Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

And nothing else matters (2)

And nothing else matters (2)

Feb 25, 2021

AS: Am împărțit articolul în trei, prima parte fiind o observație prin prisma călătorului, a doua prin cea a pasionatului de sport, iar a treia va fi cam ca o concluzie. Titlul îl veți înțelege la sfârșit. Bun, acum să trecem la miezul problemei! Stațiunea Straja, cu toate neajunsurile, servește unui singur scop: schi/snowboarding. Sau inițial servea, acum s-au mai lărgit perspectivele, că am văzut multă lume pe acolo care nu avea nicio legătură cu sportul. Și mult timp, Straja a fost unul dintre locurile în care, dacă voiai, puteai să crești. Nu vreau să repet lucruri deja spuse, long story short: Straja a fost mult timp un magnet pentru schiori care voiau să încerce un pic mai mult decât pârtiile comerciale din zona Brașov/Prahova – no offence! În termeni de dificultate, nu știu dacă putem face comparații. Cum în ultimii ani nu am mai ajuns la Straja, priveam cu jind hărțile cu pârtiile de pe munte. Mi se părea ireal că putem avea în România densitatea aceea de pârtii și, simultan, cea mai lungă pârtie țară. Aș fi zis că-i paradisul pârtiilor de la noi. Asta e cea mai bună hartă posibilă (via boarding-nation.ro). Citiți și datele tehnice despre Straja, tot de la ei. Doar că (da, știu, iar încep să mă plâng) realitatea e puțin diferită. Să fim clari, știu că niciunde în lume hărțile nu au valoare contractuală. Da, am văzut și în alte părți/țări pârtii sau instalații doar pe hârtie/aplicație. Și pentru că lucrurile se leagă, cea mai proastă (oare cum să scriu? cu majuscule? bold? font de 24?) decizie luată vreodată pentru Straja e acel drum care taie stațiunea. Nu că o taie, o face harcea-parcea! Franjuri! Trece pe oriunde nu te aștepți! Vrei pârtie legată de pe Vârful Straja până la baza muntelui? Neah, pentru ce? Ce să faci cu opt kilometri de pârtie? Lasă, băgăm noi drumul exact în mijloc, tu-ți dai frumos schiurile jos, bagi clăparii pe pietriș/sare/noroi, că doar nu te-ai născut cu ele în picioare, și trei drumul. Ideal, în două locuri, chiar dacă cineva a avut chiar o idee bună să facă o pasarelă peste una dintre deviațiile drumului, acum nefuncțională din motive...

Surse pentru bugetul statului

Surse pentru bugetul statului

Jan 23, 2012

Nu mă bag în chestii legate de fiscalitate. Că-mi sare lumea în cap. Dar văd în fiecare zi o zonă din care s-ar putea scoate bani buni pentru buget. Știu că, în mod normal, instituțiile statului n-ar trebui să aibă și o activitate din care să scoată profit, dar nici să genereze cheltuieli fără sens nu ar trebui! Mai ales când pot aduce fonduri, dacă nu importante, măcar atât cât să acopere o parte din cheltuieli. Iată un exemplu din Timișoara: Baza Sportivă Ripensia (imaginea din stânga). Suprafața e mare, chiar foarte mare. Vă puteți da seama cât de mare e zona din imaginea din dreapta – punctul A. Acolo am prins cam un sfert din oraș, partea de nord-est. Dar dincolo de mărime, mai e un aspect de loc de neglijat. Chiar dacă nu e centrală, baza sportivă se află într-o zonă bună a orașului. Acces cu transportul în comun, drumuri pentru biciclete. Parcările lipsesc, dar s-ar putea rezolva foarte ușor și problema asta. Mulți doritori de sport ar prefera această locație oricărei alta situată la kilometri buni depărtare de oraș. Doar că… Doar că, deocamdată, baza e accesibilă doar celor care lucrează la Vama Timișoara. Asta înseamnă că, în afara terenurilor de tenis, pe acolo e cam pustiu. Și, din păcate, cresc bălării. Dar au paznici, au iluminat, au apă curentă. Adică au costuri. Costuri suportate din bugetul propriu. Care, până la urmă, tot din impozite și taxe e făcut. Poate nu permite legea, nu știu (rușine mie!). Dar dacă e așa, legea e stupidă! Un calcul simplu al rentabilității acestei baze n-ar fi o surpriză. O investiție mică ar crește enorm atractivitate bazei. Sunt în stare să fac un pariu cu oricine că, odată deschisă publicului (contra cost, normal), baza ar merge în profit. O investiție 100% a statului (nu ar fi o gaură în buget), dar toate încasările s-ar întoarce tot către același buget. Știu, e o situație locală. Dar cred că putem extrapola fără prea mari riscuri la nivelul României. Și vom găsi peste tot...