Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Black Friday, criza de pe hârtie și lupii moraliști

Nov 23, 2012

România pare să fie cea mai bună exemplificare a paradoxului. Criza se adâncește, devine publică prin ce ne spune și Institutul de Statistică, lucrurile nu sunt prea roz nici în Europa, dar la noi se cumpără bunuri de larg consum mai acerb ca niciodată. Site-urile magazinelor on-line cad unul după altul ca într-un joc de domino, magazinele reale sunt pline ochi, parcările mallurilor sunt neîncăpătoare. Vânzările surprind până și pe cel mai optimist comerciant. Și, cu toate astea, lumea se plânge de viața grea. Poate ținta acestui tip de manifestare nu îi include pe cei care au probleme. Dar, chiar și fără să fiu vreun analist, nu pot să nu îmi închipui că există o congruență a celor două mulțimi. Sunt convins de asta… La fel de convins sunt că multă lume a cumpărat lucruri inutile, la fel cu cei care cumpărau câte cinci tigăi doar pentru că erau reduse. Asta spune multe despre comportamentul românilor. De fapt, aici chiar e loc de o generalizare: comportamentul oamenilor, în general. Nu-mi ies din minte imaginile de la CNN in care se smulg de pe rafturi haine care nici măcar nu sunt pe măsura potrivită, pe același unic considerent: prețul redus. Declanșator incredibil acest cuvânt: „reducere”… Face ravagii în mintea consumatorului. Nu am fi deloc drepți să acuzăm românii că sunt în vreun fel sau altul pentru astfel de zile. Poate că ei au chiar circumstanțe atenuante: penuria de bunuri de larg consum până acum două decenii, lipsa acută a banilor și, din păcate, a speranței. Românii cumpără acum pentru că nu știu dacă vor mai putea cumpăra mâine. Nu e drept și nu e uman să îi arătăm cu degetul și să-i luăm la țintă cu miștourile noastre. Poate televizorul ăla LED pe care și-a dat ultimii bani e singura lui bucurie. Iar noi i-o umbrim cu nesimțire. Până la urmă sunt banii lui, indiferent de alegerea făcută, e alegerea lui. La fel cum nu e drept (sau corect, mai bine zis) să propovăduieși tot anul cumpătarea și astăzi să te lauzi cu toate chestiile pe care ți le-ai luat tu sau să spamezi cu linkuri către produse aflate în promoție. „Practice what you preach!” nu...

This ATM is running out of cash!

Pe bune! E a nu stiu cata oara cand UE vine si zice: “Hai… ca nu putem sa-i lasam asa. Le mai dam doar de data asta si gata!”. De Grecia vorbesc. Da. Cam la fel si-n bancul cu porcul. In fine! Pe mine altceva ma intriga: mai sunt bani de dat! Si nu inteleg de unde. Din cate vad, in Europa, nu numai Grecia are probleme. Italia, Portugalia, Spania nu sunt nici ele intr-o pozitie mai buna. Romania, Bulgaria – desi statisticile oficiale spun altceva – nu cred ca sunt in plin boom. Probabil ca si aici or sa vina bani cat de curand. Mai socotim si banii pe care UE ii da “on a regular basis” fiecarui stat-parte pentru dezvoltare regionala si integrare, subventii pentru agricultura, protectia mediului si asa mai departe. Dar, la un moment dat, banii astia se termina! Ca asa zic legile economiei: daca nu se intorc inapoi in circuit, se termina. Or, subventionand ceva sau aruncand banii pe fereastra (mai crede cineva ca returneaza Grecia imprumutul? Hai sa fim seriosi!), nu vad cum ii bagi in circuit. Banii aia nu se regasesc nici in produse, nici in servicii… in nimic. De fapt, costul acestora e mai mare decat pretul de vanzare si atunci e clar de ce nu mai vin banii inapoi in economie. Nu dezvolt aici ideea, nu are sens. Intrebarea e: ce vor face aceste tari, obisnuite sa primeasca bani si sa dea doar promisiuni in schimb, cand vor merge sa ceara si li se va inchide usa in nas? Si nu din lipsa de politete, ci pentru ca, pur si simplu, nu mai sunt...

Pagina 1 din 1
1