Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Fotbal, minut cu minut

La pauză, scorul era...

Eterna toamnă europeană

 Mi-ar fi plăcut să scriu astăzi despre altceva. Nu neapărat despre nişte rezultate bune (dacă pot fi numite “bune”; cel mult, normale), poate nici măcar nu le-aş fi băgat în seamă. Aş fi scris ceva despre recensământ, despre Libia, sunt multe subiecte. Dar o să scriu acest articol pentru că s-ar putea să fie ultimul. Nu merită să mai scriu ceva. Nici dacă vreo echipă românească reuşeşte vreun rezultat surpriză şi ia un punct sau poate chiar trei unei echipe mari. Nu. O să mai deschid subiectul “fotbal” doar când vom avea o echipă in primăvara europeană şi o calificare la un turneu final. Până atunci, acest subiect este lipsit de importanţă. Nu mă poate incânta un egal cu Larnaca, unul cu Belarus sau o victorie cu nişte cvasi-necunoscuţi… Pentru mine, fotbalul românesc s-a terminat în 1994, cu acel meci pe care nu pot să-l uit: România – Suedia. Niciun alt meci, de după vara aia nebună, nu s-a mai ridicat la nivelul acelor ani. Chiar dacă au mai fost calificări la CE si CM. Sau sferturi de finală intre două echipe româneşti… Şi oricât mi-am dorit, n-am mai vazut aşa fotbal ca atunci. Şi oricât am sperat, nimeni n-a mai lovit mingea ca Hagi. Dar acum am obosit. Dacă n-aţi ieşit atunci în stradă ca să vă strigaţi bucuria alături de zeci de mii de oameni, sunt mari şanse să n-o mai faceţi… Aşa că, fotbalul intră într-un “Frozen Zone”, iar eu rămân cu imaginile idilice despre fotbal, imaginile adolescenţei mele. Profit de acest ultim articol să le mai mulţumesc încă o dată tuturor celor care s-au implicat atât de mult în fotbalul românesc. Atât de mult încât n-a mai rămas nimic din el. PS: Deşi s-ar putea să vă vină greu să credeţi, mai jos sunt secvenţe dintr-un meci de fotbal. Jucat de români. Dacă în 1994 eraţi prea mici pentru fotbal şi n-aţi văzut transmisiunile televiziunii române, rugaţi-vă părinţii să vă povestească. Şi poate că e mai bine să folosim ca “bed time story” astfel de poveşti, şi nu unele despre cât de bine loveşte Mutu chelnerii, cu pumnul. Sau despre cât de sexy e vreo poamă bombă din Piteşti. Sursa foto:...

Rezultate

Daca pe plan international, la fotbal, nu mai avem de mult rezultate (surprizele nu se pun… ), macar sa avem rezultate la DNA. Vad ca seful arbitrilor si-a schimbat domiciliul pentru cel putin 29 de zile. Si daca, in sinceritatea sa absolut naucitoare, lui Becali ii mai scapa un porumbel, o sa fie si mai interesant. Nu vom avea parte de o finala UEFA Champions League, dar de un spectacol pe malul Dambovitei, tot o punem. A, si sa nu uit! E de apreciat respectul pe care ni-l poarta Nasu’ Mircea Sandu. Isi cere scuze in numele federatiei… PS: Imi doresc din tot sufletul sa gresesc cu prima fraza, si sa avem saptamana asta doua victorii in UEFA League. E urata primavara fara emotii in cupele...

Miracolul ex-Iugoslav

Iugoslavia a fost, indiferent de sportul de echipa, nasul nostru. Adica, mai pe sleau, ne-a tras-o zdravan de fiecare data. La fotbal a fost putin mai echilibrat. Dar am avut si momente mai rele ca cel de ieri: un 4-6 pe Ghencea in 1977. Dar clar, nu mai rele ca acel rusinos 0-5 de la Belgrad, de pe Maracana sarbilor. Ma rog, am jucat cu Serbia, nu cu Iugoslavia. Iugoslavia nu mai exista astazi. Dar iata ca exista urmatoarele echipe in preliminariile EURO2012: Serbia – grupa C – Locul 2 Bosnia si Hertegovina – grupa D – Locul 2 Croatia – grupa F – Locul 1 Muntenegru – grupa G – Locul 2 Croatia are (matematic) barajul asigurat. Restul, inca nu. Dar au sanse foarte mari sa ajunga acolo. Tari mici. Unele, printre cele mai sarace ale Europei. In grupe destul de grele (vezi grupa G), aceste echipe si-au depasit conditia de tari mici si pun probleme echipelor din tarile in care s-a nascut fotbalul: Anglia – Muntenegru 0-0, Muntenegru – Tara Galilor 1-0. Slovenia a mers prost in aceste calificari si Macedonia e singura republica ex-iugoslava care chiar nu prea conteaza. Deocamdata! Daca cineva poate explica miracolul vecinilor nostri din sud-vest, eu il rog din tot sufletul sa candideze la sefia...

Pas cu pas!

Am (mai) pierdut o calificare. Asa cum spuneam intr-un articol anterior, asta nu e o drama. Nu putem sa tintim tot timpul sus, mai ales cand nu avem motive sa o facem. Si mai spuneam ceva zilele trecute: vreau sa mai si laud, nu doar sa critic. Si ziua de ieri mi-a oferit aceasta sansa! 1. Stadionul Arena Nationala (sau National Arena, pentru populatia anglofila a Romaniei). Sincer, cand am vazut primele cadre cu stadionul, cele filmate din elicopter, nu mi-a venit sa cred ca avem asa ceva in Romania. N-am ajuns sa-l vad “live”, dar am vazut destule poze si sunt convins ca nu-i nimic photoshop-at. E un stadion absolut fabulos. Imi place. Il astept si pe cel din Cluj, astept si altele, ca pe semne ale normalitatii. 2. Chiriches si Luchin De primul am auzit in meciul cu Luxemburg. Si asta pentru ca, intr-un comentariu, am auzit ceva despre Pandurii. Cum n-am nicio echipa favorita in Liga 1, Pandurii Tirgu-Jiu a ramas echipa mea de suflet (mergeam la meciurile lor din clasele primare!). Deh, patriotism local, ce sa fac… mai cad si eu in pacate din astea. De Luchin am auzit doar ieri. Si l-am google-it acum. E timisorean. Cei doi sunt cele mai mari castiguri ale nationalei dupa meciul de ieri. Fara fite in cap, fara tatuaje, fara freze extravagante. Dar cu un tupeu (in sensul bun al cuvantului) extraordinar in meciul de ieri. N-a contat, nicio secunda, ca in fata lor au avut un nume mare din fotbalul mondial. N-a contat ca atacul caruia i-au tinut, cu succes, piept valora (dar numai si numai ca pret de transfer!!!) de vreo suta de ori mai mult! Nu tin minte sa fi gresit la vreo faza!   Vlad Chiriches n-are inca 22 de ani. Ii face in toamna. Si am inteles ca pleaca la Steaua. Luchin e putin mai copt, are 25. Piturca a riscat, fara indoiala, aducandu-i la lot. Au avut si sansa, titularii fiind accidentati.  Acum trebuie sa mai gaseasca mijlocasi si atacanti. Aparare avem! De Banel, nu mai are rost sa zic nimic. El ramane un simbol pentru mine! Modest, luptator, alearga pana isi scuipa plamanii. Si daca greseste,...

Pagina 2 din 2
1
2