Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Lijepa naša domovino

Lijepa naša domovino

Jul 30, 2020

Steagul Croației Când România era încă un stat al cărui acronim era RSR, aducând un pic a republică sovietică, un film văzut „pe sârbi” (da, știu, iar vorbesc despre asta) mi-a marcat copilaria. Era un film despre niște puștani care reușesc să facă niște lucruri extraordinare cu un calculator, în timpul vacanței de vară, pe malul Adriaticii. Nu mai știu dacă era croat sau sloven sau ce era, că pe atunci era doar Iugoslavia, și nici nu mai știu alte detalii din film, țin minte că era ceva între E.T. și Short Circuit, cu muzică rock, cu glume, cât înțelegeam eu limba, cu aventuri. Poate ceva de genul Cireșarii, ca să fiu mai pe aproape. Filmul m-a făcut să am o relație specială, simbiotică aproape, cu calculatorul. La început să-mi doresc unul, să mă joc, apoi, după ce l-am avut, să fac ceva cu el… Asta a fost una dintre „sechele”. Al doilea rezultat al filmului a fost că am început să iubesc, chiar fără să o văd, Riviera Dalmată. Și că aș fi dat orice pe atunci să ajung acolo. Acolo era Paradisul, era aproape, era palbabil, era totuși o țară socialistă, nu înțelegeam, copil fiind, de ce nu avem voie acolo, dar nici de ce ei aveau de toate și noi nimic nu înțelegeam. Nu a fost să fie atunci, că nu au fost vremuri. Apoi au fost alte vremuri, și am cam uitat de Adriatică. Nu de tot, dar… Croații au avut un război urât și lung, apoi și-au revenit bine de tot. I-am urât un pic pentru golul lui Šuker (un fotbalist fantastic, fără îndoială) cu care ne-a scos din „optimile„ World Cup 1998, dintr-un penalty pe care doar arbitrul argentinian, sătul de români probabil, l-a văzut. Ca să plâng și cu ei, acum doi ani, la ultima cupă mondială, când francezii au hotărât că lor le stă mai bine cu trofeul, unde să-l scoată croații în Zagreb, că nu au loc pe străzi. Toți avem nostalgii. Iugoslavia (sau oricare dintre țările de azi care pe vremuri o formau) e nostalgia mea cea mai pregnantă. E spațiul (dar nu în sensul fizic, geografic) în care mi-am trăit copilăria. Totul se...

Miracolul ex-Iugoslav

Iugoslavia a fost, indiferent de sportul de echipa, nasul nostru. Adica, mai pe sleau, ne-a tras-o zdravan de fiecare data. La fotbal a fost putin mai echilibrat. Dar am avut si momente mai rele ca cel de ieri: un 4-6 pe Ghencea in 1977. Dar clar, nu mai rele ca acel rusinos 0-5 de la Belgrad, de pe Maracana sarbilor. Ma rog, am jucat cu Serbia, nu cu Iugoslavia. Iugoslavia nu mai exista astazi. Dar iata ca exista urmatoarele echipe in preliminariile EURO2012: Serbia – grupa C – Locul 2 Bosnia si Hertegovina – grupa D – Locul 2 Croatia – grupa F – Locul 1 Muntenegru – grupa G – Locul 2 Croatia are (matematic) barajul asigurat. Restul, inca nu. Dar au sanse foarte mari sa ajunga acolo. Tari mici. Unele, printre cele mai sarace ale Europei. In grupe destul de grele (vezi grupa G), aceste echipe si-au depasit conditia de tari mici si pun probleme echipelor din tarile in care s-a nascut fotbalul: Anglia – Muntenegru 0-0, Muntenegru – Tara Galilor 1-0. Slovenia a mers prost in aceste calificari si Macedonia e singura republica ex-iugoslava care chiar nu prea conteaza. Deocamdata! Daca cineva poate explica miracolul vecinilor nostri din sud-vest, eu il rog din tot sufletul sa candideze la sefia...