Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Moscova (2) – Piaţa Roşie

Jun 1, 2012

Am coborât în Piaţa Revoluţiei. Cea din 1917… Că alta nu cred că au. Din nou, acelaşi decor impunător. Staţia pare mai mică în momentul în care te dai jos din metrou, dar îşi arată adevărata dimensiune atunci când descoperi că deasupra peronului mai sunt încă trei magistrale unite prin tot felul de pasaje. Cum ziceam şi în prima postare despre Moscova, nu cred că am mai văzut vreodată ceva atât de bine gândit. E adevărat, sunt optzeci de ani de când au inaugurat prima magistrală… Fără să mă mai uit pe hartă, am ieşit la întâmplare, puţin probabil să o iau în direcţia opusă având în vedere fluxul de turişti care mergeau într-o singură sens: către Kremlin… Deşi Piaţa Roşie o ştiam de la televizor şi din poze, realitatea a ţinut să îmi prezinte altceva. Sau întâmplarea, nu ştiu exact cine. Întreaga piaţă, cu excepţia unei zone din faţa zidurilor Kremlinului era dedicată sportului. Controale de securitate (ca pe aeroport, dacă nu cumva chiar mai atente) la intrare, porţi făcute din detectoare de metale, poliţie (sau alt serviciu similar, dar al statului, judecând după însemnele afişate) în contrast cu evidenta distracţie de după garduri. Baschet, fotbal, ping-pong, badminton, lupte, scrimă, box… aproape Olimpiadă. Toţi în alb, toţi cu zâmbetul pe buze. Turişti colorând decorul. O maşină de formula 2 expusă acolo. Am trecut destul de repede prin zonă, nu înainte de a mă amuza de o poliţistă care n-a mai rezistat şi şi-a adus un coleg cu care să joace tenis de masă. Dacă nu stai să-i judeci după uniformele înfiorător de urâte şi dacă ai face abstracţie de zonă, n-ai avea probleme să îţi imaginezi că eşti în Paris, să zicem. Am ajuns la renumita Catedrală Sfântul Vasile. N-am intrat, fiind mult prea puţin interesat de opulenţa pe care ortodoxismul n-are nicio problemă să-o afişeze. Ca o paranteză, după ce am văzut în Rusia, sunt convins că de la ei ni se trage. Sau măcar e un păcat al bisericii ortodoxe şi n-are nicio legătură cu noi, cu românii. Mi-a fost destul să-i admir arhitectura. La nici o sută de metri de biserică, ca într-o piramidă ridicată faraonilor timpurilor noastre, Lenin asistă...

Valencia

Sunt doar câteva fotografii… Urmează și textul. În curând. [Show as...

Orașul Artelor și Știintelor – Valencia

Orașul Artelor și Știintelor – Valencia

May 2, 2012

Când am văzut pentru prima dată la televizor aceste minuni ale arhitecturii, aveam impresia că e platoul de filmare al unui film SF.  Inaugurat în 1998, ansamblul s-a născut pe planșele a două genii:  Santiago Calatrava și Félix Candela. Clădirile și formele te copleșesc. Orice amănunt e atât de bine gândit, încât ai impresia că ce vezi acolo e organic. Din păcate, timpul, clima și, probabil, lipsa fondurilor și-au făcut de cap. Puțin, dar vizibil. Nici așa nu aș vrea să vă plictisesc prea mult, doar să vă sfătuiesc să mergeți acolo o zi lumină. Chiar și așa, s-ar putea să nu aveți timp să vedeți tot, dar există posibilitatea să achiziționați biletul pe două zile. Și să lăsați Muzeul Științelor Principe Felipe pentru o singură zi. Ai nevoie și de odihnă, nu poți să mergi opt ore fără oprire. Deși, cam de atât ai nevoie, fără să pui pauzele de masă sau micile popasuri pentru a-ți trage sufletul. Nu trebuie să îți placă arhitectura ca să te fascineze locul. Nu trebuie să fi terminat Biologia Marină ca să nu îți mai poți dezlipi ochii de la acvariile imense de acolo. Nu trebuie să fii ornitolog ca să nu mai vrei să pleci. Nici rocket-scientist nu cred că trebuie să fii ca să te duci să încerci toate gadgeturile alea din Muzeul Științei. Cred că acolo redevenim toți copii… Și rămânem cu gura căscată. [Show as slideshow] Pentru detalii mai „tehnice” (program, prețuri și expoziții) vă recomand să aruncați un ochi pe site-ul oficial. Am lăsat deoparte o arie specială a Ciudad de las Artes y las Ciencias – Delfinariul, căruia o să îi dedic un articol...

Bioparc Valencia

Bioparc Valencia

Apr 22, 2012

Europa înghite, încet-încet, întregul areal sălbatic. Lupii dispar de pe continent sau fug către zone mai puţin populate, spre nord-est, către Rusia europeană. Animalele mai mari rămân prizoniere în rezervaţii. Iar prin păduri mai vezi doar mistreţi, vulpi şi arici. Şi păsări. Acesta e preţul pe care îl plătim supra-populării continentului. Oraşele nu mai pot creşte pe verticală, plecăm spre periferii. Pădurile lasă locul terenurilor arabile, trebuie să hrănim cumva cele trei sferturi de miliard de locuitori. Ne întindem ca într-un joc de strategie. Din păcate, se întâmplă în realitate. Şi atunci când vedem locuri ca acesta, ne pierdem cuvintele. Şi realizăm cât de frumoasă e viaţa când e atât de diversă. [Show as slideshow] Bioparcul din Valencia e un loc în care omul a construit un Pământ în miniatură. Animale din Africa (pentru moment, dar planurile de expansiune includ Asia şi zonele de la Tropice), aduse să trăiască (aproape) în mediul lor natural. Fără garduri (mai exact, sunt ascunse vederii), fără beton, fără grajduri. Doar natură. 100.000 mp de ecosistem, o mică Africa în inima unui oraş. Dacă ajungeţi vreodată în Valencia, e un loc pe care nu ar trebui să îl...

Din geamul trenului

…Am reuşit să prind un apus de Soare de care cei din Mehedinţi se bucură de atâtea ori.  Eu nu l-am mai văzut de mult, aşa că l-am luat cu mine. [Show as slideshow] Dunărea – graniţa naturală între noi şi Republica Serbia, cu vreo două săptămâni în...

Trei recomandări

Trei recomandări

Mar 23, 2012

Dacă Lara Fabian e foarte cunoscută în lumea francofoniei, includ și România sufocată de muzică în limba engleză (și nu doar de muzică…), franceza încă mai poate fi folosită pentru a transimte emoții. Trei recomandări pentru astăzi: Pascal Obispo, Julie Zenatti și Helene Segara. Urmăriți videoclipurile pe care le-am gasit pe youtube și o să vă...

Pagina 3 din 6
«
2
3
4
»