

   Suntem în anul 2012. După două decenii și mai bine de democrație. Democrație poate e mult spus. Libertate ar fi mai corect. Am avut alegeri libere, poate – la început – doar cu numele, dar acum nu cred că cineva le mai poate contesta fără a cădea complet în penibil. Mă refer la rezultat și la modul în care se desfășoară. Manipulare există încă… Cu toate astea, putem spune, fără să greșim, că România e o țară europeană, măcar prin proces. Chiar dacă la practică stăm puțin mai prost. Doar că… am pornit cu stângul! Ba chiar cu „foarte” stângul. Berevoiești. O comună argeșeană, de care, mai mult ca sigur n-aș fi auzit dacă în 1991, în urma unor dezvăluiri făcute de redacția „Romania Liberă”, scandalul documentelor (dosarelor) Securității nu ar fi ajuns pe prima pagină a tuturor ziarelor. Cum acei ani sunt încă tulburi (cel puțin pentru mine, ocupat pe atunci cu admiterea la liceu și cu muzica rock), nu insist prea mult asupra evenimentului în sine și nici nu vreau să copiez ceea ce au documentat excelent autorii blogului Istoria Comunismului Românesc. Reproduc aici doar începutul acestui articol: „Au trecut aproape 15 ani de când, într-o râpă din apropierea comunei Berevoieşti au fost găsite rupte, arse şi acoperite cu pământ documente aparţinând fostei Securităţi. La data de 22 decembrie 1989, s-a dat un decret care desfiinţa Departamentul de Securitate a Statului. Din dosarul „Berevoieşti“ reiese faptul că Securitatea încă îşi continua activitatea în primele luni postrevoluţionare. Afacerea „Berevoieşti“ nu a fost niciodată elucidată.” Mai găsiți și aici: Ziarul Timpul. În timp ce țările din fostul bloc comunist votau în parlament legi care să permită tuturor cetățenilor accesul la dosarele serviciilor secrete (cât de departe de menirea reala a unui asemenea serviciu erau în realitate, nu cred că e cazul să mai reamintesc), noi le ardeam ca să ne ascundem urmele. Germania – încă din 1990, Polonia și, destul de târziu, Cehia a deschis sertarele cu dosare, dar a fost prima țară ex comunistă care a adoptat o lege a lustrației, în 1991 (pe atunci era încă Cehoslovacia). Citez din secretarhive.org: Polonia: „Un caz de acest fel s-a produs în 2004, când Jozef Oleksy, liderul formaţiunii de guvernământ la...

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Jun 1, 2012

Am coborât în Piaţa Revoluţiei. Cea din 1917… Că alta nu cred că au. Din nou, acelaşi decor impunător. Staţia pare mai mică în momentul în care te dai jos din metrou, dar îşi arată adevărata dimensiune atunci când descoperi că deasupra peronului mai sunt încă trei magistrale unite prin tot felul de pasaje. Cum ziceam şi în prima postare despre Moscova, nu cred că am mai văzut vreodată ceva atât de bine gândit. E adevărat, sunt optzeci de ani de când au inaugurat prima magistrală… Fără să mă mai uit pe hartă, am ieşit la întâmplare, puţin probabil să o iau în direcţia opusă având în vedere fluxul de turişti care mergeau într-o singură sens: către Kremlin… Deşi Piaţa Roşie o ştiam de la televizor şi din poze, realitatea a ţinut să îmi prezinte altceva. Sau întâmplarea, nu ştiu exact cine. Întreaga piaţă, cu excepţia unei zone din faţa zidurilor Kremlinului era dedicată sportului. Controale de securitate (ca pe aeroport, dacă nu cumva chiar mai atente) la intrare, porţi făcute din detectoare de metale, poliţie (sau alt serviciu similar, dar al statului, judecând după însemnele afişate) în contrast cu evidenta distracţie de după garduri. Baschet, fotbal, ping-pong, badminton, lupte, scrimă, box… aproape Olimpiadă. Toţi în alb, toţi cu zâmbetul pe buze. Turişti colorând decorul. O maşină de formula 2 expusă acolo. Am trecut destul de repede prin zonă, nu înainte de a mă amuza de o poliţistă care n-a mai rezistat şi şi-a adus un coleg cu care să joace tenis de masă. Dacă nu stai să-i judeci după uniformele înfiorător de urâte şi dacă ai face abstracţie de zonă, n-ai avea probleme să îţi imaginezi că eşti în Paris, să zicem. Am ajuns la renumita Catedrală Sfântul Vasile. N-am intrat, fiind mult prea puţin interesat de opulenţa pe care ortodoxismul n-are nicio problemă să-o afişeze. Ca o paranteză, după ce am văzut în Rusia, sunt convins că de la ei ni se trage. Sau măcar e un păcat al bisericii ortodoxe şi n-are nicio legătură cu noi, cu românii. Mi-a fost destul să-i admir arhitectura. La nici o sută de metri de biserică, ca într-o piramidă ridicată faraonilor timpurilor noastre, Lenin asistă...

Pagina 3 din 6
«
2
3
4
»