Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Cât o mie de cuvinte

Cât o mie de cuvinte

Feb 15, 2012

Cu fotografia asta, Damir Sagolj (Reuters) a câştigat unul dintre premiile World Press Photo. Nu e prima oară când o văd şi senzaţia de gol în stomac îmi revine la fiecare nouă re-vedere. Grotesc, frică, absurd. Întuneric. Lipsa oricărei speranţe… Damir s-a născut în Sarajevo (foto), un alt oraş care a adunat, atât de mult timp, disperare....

Ultima Thule

In mod normal, acest cuvant e defectiv de plural. Iar sensul o sa fie putin denaturat. Chiar daca una dintre tarile de care o sa vorbesc e denumita si “de Nord”… Republica Cuba si Republica Populara Democrata Coreeana. Acolo nu se intampla nimic. Pana cand? Atat de bine sa functioneze cenzura? Sau ne-am facut toti o impresie gresita despre ce inseamna o societate democratica… Nu, nu cred. Cred doar ca in cele doua tari (cel putin in RPDC) se moare de foame la propriu, nici vorba de twitter, facebook, internet, telefonie mobila. Sistemul opresiv a atins un maxim absolut. Coreea de Nord are prima armata din lume ca si numar de angajati permanenti si nu cred ca se mai indoieste cineva de motivul pentru care s-a ajuns aici. Amenintarea externa e doar asa, de fatada. Cuba, o tara la fel de saraca, beneficiaza de aceeasi reclama ca si statele Asiei de Sud-Est: turism sexual. In afara de asta, mai are rom, zahar si trabucuri. Atat. In rest, parca tara asta a oprit timpul in loc, undeva in anii ’60. Masinile care inca mai circula pe strada folosesc ceva amestec provenit din aceeasi trestie de zahar ca si combustibil si arata ca dintr-un film clasic. Exista resort-uri, dar sunt cu circuit inchis. Politie politica pe strazi, oameni suspiciosi peste tot. Ceva le leaga, insa. Au locuitori care isi iubesc, pana la adulatie, liderii. Nu ma poate convinge nimeni ca, intr-un reportaj realizat cu camera ascunsa, gestul de ridica osanale in fata tabloului defunctului Kim Ir Sen, e un simplu teatru sau e facut de teama. Cuba a stat cu sufletul la gura cand Fidel era adunat de pe jos de securistii lui sau a iesit in masa, pe strazi sa-l sprijine!  Cubanezii si coreenii sunt victimele unei operatii de lobotomie in masa. Dar, pe langa trecut, lor li s-a luat si dreptul de a mai spera la ceva mai bun, in viitor. Si sunt mult prea apasati de nevoile primare, ca sa mai aiba puterea sa isi ridice vocea si sa isi ceara drepturile. Mai e ceva de spus? Ma indoiesc. Aceste tari sunt condamnate, definitiv si irevocabil, sa ramana un...

Pagina 1 din 1
1